Dar este în ceruri un Dumnezeu

Daniel a răspuns înaintea împăratului și a zis: „Ce cere împăratul este o taină pe care înțelepții, cititorii în stele, vrăjitorii și ghicitorii nu sunt în stare s-o descopere împăratului. Dar este în ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele și care face cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă.
Iată visul tău și vedeniile pe care le-ai avut în patul tău.” (Daniel 2:27-28)

Am dat uneori dovadă de nesiguranță în ce privește înțelegerea circumstanțelor vieții mele care erau îngăduite de Providență. Ca să spun drept, deși eram perplex în adâncul sufletului și nu îmi manifestam lupta interioară, în dialogul meu cu Dumnezeu mă identificam, fără să îmi dau seama, cu opoziția pertinentă a lui Moise față de porunca Domnului: „Tu nu vei trece Iordanul acesta!” (Deuteronomul 3:27). Însă un slujitor al Domnului știe că nu există circumstanțe bune sau rele, nici întâmplare, nici ghinion sau noroc, din moment ce viața lui este în mâinile Celui pe care Îl slujește, care îi cunoaște pașii, îl călăuzește și îi controlează atât prezentul, cât și viitorul. Este motivul pentru care am pregătit o meditație bună de prezentat nu doar pentru frați, ci şi pentru mine însumi. Să nu vă mire dacă din punct de vedere omiletic cele mai bune predici sunt uneori cele pe care predicatorul le face pentru el însuși. Așa a luat naștere culegerea de meditații Dar este în ceruri un Dumnezeu.

Această propoziție sintetizează mesajul implicit al întregii cărți a lui Daniel. Ea constituie unul dintre adevărurile experienței creștine și oferă un răspuns potrivit incertitudinii mele. Din analiza gramaticală reiese că avem două propoziții coordonate prin conjuncția adversativă „dar”. În propoziția principală se poate petrece orice împrejurare, eventualitate sau tragedie a vieții cotidiene sau a istoriei, cu sorții ei de izbândă sau eșec și cu încărcătura ei de neliniște, neputință, nesiguranță, ca și de orgoliu, vanitate și autosuficiență. Conjuncția adversativă „dar” marchează în acest caz contrastul cu propoziția principală, arătând că propoziția secundară, „este în ceruri un Dumnezeu” , de care este legată, împiedică, se opune sau atenuează conținutul propoziției principale: „Da, este adevărat, ceea ce mi se întâmplă este teribil, de neînțeles, ireparabil, pare fără rezolvare… Dar este în ceruri un Dumnezeu.” A doua parte a frazei, propoziția legată de cea principală prin conjuncția „dar”, este Dumnezeu și providența Sa. Mesajul de speranță al cărții lui Daniel este rezumat într-o singură propoziție scurtă.

Trăiți cu siguranța că este în ceruri un Dumnezeu… pentru a scăpa de îndoieli, neliniști și tulburări.