Neemia 2
Neemia, la Ierusalim
2
În luna Nisan, în anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe✦, pe când vinul era înaintea lui, am✦ luat vinul și i l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui.
2
Împăratul mi-a zis: „Pentru ce ai fața tristă? Totuși nu ești bolnav; nu poate fi decât o întristare✦ a inimii.” Atunci m-a apucat o mare frică
3
și i-am răspuns împăratului: „Trăiască împăratul✦ în veac! Cum să n-am fața tristă când cetatea✦ în care sunt mormintele părinților mei este nimicită și porțile ei sunt arse de foc?”
4
Și împăratul mi-a zis: „Ce ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor
5
și i-am răspuns împăratului: „Dacă găsește cu cale împăratul și dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinților mei, ca s-o zidesc din nou!”
6
Împăratul, lângă care ședea și împărăteasa, mi-a zis atunci: „Cât va ține călătoria ta și când te vei întoarce?” Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec și i-am hotărât o✦ vreme.
7
Apoi i-am zis împăratului: „Dacă găsește împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de Râu, ca să mă lase să trec și să intru în Iuda,
8
și o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemn să fac grinzi pentru porțile cetățuii de lângă Casă✦, pentru zidul cetății și pentru casa în care voi locui.” Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci✦ mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.
9
M-am dus la dregătorii de dincolo de Râu și le-am dat scrisorile împăratului, care pusese să mă însoțească niște mai-mari ai oștii și niște călăreți.
10
Lui Sanbalat, horonitul, și lui Tobia, slujitorul amonit, când au auzit lucrul acesta, nu le-a plăcut deloc că venea un om să caute binele copiilor lui Israel.
Neemia îmbărbătează poporul
11
Am✦ ajuns la Ierusalim și am rămas acolo trei zile.
12
După aceea m-am sculat noaptea cu câțiva oameni, fără să fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu în inimă să fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nicio altă vită în afară de vita pe care călăream.
13
Am ieșit noaptea pe Poarta✦ Văii și m-am îndreptat spre Izvorul Balaurului și spre Poarta Gunoiului, uitându-mă cu băgare de seamă la zidurile dărâmate✦ ale Ierusalimului și la porțile lui arse de foc.
14
Am trecut pe la Poarta✦ Izvorului și pe la Iazul Împăratului, și nu era loc pe unde să treacă vita care era sub mine.
15
M-am suit noaptea pe la✦ pârâu și m-am uitat iarăși cu băgare de seamă la zid. Apoi am intrat pe Poarta Văii și astfel m-am întors.
16
Dregătorii nu știau unde fusesem și ce făceam. Până în clipa aceea nu le spusesem nimic iudeilor, nici preoților, nici mai-marilor, nici dregătorilor, nici vreunuia din cei ce vedeau de treburi.
17
Le-am zis atunci: „Vedeți starea nenorocită în care suntem: Ierusalimul este dărâmat și porțile sunt arse de foc. Veniți să zidim iarăși zidul Ierusalimului și să nu mai fim de✦ ocară!”
18
Și le-am istorisit cum mâna✦ cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine și ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis: „Să ne sculăm și să zidim!” Și s-au întărit✦ în această hotărâre bună.
19
Sanbalat, horonitul, Tobia, slujitorul amonit, și Gheșem, arabul, fiind înștiințați, și-au bătut joc✦ de noi și ne-au disprețuit. Ei au zis: „Ce faceți voi acolo? Vă răsculați✦ împotriva împăratului?”
20
Și eu le-am răspuns: „Dumnezeul cerurilor ne va da izbânda. Noi, robii Săi, ne vom scula și vom zidi, dar voi✦ n-aveți nici parte, nici drept, nici aducere aminte în Ierusalim.”