Bible Commentary

Română — Exodul 30

¹ Să faci apoi un altar pentru arderea tămâiei, şi anume să-l faci din lemn de salcâm.: 1

Altar pentru arderea tămâiei. Era obiceiul la cele mai vechi popoare să se aducă tămâie ca parte a închinării religioase. În primele zile ale creştinismului, mulţi credincioşi au fost condamnaţi la moarte, pentru că au refuzat să pună tămâie pe altarul zeilor. În Scriptură, tămâia simbolizează rugăciunea care se înalţă de pe altarul inimii la Dumnezeu (Psalmi 141,2; Luca 1,10; Apocalipsa 5,8; 8,3.4).
² Lungimea lui să fie de un cot, iar lăţimea tot de un cot; să fie în patru colţuri, şi înălţimea lui să fie de doi coţi. Coarnele altarului să fie dintr-o bucată cu el.: 2

În patru colţuri. Altarul tămâierii era în multe privinţe asemănător cu altarul arderilor de tot (cap. 27,1-8), deşi de dimensiune mai mică şi material mai scump. În lungime şi lăţime el era de 44,45 cm, pătrat, şi înălţimea de 88,9 cm. Coarnele erau unse cu sângele unor jertfe pentru păcat (Levitic 4,7.18).
Dintr-o bucată. Adică, dintr-o bucată cu partea de sus a altarului. Deoarece coarnele sunt simbolul puterii (vezi comentariul pentru cap. 27,2), pe altarul tămâierii, ele înseamnă puterea rugăciunii (vezi Geneza 32,24-30). Rezultatul rugăciunii stăruitoare este scos în evidenţă în pilda văduvei stăruitoare (Luca 18,3-8).
³ Să-i poleieşti cu aur curat atât partea de sus, cât şi pereţii lui de jur împrejur şi coarnele; şi să-i faci o cunună de aur de jur împrejur.: 3

O cunună de aur. Aceasta era un chenar sau bordură în jurul părţii de sus pentru a preveni să nu cadă ceva de pe el, cât şi pentru frumuseţe ( cap. 25,24).
⁴ Dedesubtul cununii să-i faci două verigi de aur de amândouă laturile, în cele două unghiuri, pentru punerea drugilor care vor sluji la ducerea lui.: 4

Cele două unghiuri. De preferat, cele două laturi opuse ( RSV). Cu alte cuvinte, nu erau decât două verigi, iar nu patru ca la celelalte lucruri de mobilier, numai una pe fiecare latură, chiar dedesubtul cununii. Acestea erau întru totul adecvate spre a purta un altar aşa de mic.
⁵ Drugii să-i faci din lemn de salcâm şi să-i poleieşti cu aur.: 5

Drugii. Adică, ţăruşii folosiţi pentru purtarea altarului (cap. 25,13.28). Lemnul de salcâm simbolizează tărie, iar aurul, curăţenie. Astfel, rugăciunea trebuia să iasă din altarul inimii, o inimă care este credincioasă, cinstită şi hotărâtă.
⁶ Să aşezi altarul în faţa perdelei dinăuntru, care este înaintea chivotului mărturiei, în faţa capacului ispăşirii, care este deasupra mărturiei, şi unde Mă voi întâlni cu tine.: 6

În faţa perdelei. Altarul tămâierii a fost aşezat în locul sfânt, lângă perdea, sau cortina care îl despărţea de Sfânta Sfintelor (cap. 40,21-27). Deşi era în Sfânta, altarul tămâierii era considerat ca aparţinând Sfintei Sfintelor (Evrei 9,3.4). Această concepţie a rezultat din faptul că, în timp ce preoţii se apropiau în slujirea lor de prezenţa divină de deasupra scaunului îndurării, locul unde veneau ei era altarul tămâierii (PP 353). Cu excepţia zilei de ispăşire, ei nu se puteau apropia mai mult. Acesta era locul unde veneau să se întâlnească cu Dumnezeu, a cărui locuinţă era în Sfânta Sfintelor. Tămâia jertfită aici umplea nu numai sfânta, ci se ridica şi trecea peste perdea în Sfânta Sfintelor (vezi comentariul pentru cap. 26,32). Faptul că altarul era înaintea scaunului îndurării ne învaţă că rugăciunea ne aduce în prezenţa lui Dumnezeu. Cu toate că perdeaua omenescului (vezi 1 Corinteni 13,12) împiedică ochii noştri fizici să-L vadă pe Dumnezeu, credinţa şi rugăciunea pot merge acolo unde corpul nu poate merge.
⁷ Aaron va arde pe el tămâie mirositoare; va arde tămâie în fiecare dimineaţă, când va pregăti candelele;: 7

