Dumnezeu nu își abandonează copiii

Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit. Şi, astfel, să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară şi să n-aveţi trebuinţă de nimeni. (1 Tesaloniceni 4:11-12)

Una dintre cele mai dramatice consecințe ale crizei economice este creșterea incidenței șomajului. În Spania, în zilele noastre, una din patru persoane apte de muncă sunt victime ale acestui fenomen. O reală tragedie umană și economică! Scriitorul Rainer Maria Rilke l-a întrebat într-o zi pe sculptorul Auguste Rodin, cu ocazia unei vizite pe care i-a făcut-o la Paris:

– Cum trebuie trăită viața?

– Muncind, răspunse Rodin.

– Bineînțeles, replică Rilke, cred că „a munci, înseamnă a trăi fără să mori”. De unde reiese că „a nu avea de muncă înseamnă a muri fără să fi trăit”.

Iată drama a milioane de oameni care suferă din cauza șomajului.

Dar există în ceruri un Dumnezeu… Când sunt privat de munca mea, iar locuința mea duce lipsă de pâine. Când nu reușesc să obțin un prim loc de muncă sau când nimeni nu vrea să mă angajeze pentru că sunt trecut de cincizeci de ani. Când am nevoie să lucrez, dar nu pot, din cauză că fabricile s-au închis și nu știu unde să mai caut. Când pierd vremea degeaba zile întregi la cozile de la Forțele de muncă. Când subvenția de la stat nu îmi ajunge. Când, umilit de șomaj, mă simt ca o povară pentru societate, ca un parazit.

Să ne amintim întotdeauna că „munca a fost dată de Dumnezeu ca o binecuvântare pentru om, ca să-i ocupe mintea, să-i întărească trupul și să-i dezvolte capacitățile. [...] Și viața de trudă și griji care avea să fie de acum încolo partea omului a fost dată și ea cu iubire. [...] Era o parte a marelui plan al lui Dumnezeu pentru recuperarea omului din ruina și degradarea păcatului” (Patriarhi și profeți, pp. 34, 45). Munca plăcută și care să consolideze sănătatea a făcut parte din planul lui Dumnezeu pentru creația umană încă dinainte de păcătuire și, bineînțeles, și după. Iată de ce Pavel recomandă tesalonicenilor munca și ocupația drept mijloace onorabile de subzistență și de bună mărturie pentru străini. Astfel stând lucrurile, de ce să nu Îi cerem lui Dumnezeu să ne dea lucrul pe care El l-a binecuvântat? David știa și scria despre asta: „Am fost tânăr și am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu-și pâinea” (Psalmii 37:25).

Domnul să vă ajute astăzi să aveți încredere în această făgăduință și să fiți credincioși Cuvântului Său!