Bibliakommentár

Română — Iov 14

¹ Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.: Nincs kommentár ehhez a vershez.
² Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.: Nincs kommentár ehhez a vershez.
³ Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!: Nincs kommentár ehhez a vershez.
⁴ Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.: Nincs kommentár ehhez a vershez.
⁵ Dacă zilele lui sunt hotărâte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,: Nincs kommentár ehhez a vershez.
⁶ întoarce-Ţi măcar privirile de la el şi dă-i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfârşitul zilei.: Nincs kommentár ehhez a vershez.
⁷ Un copac, şi tot are nădejde: căci când este tăiat odrăsleşte din nou şi iar dă lăstari.: Nincs kommentár ehhez a vershez.
⁸ Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, când îi piere trunchiul în ţărână,: Nincs kommentár ehhez a vershez.
⁹ înverzeşte iarăşi de mirosul apei şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.: Nincs kommentár ehhez a vershez.
¹⁰ Dar omul când moare, rămâne întins; omul, când îşi dă sufletul, unde mai este?: Nincs kommentár ehhez a vershez.
¹¹ Cum pier apele din lacuri şi cum seacă şi se usucă râurile,: Nincs kommentár ehhez a vershez.
¹² aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă şi nu se mai scoală din somnul lui.: Nincs kommentár ehhez a vershez.
¹³ Ah! de m-ai ascunde în Locuinţa morţilor, de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia şi de mi-ai rândui o vreme când Îţi vei aduce iarăşi aminte de mine!: Nincs kommentár ehhez a vershez.
¹⁴ Dacă omul odată mort ar putea să mai învie, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc.: Nincs kommentár ehhez a vershez.
¹⁵ Atunci m-ai chema, şi Ţi-aş răspunde, şi Ţi-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.: Nincs kommentár ehhez a vershez.
¹⁶ Dar astăzi îmi numeri paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele;: Nincs kommentár ehhez a vershez.
¹⁷ călcările mele de Lege sunt pecetluite într-un mănunchi, şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.: Nincs kommentár ehhez a vershez.
¹⁸ Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stânca din locul ei,: Nincs kommentár ehhez a vershez.
¹⁹ cum este mâncată piatra de ape şi cum este luat pământul de râu: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.: Nincs kommentár ehhez a vershez.
²⁰ Îl urmăreşti întruna, şi se duce; îi schimonoseşti faţa şi apoi îi dai drumul.: Nincs kommentár ehhez a vershez.
²¹ De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic; de sunt înjosiţi, habar n-are.: Nincs kommentár ehhez a vershez.
²² Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”: Nincs kommentár ehhez a vershez.