Nu vă credeți înțelepți

Nu umblați după lucrurile înalte, ci rămâneți la cele smerite. Să nu vă socotiți singuri înțelepți. (Romani 12:16)

Controversele religioase se aprind de obicei din cauză că intră în joc unele întrebări transcendentale, de care depinde adesea înțelegerea adevărului. Pavel știa asta din proprie experiență și, deși încerca să combată artificiile erorii făcând referire la adevăr în spiritul dragostei (Efeseni 4:15), glasul nu-i tremura atunci când denunța schimbările doctrinare ale galatenilor sau erorile falșilor învățători iudaizanți (Galateni 3:1; 2 Corinteni 2:17). În mod trist, aceste polemici au cauzat diviziuni și disidențe pe tot parcursul istoriei. Și cu toate că înfruntările dintre adevăr și eroare au permis demascarea unor false doctrine care nu aveau nicio legătură cu adevărul, denunțând interpretările fanteziste ale Scripturii și identificându-i pe cei în apostazie, nu doar că erezia și eroarea au fost confruntate cu adevărul, ci și cu aroganța și orgoliul spiritual manifestate de reprezentanții dreptei-credințe. De aceea recomandă Pavel romanilor: „Nu umblați după lucrurile înalte, ci rămâneți la cele smerite. Să nu vă socotiți singuri înțelepți” (Romani 12:16).

Niciodată să nu uităm că Dumnezeu este singurul deținător al întregului adevăr, căci El este adevărul; că noi, oamenii, căutăm dreptatea, fără a o deține însă vreodată; că ea este cea care ne posedă, prin harul lui Dumnezeu, prin intermediul Cuvântului Său și prin lucrarea Duhului Sfânt; că în orice controversă și polemică, de orice natură, trebuie să căutăm să aducem slavă lui Dumnezeu și nu nouă înșine, că aroganța și suficiența nu fac parte din patrimoniul adevărului. Întrucât cei care au parte de adevăr și au înțelepciunea de a proceda după modelul divin duc, înainte de toate, o viață curată, sunt împăciuitori, plini de bunătate, liniștiți, empatici, nepărtinitori, sinceri și făcători de bine (Iacov 3:17).

Când mă încăpățânez să îmi impun punctul de vedere într-o polemică în care se confruntă mai multe păreri; când mă simt superior; când am impresia că sunt singurul care are dreptate; când încerc să fac să conteze criteriile mele; când caut slava personală; când mă îndoiesc de sinceritatea și onestitatea altora; când acționez cu un orgoliu nemăsurat sau ca un egoist murdar fără să îmi dau seama, și când atitudinea mea devine un obstacol insurmontabil pentru consens și unitate, și atunci este un Dumnezeu în ceruri.

Astăzi, cereți Cerului să îndepărteze acest spirit din viața voastră și să vă ajute să fiți un factor de unitate în biserica voastră.