Comentariul Biblic

Română — Psalmii 7

¹ Doamne Dumnezeule, în Tine îmi caut scăparea! Scapă-mă de toţi prigonitorii mei şi izbăveşte-mă,: Niciun comentariu pentru acest verset.
² ca să nu mă sfâşie ca un leu care înghite, fără să sară cineva în ajutor.: Niciun comentariu pentru acest verset.
³ Doamne Dumnezeule, dacă am făcut un astfel de rău, dacă este fărădelege pe mâinile mele,: Niciun comentariu pentru acest verset.
⁴ dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine, şi n-am izbăvit pe cel ce mă asuprea fără temei,: Niciun comentariu pentru acest verset.
⁵ atunci: să mă urmărească vrăjmaşul şi să m-ajungă, să-mi calce viaţa la pământ, şi slava mea în pulbere să mi-o arunce! (Oprire): 5

Să mă urmărească vrăjmaşul. Limbajul prin care psalmistul invocă blestemul asupra propriei persoane este limbajul unui om nevinovat tratat în modul cel mai crud. Acuzatul ar prefera să fie anihilat decât să trăiască sub povara unei condamnări atât de grele. Accentul este puternic: "să mă urmărească", "să mă ajungă", "să-mi calce viaţa la pământ" şi "slava mea în pulbere să mi-o arunce".
Oprire. [Selah, KJV]. vezi p. 629. Cuvântul ar putea să fie deosebit de potrivit aici. O pauză de un fel oarecare ar putea să apară aici între abjurarea de mai sus şi rugăciunea următoare.
⁶ Scoală-Te, Doamne, cu mânia Ta! Scoală-Te împotriva urgiei potrivnicilor mei, trezeşte-Te ca să-mi ajuţi şi rânduieşte o judecată!: 6

Scoală-Te. Domnul este chemat să-Şi facă apariţia ca Judecător, gata să pedepsească pe aceia care îl asupresc pe psalmist (vezi Psalm 3,7). El este invitat să ocupe în mod public locul de judecător.
Protivnicilor. Ideea unui singur potrivnic este lărgită ca să-i includă pe cei întovărăşiţi cu el sau poate pe toţi vrăjmaşii lui David.
Judecată. David Îl roagă pe Dumnezeu să aducă asupra acestor vrăjmaşi pedeapsa pe care legea Lui veşnică cere să fie adusă asupra tuturor celor care o încalcă. Vorbind, ca să zicem aşa, ca de la om la om, David Îi cere lui Dumnezeu să apere principiile cârmuirii Lui morale (vezi Daniel 18,25). Cât de dispus este omul să încerce să-L zorească pe Cel Atotputernic să-Şi aducă la îndeplinire planurile! Compară cu experienţa lui Habacuc (cap. 1,1-2,4).
⁷ Să Te înconjoare adunarea popoarelor, şi şezi mai sus decât ea, la înălţime!: 7

Decât ei. [de dragul lor, KJV]. Aici KJV zice: "Astfel adunarea poporului Te va înconjura: de dragul lor, deci, întoarce-te în înălţime." Îndreptăţirea de către Dumnezeu a legii Lui ar inspira încredere în El şi poporul Lui s-ar aduna în jurul Lui pentru a-şi exprima recunoştinţa şi lauda.
⁸ Domnul judecă popoarele: fă-mi dreptate, Doamne, după neprihănirea şi nevinovăţia mea!: 8

După neprihănirea mea. [După dreptatea mea, KJV]. Lucrul acesta ar putea fi înţeles ca referindu-se la cazul special în discuţie. Cu toate că întotdeauna ne-am putea simţi nevrednici de mântuire, e potrivit ca atunci când suntem acuzaţi pe nedrept să ne rugăm ca, potrivit cu voia lui Dumnezeu, să fim dovediţi nevinovaţi într-un anumit caz şi să fim declaraţi nevinovaţi de învinuiri nedrepte. Cuvântul "nevinovăţie" (ebr., tom, de la rădăcina tamam, "a fi deplin") este echivalent cu "neprihănirea" şi de asemenea poate fi înţeles ca referindu-se la acest caz particular.
⁹ Ah! pune odată capăt răutăţii celor răi şi întăreşte pe cel neprihănit, Tu, care cercetezi inimile şi rărunchii, Dumnezeule drept!: 9

Răutăţii. Când un om vede cât de grav este păcatul într-un caz anume, el doreşte ca să se sfârşească cu toate păcatele. E potrivit să ne rugăm să se sfârşească cu răul. Inimile. Pe vremuri, expresia "inimă" era folosită pentru a desemna sediul gândurilor.
Rărunchii. Ebr. kelayoth, "rinichi", pe vremuri folosit pentru a desemna sediul emoţiilor, sugerând sentimentele, intenţiile, scopurile cele mai ascunse ale sufletului. Expresia folosită aici cercetarea inimii şi a rărunchilor - este adesea folosită pentru a descrie atotştiinţa lui Dumnezeu (vezi Ieremia 11,20; Psalm 26,2; Apocalipsa 2,23).
¹⁰ Scutul meu este în Dumnezeu, care mântuieşte pe cei cu inima curată.: 10