Tămâie mirositoare. Sau tămâie înmiresmată (RSV). Versetele 34-38 redau compoziţia ei. În fiecare dimineaţă, imediat după apariţia zorilor, lămpile erau îngrijite şi curăţate de preot ( vezi comentariul pentru cap. 27,21).
⁸ va arde şi seara când va aşeza candelele. Astfel se va arde necurmat din partea voastră tămâie înaintea Domnului din neam în neam.: 8

Are necurmat. Tămâia trebuia să fie arsă de două ori pe zi, la orele de rugăciune de dimineaţa şi de seara (Exod 30,7.8). Altarul tămâierii a reprezentat mijlocire continuă, în acelaşi fel în care altarul arderilor de tot a reprezentat ispăşire continuă (PP 353). Totuşi, nu există o declaraţie clară, dacă tămâia ardea continuu pe acest altar dinaintea perdelei, deşi presupunerea că ea ardea este puternică (PP 348). Arderea ei continuă ne învaţă că trebuie să venim zi după zi înaintea Domnului în rugăciune (Psalmi 16,8; 55,17; 1 Tesaloniceni 5,17.18; PP 354). Trebuie să ne rugăm neîncetat (1 Tesaloniceni 5,17).
⁹ Să nu aduceţi pe altar altfel de tămâie, nici ardere de tot, nici jertfă de mâncare şi să nu turnaţi pe el nicio jertfă de băutură.: 9

Altfel de tămâie. Adică nici un fel de tămâie preparată altfel decât instrucţiunile date în versetele 34-38.
¹⁰ Numai o dată pe fiecare an, Aaron va face ispăşire pe coarnele altarului. Ispăşirea aceasta o va face o dată pe an cu sângele dobitocului adus ca jertfă pentru ispăşirea păcatului, printre urmaşii voştri. Acesta va fi un lucru preasfânt înaintea Domnului.”: 10

O dată pe fiecare an. Aceasta se referă la marea zi de ispăşire, a zecea zi a lunii a şaptea, când marele preot trebuia să ia sângele şi să-l pună pe coarnele altarului tămâierii şi să facă ispăşire pentru el (Levitic 16,18.19). Aceasta nu făcea din el un altar de ispăşire. Totuşi, în cazurile când păcătuia marele preot (vezi Levitic 4,3-12), sau când păcătuia întreaga adunare din neştiinţă, sau făcea împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie să fie făcute, el avea de-a face cu ispăşirea (Levitic 4,13-21). În astfel de cazuri, altarul tămâierii lua locul altarului arderilor de tot, pe care era stropit sângele jertfelor pentru păcate personale (Levitic 4,22-35). Dintre toate obiectele mobilierului din Cortul Întâlnirii, altarul tămâierii pare să fi fost următorul ca importanţă în ce priveşte sfinţenia, după chivot şi scaunul îndurării. Acest fapt sugerează marea valoare pe care o acordă Dumnezeu rugăciunii (vezi PP 353).
¹¹ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:: 11

Verset ce nu a fost comentat.
¹² „Când vei socoti pe copiii lui Israel şi le vei face numărătoarea, fiecare din ei să dea Domnului un dar în bani, pentru răscumpărarea sufletului lui, ca să nu fie loviţi de nicio urgie, cu prilejul acestei numărători.: 12

