Fără acoperiş deasupra capului

Atunci s-a apropiat de El un cărturar și I-a zis: „Învățătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge.” Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul.” (Matei 8:19-20)

Câtă siguranță ne oferă faptul că dispunem de un loc mereu primitor unde să ne adăpostim familia, fie el mic sau spațios, mobilat scump sau dotat cu ce e strict necesar! În Europa, Spania deține una dintre cele mai înalte cote la cumpărarea de locuințe, în anii de dezvoltare imobiliară, pe când creditele pentru achiziționarea unei proprietăți erau foarte ușor de obținut. Ca rezultat al creditelor oferite, ce a adus criza economică? Șomaj, diminuarea considerabilă a nivelului de trai, imposibilitatea de a rambursa ratele lunare către bănci, lucru care a dus la pierderea titlului de proprietate și la evacuare prin executare silită. Conform datelor de la Platforma celor afectați de creditul ipotecar, în primul trimestru al anului 2012, în Spania au avut loc zilnic 517 evacuări și numărul total al oamenilor care nu au putut rambursa împrumutul la bancă a crescut la 400 000. Dar cel mai tragic bilanț al evacuărilor a fost alegerea pe care au făcut-o unele persoane în disperare de cauză: suicidul.

Există totuși un Dumnezeu în ceruri… chiar și atunci când ți-ai pierdut acoperișul de deasupra capului și căminul, pentru că nu legile, nici statul, nici băncile nu sunt cele care asigură siguranța familiilor noastre. Când frații noștri care trăiesc în bunăstare par să nu mai fie solidari, uitând cuvintele: „Dar cine are bogățiile lumii acesteia și vede pe fratele său în nevoie și își închide inima față de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?” (1 Ioan 3:17). Când, adresându-te plin de neliniște lui Dumnezeu, Îl întrebi: „Și Tu, Doamne, mă vei scăpa din necazul meu cu dreptatea și dragostea Ta? Vei deschide o ușă care să ofere adăpost familiei mele?”

Să nu uităm niciodată că nici Domnul nu a avut pernă pe care să Își plece capul și nici cămin, în afară de cel al prietenilor Săi, ceea ce face ca El să înțeleagă situația noastră și să ne ajute. Atunci când ne trezim pustii și pustiiți, evacuați sau fără locuință, să ne amintim ce spune Domnul: „Eu voi lupta împotriva vrăjmașilor tăi și voi scăpa pe fiii tăi” (Isaia 49:25). Să ne amintim că frații noștri ne iubesc și știu ce așteaptă Dumnezeu de la ei: „Împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l și nu întoarce spatele semenului tău” (Isaia 58:7). Să ne amintim că Dumnezeu nu ne abandonează când suntem fără adăpost. Și, dacă îmi pot permite să fac o interpretare liberă, să ne amintim și că există „o ușă deschisă pe care nimeni n-o poate închide” (Apocalipsa 3:8).

Dumnezeu Îți cunoaște nevoile. Nu te lăsa pradă disperării. Soluția este foarte aproape.