Proverbe 8
Înțelepciunea cheamă oamenii la ea
8
Nu strigă înțelepciunea✦, nu-și înalță priceperea glasul?
2
Pe culmile înălțimilor sau pe drum, stând în picioare la răspântii
3
sau lângă porți, la intrarea în cetate, pe unde trece lumea, ea strigă tare:
4
„Către voi strig, oamenilor, spre fiii oamenilor îmi ridic glasul!
5
Deprindeți iscusința, naivilor! Înțelepțiți-vă, proștilor!
6
Ascultați, căci voi vorbi pe șleau✦ și îmi voi deschide buzele fără părtinire!
7
Gura mea rostește adevărul, și buzele mele au scârbă de nelegiuire.
8
Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, nu este în ele nimic strâmb și sucit;
9
toate sunt limpezi pentru cine vrea să priceapă și drepte pentru cei ce dobândesc cunoaștere.
10
Primiți disciplina mea, nu argintul, și cunoașterea mai presus de aurul ales!
11
Da✦, mai scumpă-i înțelepciunea decât mărgăritarele, și nicio bijuterie nu se aseamănă cu ea.
12
Eu, înțelepciunea, fac casă cu iscusința și am descoperit știința planurilor chibzuite.
13
Frica✦ de DOMNUL înseamnă să urăști răul: eu urăsc mândria✦ și înălțarea de sine, purtarea rea și vorbirea✦ înșelătoare.
14
De la mine vin sfatul bun și izbânda; eu sunt istețimea, a mea✦ este puterea.
15
Prin✦ mine împărățesc împărații și fac conducătorii legi drepte.
16
Prin mine domnesc domnitorii, nobilii și toți judecătorii drepți.
17
Eu✦ îi iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei✦ ce mă caută cu adevărat mă găsesc.
18
Cu mine sunt bogăția✦ și slava, averea care dăinuie și dreptatea.
19
Rodul✦ meu este mai bun decât aurul curat, și venitul meu întrece argintul ales.
20
Eu umblu pe calea dreptății, pe cărările dreptei judecăți,
21
ca să le dau o moștenire celor ce mă iubesc și să le umplu vistieriile.
Înțelepciunea – meșterul lui Dumnezeu
22
DOMNUL ✦ m-a făcuta cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea isprăvilor Lui de demult.
23
Am fost așezatăa din veșnicie, de la început, dinainte de a fi pământul.
24
Am fost născută când încă nu erau adâncuria, nici izvoare bogate în apă;
25
am fost născută înainte✦ de a fi așezați munții, înainte de a fi dealurile,
26
pe când El nu făcuse pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii.
27
Când a așezat El cerul, eram de față; când a trasat zareaa pe fața adâncului,
28
când a statornicit norii deasupra, când a întărita izvoarele adâncului,
29
când✦ i-a pus mării hotare, ca apele să nu treacă peste hotărârea Lui, când a pus temeliile✦ pământului,
30
eu eram✦ lângă El, meșterul Lui. În toate zilele am fost desfătarea✦ Lui, săltând de bucurie înaintea Lui,
31
jucând pe întinderea pământului Lui și găsindu-mi plăcerea✦ în fiii oamenilor.
32
Și acum, fiilor, ascultați-mă: ferice✦ de cei ce păzesc căile mele!
33
Ascultați-mi dojana, ca să deveniți înțelepți, n-o lăsați să vă scape!
34
Ferice✦ de omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porțile mele și păzește stâlpii ușii mele!
35
Cu adevărat, cine mă găsește găsește viața și capătă bunăvoința✦ DOMNULUI,
36
dar cine nu mă găseștea își vatămă✦ sufletul: toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.”
Note de subsol
- 8:22a Sau: „creat”.
- 8:23a Sau: „formată, plămădită”.
- 8:24a Ebr. təhōmoṯ (pl.) „oceanul primordial” sau „apele subterane”.
- 8:27a Ebr. ḥuḡ „linia orizontului”.
- 8:28a TM: ebr. baˁazōz „când [izvoarele] au prins putere”. Traducerea urmează lecțiunea ebr. bəˁazəzō „când [Dumnezeu] a întărit [izvoarele]”.
- 8:36a Sau: „păcătuiește împotriva mea”.