Când vei socoti. Sau vei face recensământul (RSV). Populaţia fusese considerată pe vremea Exodului în număr de aproape şase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii (vezi comentariul pentru cap. 12,37). Acum trebuia să fie făcut un recensământ mai exact.
Răscumpărarea. Literal, a acoperi, în acelaşi sens în care o asigurare acoperă un om şi-l eliberează de a orice obligaţie. Poporul era obligat faţă de Dumnezeu; el putea să se descarce de această obligaţie prin plătirea răscumpărării. Vieţile lor erau considerate ca încredinţate ca garanţie lui Dumnezeu, până ce era îndeplinită cererea lui Dumnezeu cu privire la ele. Prin plata revendicării, ei recunoşteau bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu.
Pentru sufletul lui. Pentru sine însuşi (RSV), adică pentru duhul, sufletul şi trupul lui (1 Tesaloniceni 5,23). Evident că acesta este sensul, pentru că declaraţia se referă la un om viu, nu la vreo parte imaterială a fiinţei lui, sau la un spirit dezîncarnat.
Nici o urgie. Adică, nici o pedeapsă din cauza neglijenţei sau neascultării.
¹³ Iată ce vor da toţi cei ce vor fi cuprinşi în numărătoarea aceasta: o jumătate de siclu, după siclul Sfântului Locaş, care este de douăzeci de ghere; o jumătate de siclu va fi darul ridicat pentru Domnul.: 13

Jumătate de siclu. O jumătate de siclu ar fi aproximativ 5,7 gr., iar o gera, o zecime din această cantitate
Siclul sfântului locaş. Probabil o unitate de greutate, nu un siclu deosebit.
¹⁴ Orice om cuprins în numărătoare, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, va plăti darul ridicat pentru Domnul.: 14

Vârsta de douăzeci de ani. La vârsta aceasta se socotea că israelitul ajungea la majorat, putând fi ales pentru serviciu militar (2 Cronici 25,5) şi gata să-şi asume îndatoririle de cetăţean. Leviţii, începeau la vârsta aceasta serviciul lor la sanctuar (1 Cronici 23,24.27; 2 Cronici 31,17; Ezra 3,8).
¹⁵ Bogatul să nu plătească mai mult, şi săracul să nu plătească mai puţin de o jumătate de siclu, ca dar ridicat pentru Domnul, pentru răscumpărarea sufletelor.: 15

Să nu plătească mai mult. Aceasta era taxă şi revenea în mod egal pentru fiecare bărbat în vârstă de douăzeci de ani sau mai mult. Fiind o sumă relativ mică, nimeni nu era scutit de taxa aceasta. Ea era o contribuţie minimă pentru sanctuar, mulţi dădeau mult mai mult. Planul era minunat şi sugerează ideea că înaintea lui Dumnezeu toate sufletele au aceeaşi valoare (Deuteronom 10,17; Fapte 10,34; Romani 3,22). Toţi au păcătuit, şi Dumnezeu extinde harul Său asupra tuturor. Observă semnificaţia noi cu care începe Isaia 53,6, şi a noastră a tuturor cu care încheie.
Pentru sufletele voastre. De preferat: pentru voi înşivă (RSV; vezi v.12).
¹⁶ Să ridici de la copiii lui Israel argintul pentru răscumpărare şi să-l întrebuinţezi pentru slujba Cortului întâlnirii; aceasta va fi pentru copiii lui Israel o aducere aminte înaintea Domnului pentru răscumpărarea sufletelor lor.”: 16

O aducere aminte. Pentru folosirea argintului pentru răscumpărare vezi cap. 38,25-28. Devenind o parte permanentă a sanctuarului, acesta era o continuă aducere aminte cu privire la răspunderile şi privilegiile spirituale ale poporului.
Pentru sufletele lor. De preferat: pentru voi înşivă (RSV; vezi v.12).
¹⁷ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:: 17

Verset ce nu a fost comentat.
¹⁸ „Să faci un lighean de aramă, cu piciorul lui de aramă, pentru spălat; să-l aşezi între Cortul întâlnirii şi altar şi să torni apă în el,: 18

