Locuința cerească a lui Dumnezeu

Domnul este în Templul Lui cel sfânt, Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc şi pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor. (Psalmii 11:4)

Este în ceruri un Dumnezeu. Realitatea prezenței lui Dumnezeu în această lume este un adevăr indiscutabil confirmat de Cuvântul Său (Fapte 17:27-28; Matei 1:23). Dincolo de asta, Biblia situează locuința lui Dumnezeu în ceruri: „Domnul este în Templul Lui cel sfânt.” (Psalmii 11:4); „La Tine îmi ridic ochii, la Tine, care locuieşti în ceruri.” (Psalmii 123:1); „[puterea] pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti” (Efeseni 1:20). Asta nu înseamnă nicidecum că Dumnezeu este departe de problemele și destinele noastre. Din înălțimea cerurilor, El cercetează lumea, privește oamenii, se interesează de mersul acestei planete și o dirijează.

Lumile terestre și celeste, deși uneori se confruntă una cu cealaltă din cauza păcatului, nu sunt opuse. Dimensiunile verticală și orizontală ale vieții omului se întâlnesc și se întrepătrund. Relația noastră cu Dumnezeu, care stă pe tronul Său din ceruri, consolidează și îmbogățește viața noastră aici jos, pe pământ. Hristos a venit în această lume pentru a uni definitiv cerul și pământul.

„În Hristos ajungem mult mai strâns uniți cu Dumnezeu decât dacă n-am fi căzut niciodată în păcat. Luând natura noastră, Mântuitorul S-a legat de omenire cu o legătură ce nu se va rupe niciodată. El este legat de noi pentru veșnicie” (Hristos, Lumina lumii, p. 13).

Înălțarea la cer a lui Hristos, lângă Tatăl, ne-a transportat, figurat vorbind, în locurile cerești odată cu El. Expresia „locurile cerești” apare numai în Epistola către efeseni (1:3,20; 2:6; 3:10; 6:12), unde scoate în evidență avantajele obținute de victoria lui Hristos prin întrupare. Fără să înțelegem bine lucrurile cerești, nu putem să ne asumăm circumstanțele dificile prin care trecem pe pământ și nici să înțelegem felul în care Dumnezeu lucrează cu noi.

Visul pe care l-a avut Iacov la Betel, cu scara care unește cerul cu pământul, nu a fost numai o promisiune de binecuvântare care să îl însoțească pe patriarh de-a lungul vieții. Această scară rămâne la dispoziția tuturor celor care vor să își unească experiențele, fie ele dureroase, tulburătoare, pline de bucurie, bogate în speranță sau promițătoare, cu providența divină a unui Dumnezeu care, din ceruri, continuă să se ocupe de noi.

Nu crezi că ar trebui să consolidezi legăturile tale cu Tatăl ceresc? El te așteaptă şi este gata să locuiască în inima ta.