Trenuri care se mișcă încet

Ești în întârziere în drumul spre lecția de vioară a lui Elsie, de șapte anișori, dar aproape ați ajuns. Trebuie doar să treci calea ferată. Dar, ce să vezi, de îndată ce te apropii de linie, clopotul începe să se audă, luminile încep să se aprindă, iar bara lungă dungată coboară. Ar trebui să apeși accelerația până la podea? Nu, nu merită. Așa că apeși pedala de frână. Și aștepți.

În acest timp, vine agale cel mai încet tren de transportat mașini din istoria consemnată a umanității. Trebuie să iei o decizie. Să te agiți cu privire la mașini sau să vă bucurați de ele? Să te dojenești singur că nu ai plecat din casă cu 15 secunde mai devreme sau să numeri mașinile cu Elsie?

Decizia ta are o miză foarte mare. Nu doar că îți va afecta nivelul de stres pentru tot restul zilei, dar Elsie va afla cum gestionează adulții dezamăgirile neprogramate. Îți va intensifica anxietatea sau îți va oferi ție și elevului de clasa a doua o recreere de nouă minute și jumătate. Ce moment plin de învățăminte!

Viața este plină de trenuri care se mișcă încet. O ploaie torențială în ziua mult așteptatului picnic. Un rezultat nedorit de la cabinetul medical. Copiii își aleg echipele, iar Elsie nu este aleasă căpitan. Cam așa e viața. Acestea sunt situațiile de viață în care Elsie primește lecția lămâie-limonadă de la mama și tata.

Părinții au oportunitatea de a oferi niște lecții de viață fundamentale în aceste momente. Putem alege să facem picnicul în garaj, să ne bucurăm că am mers și ne-am făcut analizele la timp sau să spunem: „Știu că ești dezamăgită că nu ești căpitan, dar ai apucat să joci, iar echipa ta a câștigat.”

Așa că păstrează-ți zâmbetul pe buze, mamă sau tată! Ia la cunoștință frustrarea copilului tău și asigură-l că îi stau în față zile și mai luminoase! Dumnezeu este, până la urmă, la cârmă.

Învață-ne, Doamne, să acceptăm acele trenuri monotone din viață drept invitația Ta de a încetini și a savura momentul!

Don Jacobsen