Scutul. Ebr. magen, literal, "scut". Scutul psalmistului este încrederea lui în Dumnezeu ca Unul care îl îndreptăţeşte pe cel nevinovat.
În ugaritică (vezi p. 618, 619) rădăcina mgn este folosită în sensul de "a implora" sau "a ruga". Prin urmare, maginni, "scutul meu", ar trebui tradus "cererea mea stăruitoare", astfel încât propoziţia să sune astfel: "cererea mea stăruitoare e la Dumnezeu".
¹¹ Dumnezeu este un judecător drept, un Dumnezeu care Se mânie în orice vreme.: 11

Dumnezeu este un Judecător drept. Versetele 11-16 descriu în mod plastic purtarea lui Dumnezeu cu cei nelegiuiţi.
Orice vreme. [În fiecare zi, KJV]. Ca şi cum ar dori să corecteze impresia falsă că Dumnezeu fusese indiferent faţă de soarta lui şi că el Îl chemase să-l dezvinovăţească după ce Dumnezeu nu făcuse lucrul acesta. Psalmistul afirmă acum clar că indignarea lui Dumnezeu faţă de cei nelegiuiţi e constantă. El vede dreptatea constantă a lui Dumnezeu în orice vreme, în ciuda unor aparenţe contrarii trecătoare. Creştinul ar trebui să fie atent ca nu cumva un caz singular de nedreptate aparentă să creeze o părere generală, care pune la îndoială scopurile întemeiate ale lui Dumnezeu.
¹² Dacă cel rău nu se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu Îşi ascute sabia, Îşi încordează arcul şi-l ocheşte,: 12

Nu se întoarce. Legea că pedeapsa vine inevitabil asupra păcătosului care nu se pocăieşte este clarificată prin reprezentarea lui Dumnezeu ca un războinic puternic care-şi pregăteşte armele pentru pedepsirea celor nelegiuiţi (vezi Deuteronom 32,41-43).
¹³ îndreaptă asupra lui săgeţi omorâtoare şi-i aruncă săgeţi arzătoare!: 13

Săgeţi omorâtoare. [Unelte ale morţii, KJV]. Mijloace de pedepsire.
Săgeţi arzătoare. Ebr. doleqim, din rădăcina dalaq, "a se aprinde". De unde poate o aluzie la obiceiul de străvechi de a trimite săgeţi de foc asupra duşmanului pentru a le incendia tabăra şi a produce răni corporale mai mari. Nimicirea preconizată e sigură.
¹⁴ Iată că cel rău pregăteşte răul, zămisleşte fărădelegea şi naşte înşelăciunea:: 14

Pregăteşte. Adică omul nelegiuit poartă o povară de nedreptate. Verbul cuprinde în sine cele două acte indicate de următoarele verbe: "zămisleşte" şi "naşte". Săvârşirea răului e descrisă prin metafora naşterii de copii (vezi Isaia 33,1; Iacov 1,15).
¹⁵ face o groapă, o sapă, şi tot el cade în groapa pe care a făcut-o.: 15

Face o groapă. Putem să ne închipuim cum un om sapă o groapă, iar pământul nisipos se prăbuşeşte peste el, prinzându-l astfel în cursă pe animalului sălbatic pe care spera să-l prindă.
Păcatul năuceşte pe păcătos. Răul e asemenea un bumerang. Un exemplu impresionant din Vechiul Testament de aplicare a acestui principiu se găseşte în viaţa lui Haman (vezi Estera 5,7; Proverbe 26,27; Eclesiastul 10,8).
¹⁶ Fărădelegea pe care a urzit-o se întoarce asupra capului lui, şi silnicia pe care a făcut-o se coboară înapoi pe ţeasta capului lui.: 16

Fărădelegea. Adică răul pe care intenţiona să-l facă altora. Această declaraţie este o repetare în altă formă a ideii exprimate în v. 14.15 (vezi Psalm 9,15; 35,8; 37,15).
Ţeasta. Capul în sine sau creştetul capului. Ideea este că ce a planificat omul nelegiuit pentru alţii va veni asupra lui. Cele două părţi ale acestui verset sunt un exemplu de paralelism sinonimic. Cuvintele pentru "cap" şi "ţeastă" apar de repetate ori ca paralele în literatura ugaritică (vezi p. 618.619).
¹⁷ Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui şi voi cânta Numele Domnului, Numele Celui Preaînalt.: 17

Dreptatea Lui. Dreptatea divină se arată în reabilitarea şi eliberarea de către Dumnezeu a celui nevinovat. Numele. Aici, aşa cum se întâmplă de obicei în Vechiul Testament, "numele" reprezintă persoana, uneori cu accent asupra naturii sau caracteristicii esenţiale a persoanei. Prea înalt. Ebr. ?Elyon, "înălţat" (vezi vol. I, p. 173). David Îl preamăreşte pe Iehova care, datorită dreptăţii Lui aplicate, S-a arătat a fi mai presus de toate celelalte fiinţe. O doxologie finală de acest fel este tipică pentru mulţi psalmi. E bine ca meditaţia să se încheie cu laudă.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 9 �
�
GC 605; 3T 191