Ruperea împărăţiei

Împăratul a răspuns aspru poporului. A lăsat sfatul pe care i-l dăduseră bătrânii şi le-a vorbit astfel, după sfatul tinerilor: „Tatăl meu v-a îngreunat jugul, dar eu vi-l voi face şi mai greu; tatăl meu v-a bătut cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane.” (1 Împăraţi 12:13,14)

După moartea lui Solomon, Roboam, fiul lui, s-a dus la Sihem, unde se aştepta să fie recunoscut în mod oficial ca împărat peste toate seminţiile. Tot aici se afla şi Ieroboam, despre care Biblia spune că era un om de mare valoare. Dumnezeu i-a încredinţat profetului Ahia o solie uimitoare pentru Ieroboam: „Iată, voi rupe împărăţia din mâna lui Solomon şi-ţi voi da zece seminţii.” (1 Împăraţi 11:31)
Educaţia timpurie a lui Roboam a fost în mare măsură neglijată. Mama lui era amonită, iar caracterul lui era nestatornic. Consecinţele teribile ale unirii lui Solomon cu femeile idolatre au devenit evidente în viaţa lui Roboam şi în apostazia lui finală. El a ales să nu asculte de sfatul bătrânilor de la curtea lui Solomon, ci le-a cerut ajutor tinerilor alături de care crescuse. Roboam s-a bucurat de prosperitate trei ani, profitând de pe urma lecţiei pe care a învăţat-o la Sihem. Dar, treptat, el şi-a pus încrederea în autoritatea poziţiei lui, dând frâu liber slăbiciunilor lui moştenite, până când a căzut în idolatrie şi în apostazie.
Interacţiunea dintre forţele aflate la lucru în istoria ulterioară a lui Israel ne descoperă că forţele satanice erau hotărâte să distrugă influenţa exercitată de Solomon, care fusese cândva un martor nobil al lui Dumnezeu înaintea popoarelor. Dar închinătorii la idoli trebuiau să înveţe o dată pentru totdeauna că zeii lor nu puteau să-i izbăvească.
  
Un gând inspirat: „Pana inspirată trasează un raport trist al succesorului lui Solomon, ca al unuia care nu a reuşit să exercite o influenţă puternică în formarea credincioşiei faţă de Iehova. Cu toate că împăratul era încăpăţânat din fire, încrezător în sine, îndărătnic şi înclinat spre idolatrie, dacă şi-ar fi pus încrederea deplină în Dumnezeu, ar fi putut să-şi dezvolte tăria de caracter, o credinţă statornică şi supunerea faţă de cerinţele divine.” (Profeţi şi regi, pag. 93)

Mesajul zilei: Prin harul lui Dumnezeu, putem să dobândim o cre­dinţă vie în călăuzirea lui Dumnezeu şi putem birui acele tendinţe care ne împiedică să Îl urmăm cu tot sufletul.

Profeţi şi regi, capitolul 6