Un lighean. Nu este arătat nimic cu privire la dimensiunea şi forma lui. El era din bronz, făcut din oglinzile femeilor lui Israel date ca dar de bună voie (cap. 38,8). În templul lui Solomon, marea turnată şi zece lighene au înlocuit ligheanul original (1 Regi 7,23-26; 38). El stătea pe piciorul lui, sau suportul lui în curtea întâlnirii, între intrarea în cort şi altarul arderilor de tot. Simbolic, ligheanul reprezintă spălarea păcatelor noastre prin credinţa în sângele vărsat al lui Hristos (Fapte 22,16; 1 Corinteni 6,11; Efeseni 5,26; Apocalipsa 7,14).
¹⁹ ca să-şi spele în el Aaron şi fiii lui mâinile şi picioarele.: 19

Spele. Spălarea mâinilor şi picioarelor simboliza schimbarea vieţii. Din cauza spălării rituale a preoţilor, a uciderii victimelor de jertfă, a stropirii, vărsării şi aruncării sângelui în legătură cu diferitele slujbe ale serviciului sanctuarului, nevoia de spălare apare evidentă. (Exod 29,4.17; Levitic 8,1-6).
²⁰ Când vor intra în Cortul întâlnirii, se vor spăla cu apa aceasta ca să nu moară; şi se vor spăla şi când se vor apropia de altar ca să facă slujba şi ca să aducă Domnului jertfe arse de foc.: 20

Ca să nu moară. Cuvintele acestea erau o avertizare că orice călcare a acestei însărcinări din cauza neglijenţei sau indiferenţei urma să fie pedepsită foarte sever.
²¹ Îşi vor spăla mâinile şi picioarele ca să nu moară. Aceasta va fi o lege necurmată pentru Aaron, pentru fiii lui şi pentru urmaşii lor.”: 21

Verset ce nu a fost comentat.
²² Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:: 22

Verset ce nu a fost comentat.
²³ „Ia din cele mai bune mirodenii: cinci sute de sicli de smirnă foarte curată, jumătate, adică două sute cincizeci de sicli, de scorţişoară mirositoare, două sute cincizeci de sicli de trestie mirositoare,: 23

Cele mai bune mirodenii. Mirodeniile jucau un mare rol în viaţa popoarelor antice, şi erau de multe feluri. Smirnă curată este mai exact tradusă ca smirnă lichidă (RSV), sau smirnă curgătoare, o mirodenie care se cerea mult. Trestia (calamus) probabil că era o trestie aromată.
²⁴ cinci sute de sicli de casia, după siclul Sfântului Locaş, şi un hin de untdelemn de măslin.: 24

Casia. Un lemn aromat. Reţeta prevedea câte 5,7 kg de smirnă şi casia şi câte 2,9 kg de scorţişoară şi trestie mirositoare.
Un hin. Acestea erau amestecate într-un hin de untdelemn de măsline (cca. 3,67 litri).
²⁵ Cu ele să faci un untdelemn pentru ungerea sfântă: o amestecătură mirositoare, făcută după meşteşugul făcătorului de mir; acesta va fi untdelemnul pentru ungerea sfântă.: 25

Ungere. Această compoziţie înmiresmată reprezintă un simbol plăcut al înmiresmatei arome a dreptăţii lui Hristos care trebuie să se reflecte în viaţa noastră (Psalmi 45,6-8; Cânt. Cânt. 3,6; Isaia 61,10; 2 Corinteni 2,14-16).
²⁶ Cu el să ungi Cortul întâlnirii şi chivotul mărturiei,: 26

Să ungi cortul întâlnirii. În primul rând trebuiau să fie unse obiectele Cortului Întâlnirii, Cortul Întâlnirii însuşi, mobilierul Sfintei Sfintelor şi al Sfintei şi mobilierul curţii. Ungerea preoţilor se făcea la urmă (Levitic 8,10-12).
²⁷ masa şi toate uneltele ei, sfeşnicul şi uneltele lui, altarul tămâierii,: 27

Verset ce nu a fost comentat.
²⁸ altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui şi ligheanul cu piciorul lui.: 28

Verset ce nu a fost comentat.
²⁹ Să sfinţeşti aceste lucruri, şi ele vor fi preasfinte; oricine se va atinge de ele va fi sfinţit.: 29

