Ai motive de recunoștință

Intenționam să avem doi copii. Când al doilea copil avea cinci luni, am aflat că sunt însărcinată cu al treilea. În timp ce eu abia făceam față zilelor epuizante de sarcină, cu un copil de doi ani și cu un bebeluș, toți străinii pe care îi întâlneam – și toți ceilalți – păreau să aibă același lucru de zis: „Vai, o să fii ocupată până peste cap!”

Poți da vina pe hormoni, dar în unele zile cu chiu cu vai mă abțineam să nu mă răstesc la ei: „Chiar așa? Credeam că al treilea va fi cu noroc.”

„De ce tot continuă să-mi spună asta?” îmi întrebam soțul. „Nu văd și ei că sunt deja copleșită?”

Dintre toți, o doamnă grijulie a făcut excepție și o diferență majoră. Privind cum mă zbat, într-o zi, cu un copil într-un scaun înalt, în timp ce celălalt urla spre mine din cărucior, a venit să vorbim.

„Când cei doi copii ai mei erau de această vârstă”, a început ea, „ne gândeam să avem și un al treilea. Dar mă simțeam așa de suprasolicitată, încât am zis că n-o să mai fiu în stare de încă unul.” A zâmbit trist. „Dar acum, cei doi sunt adolescenți și chiar îmi doresc să-l fi avut și pe al treilea!” Apoi a adăugat: „Știu, este greu acum, dar asta va fi doar pentru un timp. Doar așteaptă. Vei fi foarte fericită că ai făcut-o!”

Cu ochii umplându-mi-se de lacrimi, i-am mulțumit. Și nu îți spun, în următorii doi ani, de câte ori m-am agățat de speranța din cuvintele ei. Nu voi nega. Am mâncat o grămadă de tăieței semipreparați pentru câteva luni. Casa noastră era un dezastru. Dar acum cel mai mic are șase ani. Urcăm în mașină pentru a merge în diverse locuri și e minunat! Toți sunt în stare să meargă neasistați la baie, să se încalțe și să-și pună centurile de siguranță. Mă bucur că am trei copii, iar faptul că îi am pe toți așa de apropiați de vârstă s-a dovedit a fi o binecuvântare uriașă. Știu că poate fi copleșitor, dar mai rezistă puțin! Și, dacă ai trecut de acele vremuri grele, amintește-ți să transmiți mesajul de speranță și altora!

Îți mulțumesc, Doamne, pentru încurajarea venită de la un străin și pentru harul Tău, care m-a trecut prin multe zile grele! A meritat!

Nicole Crosier Parker