Ca la început

Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! (Plângerile lui Ieremia 3:22-23)

Ce este obișnuit și cotidian, obicei sau rutină, ceea ce noi considerăm ca fiind normal, lucrurile care sunt exact aceleași și la fel în fiecare dimineață sunt, în general, pline de bunătăți, frumuseți și binecuvântări care trec neobservate: libertatea de care ne bucurăm, paleta de opțiuni care ni se oferă, pâinea cea de toate zilele, sănătatea, munca, afecțiunea spontană și sigură a familiei etc. Ce multe
binecuvântări! Am putea aminti și tabloul de care ne-am îndrăgostit într-o zi și care atârnă acum în sufragerie, impulsul ritmic al muzicii, bucuria sau bunăstarea de care ne bucurăm atunci când lucrăm sau când ne odihnim, soarele care ne luminează și ne încălzește, aerul pe care îl respirăm, apa care ne stinge setea, natura îmbrăcată toată în ruginiu toamna, marea și cerul, stelele strălucitoare care luminează firmamentul. Și ar trebui să adăugăm încă o mie și unul de lucruri care nu ni se par evidente din cauză că am uitat admirația și uimirea care ne-au inundat când le-am văzut sau când le-am simțit pentru prima dată.

Trăiesc de mai mulți ani la Madrid și, din motive profesionale, am vizitat Barcelona de mai multe ori. Cele două orașe posedă admirabile frumuseți urbane. Dar am luat eu vreodată un aparat foto ca să ies să admir și să fotografiez minunile necunoscute ale orașului meu? Îmi amintesc de ziua în care m-am întors în locul unde am crescut, acolo unde mi-am petrecut primii optsprezece ani din viață. În acea zi, m-am apucat pur și simplu să descopăr cotloanele, monumentele și locurile spectaculoase pe care nu apucasem să le văd din moment ce crescusem înconjurat de ele.

Putem să enumerăm atâtea binecuvântări ale lui Dumnezeu pentru noi. Binecuvântările Sale care se reînnoiesc în fiecare dimineață au devenit ceva obișnuit în viața noastră. Caracterul lor excepțional a ajuns să fie eclipsat de viața de zi cu zi. Realitatea este că suntem pe cale să pierdem multe din bucuriile credinței și vieții cotidiene, pur și simplu pentru că rutina ne împiedică să experimentăm măreția dragostei divine. Dacă am fi capabili, ca Adam și Eva în Eden, să ne oprim pentru a privi și a descoperi tot ce ia ființă din mâna generoasă a Dumnezeului nostru! Dacă am putea regăsi admirația, recunoștința exultantă a acelei prime dăți și dacă am trăi ca nou-născuți, permanent uimiți de îndurările divine!

Ați dori să reînnoiți speranța lui Dumnezeu, în viața voastră? Trăiți astfel încât acest lucru să se poată întâmpla.