Nenorocitul de mine!

Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. [...] O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” (Romani 7:21,24)

Strigătul inimii exprimat de Pavel în Epistola sa către romani ne surprinde pe toți. Pare neverosimil ca un gigant al credinței, un campion al creștinismului ca el, să ducă o luptă atât de penibilă în forul său interior. Cu toate acestea, iată adevărul. Pavel mărturisește că nu este perfect, contrar luptei sale de a deveni astfel (Filipeni 3:12), că este primul dintre păcătoși (1 Timotei 1:15), că este foarte conștient de cât este de vulnerabil (1 Corinteni 9:27). Exprimă Pavel îndoieli cu privire la mântuirea sa atunci când exclamă: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” Da, dă dovadă de aceleași incertitudini care ne pot invada și pe noi când ne dăm seama că, după atâția și atâția ani de apropiere de Hristos, unele tendințe din viața noastră de dinainte persistă.

Totuși, este în ceruri un Dumnezeu… Când mă simt neputincios în fața slăbiciunilor mele și mă îndoiesc de mântuire. Când îmi dau seama că păcate la care am vrut de atâtea ori să renunț rămân adânc ancorate în mine și mă țin captiv. Când experiența mea religioasă a devenit o serie de eșecuri și de frustrări spirituale. Când, la fel ca apostolul Pavel, recunosc că „nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. [...] Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac” (Romani 7:15,18).

Să nu uităm niciodată că mântuirea noastră depinde mai mult de ce a făcut Dumnezeu pentru mine decât de ceea ce fac eu în favoarea mea, că El a făcut tot ce era de făcut pentru ca eu să fiu salvat, că a dat pe Fiul său ca să moară în locul meu, că Pavel însuși conchide și răspunde la întrebarea lui, cu un strigăt de victorie: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!” (Romani 7:25). Sfințenia lui Isus Hristos și moartea Sa răscumpărătoare constituie garanția deplină a mântuirii mele, așa cum afirmă Pavel în Epistola către evrei: „Cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu!” (Evrei 9:14).

Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi. Nu disperați. El continuă să ne transforme. Nu-I îndepărtați mâna.