O lingură plină de zahăr

„Săracă” era un termen prea generos. Cămara ei era aproape goală. Mi-a venit în minte istoria văduvei din Sarepta. În cămară avea puțin zahăr, o cană de linte și o cană de orez din care trebuia să pregătească cina pentru șase persoane. Familia ei ajunsese în vremuri de ananghie, iar credința tuturor era pusă la încercare. Tot viitorul lor era nesigur.

La un moment dat, avea rufe de spălat, așa că trebuia să meargă în cămară să ia ligheanul și uscătorul de rufe, dar îi trebuia apă fierbinte, fiindcă detergent nu aveau. Îndreptându-se spre cămară, a auzit un foșnet ca de hârtie și a observat mișcări prin crăpătura ușii. Deschizând‑o, i s-a rupt inima. Fetele ei aveau o lingură și mâncau în liniște zahăr direct din cutie. Ochii li s-au făcut mari de îngrijorare, crezând că urmau să fie pedepsite. Ochii ei s-au umplut de lacrimi în timp ce le-a luat și le-a strâns în brațe. Le-a spus că nu e nicio problemă și le-a promis că Dumnezeu nu le va dezamăgi niciodată, dacă erau credincioase. Au plâns și s-au rugat împreună. Când a venit seara, a pregătit mâncarea de orez cu linte. Au stat cu toții la cină cu zâmbete și o atitudine pozitivă. În timpul mesei a sunat telefonul soțului ei. A plecat de la masă ca să poată răspunde. Întorcându-se după câteva minute, și-a terminat de mâncat porția.

După masă, când copiii erau deja în pat, soțul s-a strecurat afară. Dar înainte să plece, i-a spus soției că un prieten a depus 100 de dolari în contul lor bancar. I-au mulțumit împreună lui Dumnezeu pentru binecuvântare. Dimineața a venit cu miros de mâncare delicioasă, care îi aștepta în camerele lor. S-au trezit și au trăit împreună un moment de mare întărire a credinței – pe care nu îl vor uita prea curând. Dumnezeu le umpluse cămara și stomacurile.

Tată ceresc, când traversăm vremuri grele împreună cu copiii noștri, ajută-ne să ne sprijinim unii pe alții și să privim spre Tine pentru a ne împlini toate nevoile! Ajută-ne să-i învățăm că, indiferent ce necaz ar putea sosi, nu este nevoie să ne îngrijorăm; chiar dacă nu înțelegem provocările care cad peste noi, nu trebuie să cădem în disperare! Atunci când ne simțim loviți, nu am fost abandonați; chiar dacă suntem trântiți la pământ, nu suntem nimiciți. Îți mulțumim în numele lui Isus. Amin!

Karen Barnett