Păstorul divin

Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine. (Ioan 10:14)

Isus a reuşit întotdeauna să ajungă la mintea ascultătorilor Săi prin intermediul lucrurilor care le erau familiare, cum ar fi apa, lumina, seminţele sau secerişul. De data aceasta, El a folosit imaginea păstorului şi a oilor.
Hristos este uşa staulului lui Dumnezeu. Toţi copiii Săi, din cele mai vechi timpuri, au găsit intrare prin El. Fariseii şi conducătorii nu in­traseră încă pe această uşă. Ei intraseră în staul pe altă cale, nu prin Hristos.
În toate veacurile, filozofii şi învăţaţii au venit cu teorii care să satisfacă nevoia sufletului – cu totul alte mijloace pentru răscumpărare decât Hristos. Totodată, ei au umplut inima oamenilor fie cu teamă servilă faţă de Dumnezeu, fie cu indiferenţă rece faţă de El.
Dintre toate fiinţele create, oaia este cea mai timidă şi mai neputincioasă. De aceea păstorul trebuie să îngrijească de turmă neobosit şi neîncetat. Indiferent de numărul oilor pe care le are în grijă, păstorul le ştie pe toate. Fiecare poartă un nume şi răspunde la chemarea păstorului.
Tot la fel, Isus ne cunoaşte pe fiecare în parte şi este mişcat de necazurile noastre. El ştie şi în ce casă locuim, ca şi cum am fi singurii pentru care a murit. Calea spre cer poartă urma paşilor Mântuitorului şi, deşi este o cărare abruptă şi aspră, El ştie exact lucrul de care avem nevoie pentru a merge înainte.
Cel mai important este că El ne va purta în braţe atâta timp cât vom alege să rămânem cu El. Avem un Ajutor care nu ne va lăsa la vreme de nevoie.

Un gând inspirat: „Nu teama de pedeapsă sau speranţa răsplătirii veşnice îi face pe ucenicii lui Hristos să-L urmeze. Ei privesc iubirea incomparabilă a lui Hristos, manifestată în timpul vieţii Sale pe pământ, de la staulul din Betleem până la crucea de pe Golgota, şi privirea Lui atrage, linişteşte şi supune sufletul. În inima celor ce privesc se aprinde iubirea. Ei aud glasul Lui şi-L urmează.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 480)

Hristos, Lumina lumii, capitolul 52