myBible

Pilda lucrătorilor viei

12 Isus a^✦ început să le vorbească în pilde. „Un om a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc și a zidit un turn ^a , a arendat-o unor lucrători și a plecat în călătorie.

² La vremea potrivită, a trimis la lucrători un rob, ca să ia de la lucrători din roadele viei.

³ Dar aceștia, prinzându-l, l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

⁴ Și din nou a trimis la ei pe un alt rob; pe acela l-au rănit la cap și l-au batjocorit.

⁵ A mai trimis un altul, pe care l-au omorât; apoi pe mulți alții: pe unii i-au bătut, iar pe alții i-au omorât.

⁶ Mai avea pe cineva: pe fiul său preaiubit; în cele din urmă l-a trimis și pe acesta la ei, zicându-și: «De fiul meu se vor rușina.»

⁷ Dar lucrătorii aceia au zis între ei: «Iată-l pe moștenitor; haideți să-l omorâm, și moștenirea va fi a noastră!»

⁸ Și, prinzându-l, l-au omorât și l-au scos afară din vie.

⁹ Acum, ce va face stăpânul viei? Va veni și-i va omorî pe lucrători, iar via o va da altora.

¹⁰ N-ați citit scriptura aceasta: Piatra pe care au lepădat-o zidarii, tocmai ea a ajuns în capul unghiului;

¹¹ de la Domnul s-a făcut lucrul acesta și este minunat în ochii noștri ^a ?”

¹² Ei^✦ căutau să-L prindă, dar se temeau de mulțime. Pricepuseră că pentru ei spusese pilda aceasta. Și, lăsându-L, au plecat.

Birul plătit cezarului

¹³ Și^✦ i-au trimis la El pe unii dintre farisei și dintre irodieni ca să-L prindă cu vorba.

¹⁴ Aceștia au venit și I-au zis: „Învățătorule, știm că spui adevărul și nu ții seama de nimeni, căci nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat îi înveți calea lui Dumnezeu. Este îngăduit să-i dăm bir cezarului sau nu?

¹⁵ Să dăm sau să nu dăm?” Isus, cunoscându-le fățărnicia, le-a răspuns: „De ce Mă ispitiți? Aduceți-Mi un dinar^a ca să-l văd!”

¹⁶ Iar ei I-au adus. Isus i-a întrebat: „Chipul acesta și inscripția ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I-au răspuns ei.

¹⁷ Atunci Isus le-a zis: „Dați-i cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” Și se mirau foarte mult de El.

Despre înviere

¹⁸ Saducheii^✦, care^✦ zic că nu este înviere, au venit la Isus și L-au întrebat:

¹⁹ „Învățătorule, Moise^✦ ne-a scris că, dacă moare cineva și-i rămâne femeia văduvă fără să aibă copil, fratele lui să o ia de soție și să-i ridice acestuia urmași.

²⁰ Erau șapte frați. Primul și-a luat soție și a murit fără să lase urmași.

²¹ Al doilea a luat-o de soție și a murit fără să lase urmași. Tot așa și al treilea.

²² Și niciunul din cei șapte n-a lăsat urmași. În cele din urmă, a murit și femeia.

²³ La înviere, [când vor învia,] a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut-o de soție.”

²⁴ Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciți voi din pricină că nu cunoașteți Scripturile și nici puterea lui Dumnezeu?

²⁵ Căci atunci când vor învia din morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor^✦ fi ca îngerii în ceruri.

²⁶ Cât despre faptul că morții învie, n-ați citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbește despre rug, când i-a spus Dumnezeu: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov^a?

²⁷ El nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciți!”

Cea mai mare poruncă

²⁸ Unul^✦ din cărturari, care-i auzise vorbind, văzând că Isus le răspunsese bine, s-a apropiat de El și L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?”

²⁹ Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: Ascultă,^✦ Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn!^a

³⁰ și: Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta!^a [Iată porunca dintâi.]

³¹ Iar a doua este aceasta: Să-l^✦ iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!^a Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”

³² Cărturarul I-a zis: „Bine, învățătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul în afară de El^a

³³ și că a-L iubi pe El cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul și cu toată puterea și a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuți^a este^✦ mai mult decât toate arderile-de-tot și jertfele.”

³⁴ Isus, văzând că a răspuns cu pricepere, i-a zis: „Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.” Și^✦ nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări.

Al cui fiu este Hristosul?

³⁵ Pe când^✦ dădea învățătură în Templu, Isus a zis: „Cum spun cărturarii că Hristosul este fiul lui David?

³⁶ Însuși David a zis, prin^✦ Duhul Sfânt: Domnul I-a zis Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale!» ^a

³⁷ Dacă însuși David Îl numește Domn, atunci cum este El fiul lui?” Și mulțimea Îl asculta cu plăcere.

Cărturarii, condamnați de Isus

³⁸ În învățătura Lui, Isus^✦ zicea: „Feriți-vă^✦ de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi și să fie^✦ salutați prin piețe,

³⁹ să aibă scaunele dintâi în sinagogi și locurile de cinste la ospețe;

⁴⁰ casele văduvelor le mănâncă^✦ și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o mai mare osândă.”

Văduva săracă

⁴¹ Isus^✦ stătea jos în fața vistieriei Templului și Se uita cum arunca mulțimea bani în^✦ vistierie. Mulți care erau bogați aruncau mult.

⁴² A venit și o văduvă săracă și a aruncat doi bănuți^a, care fac un codrant^b.

⁴³ Isus i-a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: „Adevărat vă spun că această^✦ văduvă săracă a dat mai mult decât toți cei ce aruncă în vistierie,

⁴⁴ căci toți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot^✦ ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.”

Lábjegyzetek

12:1^a Is. 5:2 .
12:11^a Ps. 118:22,23.
12:15^a Gr. dēnárion – monedă romană ce reprezenta, de obicei, remunerația unui muncitor pentru o zi de lucru.
12:26^a Ex. 3:6,15-16.
12:29^a Dt. 6:4.
12:30^a Dt. 6:5.
12:31^a Lev. 19:18.
12:32^a Dt. 6:4; 4:35. Is. 45:21.
12:33^a Dt. 6:5. Ios. 22:5. Lev. 19:18.
12:36^a Ps. 110:1 .
12:42^a Gr. leptόn (sg.), monedă din aramă ce reprezenta 1/128 dintr-un dinar.
12:42^b Gr. kodrántēs (lat. quadrans) reprezenta cea mai mică monedă romană, adică 1/64 dintr-un dinar. Acesta din urmă constituia plata pentru o zi de muncă.

Marcu 12