Domnul este judecătorul meu

Cât despre mine, prea puțin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă nici eu însumi nu mă mai judec pe mine. Căci n-am nimic împotriva mea, totuși nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă este Domnul. (1 Corinteni 4:3-4)

Anumite biserici din secolul întâi s-au dedat la practica tradițională de a-i compara pe slujitorii Domnului între ei și de a emite judecăți la adresa lor. În biserica din Corint, credincioșii erau divizați în patru facțiuni rivale, conform preferințelor lor. Existau partizani ai lui Pavel, fondatorul bisericii, ai lui Apolo, strălucit predicator din Alexandria, ai lui Petru, unul din cei doisprezece, care a făcut parte din cercul de apropiați ai lui Isus, și, în cele din urmă, ai lui Hristos, care refuzau orice afiliere, dar care nu erau, din acest motiv, mai puțin agresivi decât ceilalți, din moment ce erau dezbinați de invidie, discuții și neînțelegeri (1 Corinteni 3:3; 1:10), în care cei mai aprigi dintre ei erau slujitorii înșiși, când criticați de cei care îi judecau implacabil, când aplaudați de cei care îi lăudau excesiv. În acest context, afirmă Pavel: „Cât despre mine, prea puțin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă nici eu însumi nu mă mai judec pe mine. Căci n-am nimic împotriva mea, totuși nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă este Domnul” (1 Corinteni 4:3-4).

Care dintre noi nu a fost judecat greșit măcar o dată, sau acuzat pe nedrept? Ați fost victima geloziei, perfidiei sau a vorbirii de rău? V-ați regăsit în postura de calomniat, devalorizat, strivit, denigrat sau marginalizat de gurile rele, fără să știți cum să vă apărați și nici cum să dovediți adevărul?

Dacă încă nu vi s-a întâmplat, poate oricând să vi se întâmple. Și atunci când va veni momentul, amintiți-vă că o conștiință liniștită este esențială, că Dumnezeu cunoaște adevărul, că El este sfânt și drept. Și că, mai mult decât atât, El vă cunoaște inima și vă este atât judecător, cât și apărător. Daniel și Pavel au fost acuzați pe nedrept și denunțați fără motiv de dușmanii, respectiv rivalii lor. Unii erau perfizi, alții pur și simplu rătăciți. Dar Dumnezeu i-a revendicat pe acești doi oameni, le-a dovedit nevinovăţia și i-a eliberat pentru că, la fel ca Isus, și-au încredințat cauza dreptului Judecător (1 Petru 2:23).

Dacă veți fi victimele unor neînțelegeri sau a unor acuzații false, amintiți-vă că este un Dumnezeu în ceruri… care, la momentul potrivit, va da fiecăruia ce i se cuvine.