Comentariul Biblic

Română — Psalmii 137

¹ Pe malurile râurilor Babilonului şedeam jos şi plângeam, când ne aduceam aminte de Sion.: 1

INTRODUCERE - Psalmul 137 a fost pe drept cuvânt denumit Cântarea captivului. El îi descrie pe israeliţi în ţara exilului. Imnurile lor de laudă au încetat, în timp ce biruitorii lor îi necăjesc, cerându-le să-şi acordeze harfele şi să cânte din cântările Sionului. Inimile israeliţilor sunt triste. Nota de jale a acestui psalm nu întârzie niciodată să atragă compasiunea cititorului pentru captivii necăjiţi şi descurajaţi.
1. Râurilor Babilonului. Babilonul a fost cunoscut ca "ţara multor ape"(Ieremia 51,13). Cursul cel mai important de ape a fost Eufratul, care are mulţi afluenţi. Captivii se duceau pe malurile acestor râuri.
Plângeam. Amintirea Cetăţii sfinte şi îndeosebi a Templului lor, acum în ruine, le întristau atât de mult inima încât le era imposibil să nu verse lacrimi. Pentru ei nu era altă ţară ca ţara Canaan. Era o ţară cât se poate de bună (Deuteronom 8,7-9). Ea deţinea multe amintiri scumpe lor.
² În sălciile din ţinutul acela ne atârnaserăm harpele.: 2

Ne atârnaserăm arfele. Cântatul din arfe (vezi p. 34) fusese plăcut şi încântător pentru ei, dar acum, când erau pradă nenorocirii, arfele lor erau mute.
³ Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cântări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicând: „Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!” –: 3

Ne cereau cântări. Pentru o reprezentare picturală asiriană a acestui verset, vezi fig. 9, p.35, alături de comentariile de acolo. Cântările Sionului. Stăpânii lor îi ridiculizau şi le cereau să cânte una din cântările lor sacre.
⁴ Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?: 4

Verset ce nu a fost comentat.
⁵ Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!: 5

Dacă te voi uita. Dacă ar fi acceptat să cânte o cântare a Templului în aceste condiţii, israelitului i s-ar fi părut că e necredincios faţă de preaiubita lui cetate pe care o adora cu toată inima. Mai curând ar fi uitat averea lui cea mai de preţ decât să uite Sionul, mândria şi slava lui Israel.
⁶ Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!: 6

Să mi se lipească limba. Adică să piardă capacitatea de a vorbi.
⁷ Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, care, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: „Radeţi-l, radeţi-l din temelii!”: 7

Copiii Edomului. Edomul nu se manifestase ca un frate faţă de Israel în mai multe ocazii. În ciuda înrudirii lor cu descendenţii lui Iacov, edomiţii i-au ajutat pe babiloniei împotriva israeliţilor (Obadia 10-14). Edomul este deseori denunţat de profeţi pentru nemilosul lui tratament faţă de o naţiune-soră (Ieremia 49,7; Plângeri 4,21; Ezechiel 25,12-14; Ioel 3,19; Amos 1,11).
⁸ Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!: 8

Verset ce nu a fost comentat.
⁹ Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi şi-i va zdrobi de stâncă!: 9

De stâncă. Uciderea pruncilor nevinovaţi, deşi ceva obişnuit în războaiele din vechime, era una din cele mai crude şi mai respingătoare dintre toate practicile (vezi 2 Regi 8,12; Isaia 13,16; Osea 10,4). Având în vedere faptul că un tratament atât de aspru fusese aplicat de către babilonieni (vezi Isaia 51,24), psalmistul enunţă pur şi simplu o lege a vieţii - "aşa cum ai făcut, aşa ţi se va face" (Obadia 15; cf. Matei 7,2).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 2�
DA 28