Verset ce nu a fost comentat.
³⁰ Să ungi de asemenea pe Aaron şi pe fiii lui şi să-i sfinţeşti, ca să fie în slujba Mea ca preoţi.: 30

Să ungi pe Aaron. Când locul în care Aaron şi fii săi aveau să slujească fusese sfinţit, au fost sfinţiţi şi preoţii spre a sluji acolo. Tot aşa şi Hristos S-a înălţat să pregătească un loc pentru noi, pe care-l vom primi atunci când va reveni (Ioan 14,1-3).
³¹ Să vorbeşti copiilor lui Israel şi să le spui: „Acesta Îmi va fi untdelemnul pentru ungerea sfântă, printre urmaşii voştri.: 31

Verset ce nu a fost comentat.
³² Să nu se ungă cu el trupul niciunui om şi să nu faceţi un alt untdelemn ca el după aceeaşi întocmire; el este sfânt, şi voi să-l priviţi ca sfânt.: 32

Trupul nici unui om. Adică, nici un untdelemn sfinţit nu trebuia să fie folosit de nimeni ca ungere obişnuită. El trebuia să fie păstrat exclusiv pentru uz sfânt. Nu trebuia să fie folosită aceeaşi formulă pentru nici un alt scop, cu toate că aceleaşi ingrediente puteau fi folosite separat, sau în alte combinaţii.
³³ Oricine va face un untdelemn ca el sau va unge cu el pe altul va fi nimicit din poporul lui.”: 33

Verset ce nu a fost comentat.
³⁴ Domnul a zis lui Moise: „Ia mirodenii, stactie, onice mirositoare, galban şi tămâie curată, în aceeaşi măsură.: 34

Mirodenii. Versetele 34-38 dau instrucţiuni cum să se facă tămâia mirositoare care trebuia să fie arsă pe altarul de aur (v.7). Aceasta era un amestec de patru mirodenii, în părţi egale. Stacte, halvan, tămâia curtă erau răşinoase, în timp ce onice se pare că a derivat dintr-o anumită cochilie de moluscă.
³⁵ Cu ele să faci tămâie: o amestecătură mirositoare, alcătuită după meşteşugul făcătorului de mir; să fie sărată, curată şi sfântă.: 35

Să fie sărată. Mai de grabă, condimentată cu sare(RSV). Cărbunii pentru altarul tămâierii erau aduşi de pe altarul arderii de tot (vezi Levitic 16,12.13), fapt ce descoperă adevărul că inima închinătorului trebuia să fie împăcată cu Dumnezeu, înainte ca Dumnezeu să primească rugăciunile şi consacrarea lui (Iov 27,8,9; Psalmi 66,18, Proverbe 15,29; 28,9; Isaia 1,15; Mica 3,4; Ioan 9,31).
³⁶ S-o pisezi mărunt şi s-o pui înaintea mărturiei, în Cortul întâlnirii, unde Mă voi întâlni cu tine. Acesta va fi pentru voi un lucru preasfânt.: 36

S-o pisezi. O mică parte din preparat trebuia să fie pisată din când în când, cum se cerea, şi pusă probabil pe altarul de aur înaintea mărturiei, adică în partea opusă chivotului, dar înaintea perdelei dinăuntru. Această apropiere de prezenţa divină o făcea foarte sfântă.
³⁷ Tămâie ca aceasta, în aceeaşi întocmire, să nu vă faceţi, ci s-o priviţi ca sfântă şi păstrată pentru Domnul.: 37

Să nu faceţi. Interdicţia şi pedeapsa în legătură cu untdelemnul pentru ungere (v.32 şi 33) se aplică şi în ce priveşte tămâia.
Comentariile lui Ellen G. White
1-10 PP 348
1 SR 154
7,8 ML 217; PP 348, 352, 353; SR 154
8 PP 367
10 PP 352; SR 155
12-16 DA 155; PP 526
17-21 2T 611
18 PP 347
19-21CH 81
21 GW 173
³⁸ Oricine va face tămâie ca ea, ca s-o miroasă, va fi nimicit din poporul lui.”: 38

Verset ce nu a fost comentat.