Cei mai mici dintre aceștia

Una dintre cele mai mari frustrări pe care le aveam ca proaspătă mamă era extrem de puținul timp pe care îl aveam pentru mine. Primul nostru copil a avut niște colici cumpliți în primele patru luni. Nu a dormit niciodată mai mult de două ore odată. Cel mai adesea era mai puțin decât atât. Pentru a-l face să doarmă, eu și soțul meu făceam cu rândul să-l ținem și să-l legănăm aproape o oră. Era cel puțin extenuant, pot spune.

Conversațiile cu soțul meu din acea perioadă erau deseori confuze și frustrante, din cauza creierelor noastre private de somn. Conversațiile mele cu Dumnezeu erau aproape inexistente. Eram plină de remușcări că, atunci când viața devenea mai grea, nu-mi puteam lua timp deoparte pentru a mă conecta cu El.

Într-o zi în care pățisem tot ce se puteam păți, îi împărtășeam unui prieten cât de dificilă îmi devenise viața, cât de obosiți eram eu și soțul meu și cât de vinovată mă simțeam, întrucât nu mai dispuneam de energia sau timpul necesar pentru închinare și rugăciune. El a ascultat în liniște un moment, apoi a spus niște cuvinte extrem de profunde: „Știi, când Isus vorbea despre cei neînsemnați, întotdeauna mi-am imaginat că le vorbea părinților cu copii mici. El știe ce se petrece acum în viața ta. El este chiar acolo, lângă tine.” M-am simțit pătrunsă de un sentiment de ușurare. Bineînțeles că știa, m-am gândit. Ce descoperire!

În timpul primilor pași năucitori și extenuanți prin experiența maternității, este foarte ușor să uităm că Acela care a creat prețiosul bebeluș pe care îl legeni până adoarme înțelege cu adevărat și Îl interesează ce se petrece în viața ta. Chiar și în acele zile – sau nopți – în care singurele cuvinte pe care le poți îngăima sunt epuizatele „Ajută-mă!”, El aude și răspunde. Este chiar acolo alături de tine, ținându-te strâns de mână în fiecare noapte nedormită.

Doamne, Îți mulțumesc că mi-ai creat bebelușul! Îți mulțumesc că Te-ai gândit la mine – chiar dacă sunt mult prea epuizată să pot lega două propoziții coerente! Dă-mi putere, Te rog, și Îți mulțumesc că ai grijă de toți!

Kristin Breiner