Psalmii 2
2
Pentru ce se înfurie păgânii și își închipuie popoarele deșertăciune?
2
Împărații pământului se ridică și conducătorii țin sfat împreună împotriva DOMNULUI și împotriva unsului său, spunând:
3
Să le rupem în bucăți legăturile și să le aruncăm funiile de la noi.
4
Cel ce șade în ceruri va râde; Domnul îi va lua în derâdere.
5
Apoi le va vorbi în furia lui și îi va chinui în aprinderea sa.
6
Totuși, eu mi-am înălțat pe împăratul peste muntele meu sfânt al Sionului.
7
Voi vesti hotărârea, DOMNUL mi-a spus: Tu ești Fiul meu; astăzi te-am născut.
8
Cere-mi și îți voi da păgânii drept moștenire și cele mai îndepărtate margini ale pământului drept stăpânire.
9
Tu îi vei zdrobi cu un toiag de fier și îi vei sparge în bucăți ca pe vasul unui olar.
10
De aceea fiți înțelepți împăraților; instruiți-vă voi judecători ai pământului.
11
Serviți DOMNULUI cu teamă și bucurați-vă tremurând.
12
Sărutați pe Fiul ca să nu se mânie și să pieriți pe cale, când furia lui abia s-a aprins. Binecuvântați sunt toți cei ce își pun încrederea în el.