Marcu 5
Vindecarea unui îndrăcit
5
Au✦ ajuns pe celălalt țărm al mării, în ținutul gadarenilor.
2
Când a ieșit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieșea din morminte, stăpânit de un duh necurat.
3
Omul acesta își avea locuința în morminte, și nimeni nu mai putea să-l țină legat, nici chiar cu un lanț.
4
Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi și cu cătușe la mâini, dar rupsese cătușele și sfărâmase obezile, și nimeni nu-l putea domoli.
5
Totdeauna, zi și noapte, stătea în morminte și pe munți, țipând și tăindu-se cu pietre.
6
Când L-a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat
7
și a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu să nu mă chinui!”
8
Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieși din omul acesta!”
9
„Care-ți este numele?”, l-a întrebat Isus. „Numele meu este Legiune”, a răspuns el, „pentru că suntem mulți.”
10
Și Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ținutul acela.
11
Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care pășteau.
12
Și dracii L-au rugat și au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei!”
13
Isus le-a dat voie. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci; și turma s-a repezit de pe râpă în mare. Erau aproape două mii și s-au înecat în mare.
14
Porcarii au fugit și au dat de știre în cetate și prin satele vecine. Oamenii au ieșit să vadă ce s-a întâmplat.
15
Au venit la Isus, și iată-l pe cel ce fusese îndrăcit și avusese legiunea de draci șezând jos îmbrăcat și întreg la minte; și s-au înspăimântat.
16
Cei ce văzuseră cele întâmplate le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit și cu porcii.
17
Atunci au✦ început să-L roage pe Isus să plece din ținutul lor.
18
Pe când Se suia El în corabie, omul✦ care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El.
19
Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi și povestește-le tot ce ți-a făcut Domnul și cum a avut milă de tine!”
20
El a plecat și a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Și toți se minunau.
Învierea fiicei lui Iair și vindecarea unei femei bolnave de doisprezece ani
21
După✦ ce a trecut Isus iarăși de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lângă mare.
22
Atunci✦ a venit unul dintre fruntașii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntașul s-a aruncat la picioarele Lui
23
și I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetița mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ți pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă și să trăiască!”
24
Isus a plecat împreună cu el. Și după El mergea mult norod și-L îmbulzea.
25
Și era o femeie care de doisprezece ani avea✦ o scurgere de sânge.
26
Ea suferise mult de la mulți doctori, cheltuise tot ce avea, și nu simțise nicio ușurare, ba încă îi era mai rău.
27
A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulțime și s-a atins de haina Lui.
28
Căci își zicea ea: „Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.”
29
Și îndată a secat izvorul sângelui ei. Și a simțit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală.
30
Isus a cunoscut îndată că o putere✦ ieșise din El și, întorcându-Se spre mulțime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?”
31
Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulțimea Te îmbulzește și mai zici: «Cine s-a atins de Mine?»”
32
El Se uita de jur împrejur să o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.
33
Femeia, înfricoșată și tremurând, căci știa ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui și I-a spus tot adevărul.
34
Dar Isus i-a zis: „Fiică, credința✦ ta te-a mântuit; du-te în pace și fii tămăduită de boala ta!”
35
Pe când vorbea El încă✦, iată că vin niște oameni de la fruntașul sinagogii, care-i spun: „Fiica ta a murit; pentru ce-L mai superi pe Învățătorul?”
36
Dar Isus, fără să țină seama de cuvintele acestea, i-a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!”
37
Și nu i-a îngăduit nimănui să-L însoțească, în afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov.
38
Au ajuns la casa fruntașului sinagogii. Acolo Isus a văzut zarvă și pe unii care plângeau și se tânguiau mult.
39
A intrat înăuntru și le-a zis: „Pentru ce faceți atâta zarvă și pentru ce plângeți? Copila n-a murit, ci doarme✦.”
40
Ei își băteau joc de El. Atunci✦, după ce i-a scos afară pe toți, i-a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce-L însoțiseră și a intrat acolo unde zăcea copila.
41
A apucat-o de mână și i-a zis: „Talita, cumi!”, care, tălmăcit, înseamnă: „Fetițo, scoală-te, îți zic!”
42
Îndată fetița s-a sculat și a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniți.
43
Isus le-a✦ poruncit cu tărie să nu știe nimeni lucrul acesta și a zis să i se dea de mâncare fetiței.