Schimbarea la faţă

Şi iată că li s-au arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El. (Matei 17:3)

Atât Isus, cât şi ucenicii erau foarte obosiţi în timp ce urcau pe muntele pustiu. După un timp, Isus S-a retras şi a început să Se roage şi chiar să plângă şi să strige la Tatăl Său ceresc ca să pri­mească putere pentru ceea ce Îl aştepta în viitor. Văzuse cât de doborâţi erau ucenicii după ce le vorbise despre evenimentele viitoare. Acum voia să le dea asigurarea că nu-şi puseseră în zadar credinţa în El; Îşi dorea foarte mult să îi încurajeze. Însă numai Petru, Iacov şi Ioan erau pregătiţi să primească descoperirea pe care dorea să le-o ofere.
Acolo, pe munte, rugăciunea Mântuitorului a primit răspuns imediat. Porţile cerului s-au deschis larg şi Isus a fost învăluit într-o strălucire cerească. Petru, Iacov şi Ioan au văzut două persoane – pe Moise şi pe Ilie – stând lângă Învăţătorul lor. În faţa ochilor lor încântaţi, a fost înfăţişată, în miniatură, viitoarea Împărăţie a slavei – Hristos Împăratul, Moise, ca reprezentant al sfinţilor înviaţi, şi Ilie, ca reprezentant al celor care vor fi luaţi la cer fără să cunoască moartea.
Ucenicii au înţeles greşit scena, dar s-au bucurat că Învăţătorul lor a fost onorat de prezenţa acestor soli cereşti. Ei au crezut că Ilie venise să anunţe domnia lui Mesia şi că Isus urma să-Şi inaugureze Împărăţia pe pământ. Petru a propus entuziasmat să se ridice un fel de semn de aducere-aminte al acestui eveniment fericit.
Ceilalţi ucenici au fost biruiţi de somn şi au pierdut frumoasa descoperire.

Un gând inspirat: „Înainte de coroană, trebuia să vină crucea. Su­biectul discuţiei lor cu Isus nu era proclamarea lui Hristos ca împărat, ci moartea Sa la Ierusalim. […] Moise şi Ilie […] împărtăşiseră dorinţa Lui de a-i salva pe oameni. […] Aceşti bărbaţi, aleşi mai presus de toţi îngerii din jurul tronului, veniseră să stea de vorbă cu Isus despre suferinţele Lui şi să-L mângâie cu asigurarea simpatiei Cerului.” (Hristos, Lumina lumii, pag. 422, 425)

Mesajul zilei: Dacă am putea pătrunde dincolo de vălul care desparte cerul de pământ, am putea înţelege cât de strânsă este legătura dintre ele şi cât de reală este lumea nevăzută.

Hristos, Lumina lumii, capitolul 46