Hohote de plâns ca hrană

Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele și jalea mi se varsă ca apa. De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte! (Iov 3:24-25)

Ați suferit vreodată de o stare depresivă? Ați fost nevoiți să luați anxiolitice sub supraveghere medicală? Știați că în Elveția Germanică depresia este endemică? Am auzit despre lucrul acesta ascultând o predică foarte interesantă despre depresie a colegului meu german Karl Stambach. În slujirea mea a trebuit să intervin în două cazuri de suicid cauzate de depresie. Unul a fost o tentativă eșuată, celălalt era, în mod cumplit, un caz consumat. Îmi amintesc și de un drag coleg, pastor al unei biserici mari, care mi-a mărturisit într-o zi: „Carlos, uneori îmi doresc să mor...” Adevărul este că o stare depresivă care ne încătușează curajul și ne macină voința este teribilă, incontrolabilă, complet negativă, fără perspectivă, irațională și, cum spunea Iov: „Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele şi jalea mi se varsă ca apa. De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!”

Când sunt acaparat de circumstanțele vieții și mă simt incapabil să avansez, când mă simt descurajat, când nu zăresc nicio luminiță la capătul tunelului, când viața mi se pare prea dificilă, când aș vrea să mor, când doctorii îmi spun că sufăr de depresie, când mă simt bolnav și nu văd cale de ieșire, și atunci există un Dumnezeu în ceruri. Din păcate, depresia este boala la modă a zilelor noastre. Milioane de oameni suferă, mai ales în societățile dezvoltate și, surpriză, chiar și în biserică.

Să nu uităm niciodată că mulți oameni ai lui Dumnezeu au suferit de această boală a sufletului care este descurajarea: Iov, în încercarea sa atât de dură; Avraam, după victoria împotriva regilor din câmpie; Iosif, când a fost vândut de frații săi; Iosua, când i-a urmat lui Moise și a început cucerirea; Saul, când și-a dat seama că Dumnezeu l-a înlocuit; David, când fugea de persecuția regelui care intenționa să îl ucidă; Ilie, când a fost amenințat de regina Izabela și a vrut să moară; Ieremia, Ioan Botezătorul, Petru și încă mulți alții. Da, este adevărat, depresia îi lovește și pe copiii credincioși lui Dumnezeu într-un moment sau altul din viața lor.

Dumnezeu cunoaște fragilitatea fiecăruia dintre ei și știe până când pot suporta crizele emoționale. În orice situație ne-am putea vedea vreodată, cu toții să ne amintim că putem „să ne apropiem cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutați la vreme de nevoie” (Evrei 4:16).