Cântarea Cântărilor 8
8
O, de ai fi fratele meu, care a supt la sânul mamei mele, când te-aș întâlni în uliță, te-aș săruta și nimeni nu m-ar privi rău!
2
Te-aș lua și te-aș aduce în casa mamei mele, care mi-a dat învățătură. Ți-aș da să bei vin✦ cu mirodenii, must din rodiile mele.
3
Să-și pună mâna stângă✦ sub capul meu și dreapta lui să mă îmbrățișeze!
4
Vă conjur, fiice ale Ierusalimului: nu treziți, nu stârniți dragostea până nu vine ea!
5
Cine✦ este aceea care se suie din pustiu rezemată de iubitul ei? Te-am trezit sub măr; acolo te-a născut mama ta, acolo te-a născut și te-a făcut ea.
6
Pune-mă✦ ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău; căci dragostea este tare ca moartea, și gelozia – cumplită ca Șeolul; flacăra ei este învăpăiată, pârjol nemaivăzut.
7
Apele cele mari nu pot stinge dragostea și râurile nu pot s-o înece; dacă✦ ar da omul toată bogăția casei lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreț.
8
Avem o soră tânără✦, căreia nu i-au crescut încă sânii. Ce vom face cu sora noastră în ziua când îi vor veni pețitorii?
9
Dacă va fi un zid, vom zidi pe ea creneluri de argint; iar dacă va fi o ușă, o vom închide cu scânduri de cedru.
10
Eu sunt un zid și sânii mei sunt ca niște turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.
11
Solomon avea o vie la Baal-Hamon; le-a închiriat-o✦ unor păzitori și fiecare aducea pentru rodul ei o mie de sicli de argint.
12
Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ține-ți, Solomoane, cei o mie de sicli și două sute să fie ai celor ce păzesc rodul!
13
Tu, care locuiești în grădini, prietenii dau ascultare chemării tale: „Fă-mă să-ți aud glasul!”
14
Grăbește-te✦, iubitule, ca✦ o gazelă sau ca un pui de cerb pe munții plini de mirodenii!