Zaharia 5
5
Am ridicat din nou ochii şi m-am uitat, şi iată că era un sul de carte care zbura.
2
El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „Văd un sul de carte zburând; are o lungime de douăzeci de coţi şi o lăţime de zece coţi.”
3
Şi el mi-a zis: „Acesta este blestemul care este peste toată ţara; căci, după cum este scris pe el, orice hoţ şi oricine jură strâmb va fi nimicit cu desăvârşire de aici.
4
Îl trimit – zice Domnul oştirilor – ca să intre în casa hoţului şi a celui ce jură strâmb în Numele Meu, ca să rămână în casa aceea şi s-o mistuie împreună cu lemnele şi pietrele ei.”
5
Îngerul care vorbea cu mine a înaintat şi mi-a zis: „Ridică ochii şi priveşte ce iese de acolo.”
6
Eu am răspuns: „Ce este aceasta?” Şi el a zis: „Iese efa.” Şi a adăugat: „Aceasta este nelegiuirea lor în toată ţara.”
7
Şi iată că se ridica un talant de plumb, şi în mijlocul efei şedea o femeie.
8
El a zis: „Aceasta este nelegiuirea!” Şi i-a dat brânci în efă, şi a aruncat bucata de plumb peste gura efei.
9
Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că s-au arătat două femei. În aripile lor sufla vântul: ele aveau aripi ca ale cocostârcului. Au ridicat efa între pământ şi cer.
10
Atunci am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine: „Unde duc ele efa?”
11
El mi-a răspuns: „Se duc să-i zidească o casă în ţara Şinear, ca să fie aşezată acolo şi să rămână pe locul ei.”