Legături de dragoste rupte

I-am tras cu legături omenești, cu funii de dragoste, am fost pentru ei ca cel ce le ridică jugul de lângă gură. M-am plecat spre ei și le-am dat de mâncare. Nu se vor mai întoarce în țara Egiptului, dar asirianul va fi împăratul lor, pentru că n-au voit să se întoarcă la Mine. (Osea 11:4-5)

Scripturile compară dragostea lui Dumnezeu pentru copiii Săi cu dragostea conjugală. Această relație prinde culori dramatice în cartea profetului Osea, pentru că Domnul îi poruncește în mod surprinzător profetului: „Du-te și ia-ți o nevastă curvă și copii din curvie, căci țara a săvârșit o mare curvie, părăsind pe Domnul!” (Osea 1:2). Căsătoria lui Osea urma să ilustreze misterul planurilor lui Dumnezeu pentru Israel. Profetul o ia în căsătorie pe Gomera, cu care are trei copii. Dar ea nu îi este credincioasă. Îl părăsește pentru a trăi cu amanții ei. Cu sufletul tulburat și agitat, Osea continuă totuși să o iubească și să spere că se va întoarce acasă. În același fel, dragostea lui Dumnezeu pentru poporul Său, afecțiunea paternă pentru copiii Săi, elemente care se regăsesc în tragica experiență personală a profetului, au devenit mesajul de convertire și speranță transmise lui Israel.

Într-adevăr, cele mai intime trăiri ale ființei se exprimă în căsătorie și în viața de familie. Însă, odată cu divorțul, legăturile de afecțiune și funiile de dragoste se rup. De ce anume eliberează divorțul și cu ce preț? Se poate vorbi cu adevărat de divorț dacă există și copii în urma căsătoriei? Cum poate Cuvântul lui Dumnezeu să contribuie la stabilizarea relațiilor conjugale sau să prevină ruptura? Ce ajutor ne oferă Domnul?

Un preafrumos proiect de viață pe pământ, transformat în catastrofă! Să păstrăm în minte faptul că divorțul ilustrează, în Biblie, suferința provocată de despărțirea de Dumnezeu. Că Dumnezeu nu vrea ca omul să separe ceea ce El a unit. Că o binecuvântare și o fericire divină sunt promise căsătoriei creștine. Că putem invoca darul harului sfințitor pentru a o păstra și a o consolida. Că dragostea (conjugală) este „îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată” (1 Corinteni 13:4-8).

Când ruptura conjugală pare inevitabilă, când legăturile de dragoste par să fi dispărut, când, după divorț, apar sentimente de frustrare, singurătate și eșec personal, când nostalgia, sentimentul de vinovăție sau mânia aduc trecutul înapoi, nu uitați că există un Dumnezeu în ceruri…