Plângerile lui Ieremia 5
Apel la îndurarea divină
5
Adu-Ți✦ aminte, DOAMNE, de ce ni s-a întâmplat! Privește și vezi-ne ocara✦!
2
Moștenirea✦ noastră a trecut la străini, casele noastre, la niște venetici!
3
Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca niște văduve.
4
Apa o bem pe argint, iar lemnele le primim pe bani.
5
Cu jugul pe grumaz suntem goniți✦ și, când obosim, nu ni se dă odihnă.
6
Spre Egipt✦ întindeam✦ mâna, spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine.
7
Părinții noștri, care au păcătuit✦, nu mai✦ sunt, iar noi le purtăm păcatele.
8
Niște sclavi ne✦ stăpânesc, și nimeni nu ne smulge din mâinile lor.
9
Cu riscul vieții ne câștigăm pâinea, sub amenințarea sabiei din pustiu.
10
Pielea✦ ne arde ca un cuptor de frigurile foametei.
11
În Sion au fost siluite✦ femeile, în cetățile lui Iuda, fecioarele.
12
Căpeteniile noastre au fost spânzurate de mâini și bătrânilor nu li s-a dat cinste✦.
13
Flăcăii au fost puși la râșniță✦ și copiii cad sub povara lemnelor.
14
Bătrânii nu se mai duc la poartă și tinerii au încetat să mai cânte.
15
S-a dus bucuria inimii noastre, hora ni s-a prefăcut în doliu,
16
ne-a căzut coroana✦ de pe cap; vai de noi, căci am păcătuit!
17
De aceea ne este inima bolnavă✦, de aceea ni se întunecă✦ ochii,
18
pentru că muntele Sionului este pustiit și vulpile umblă prin el.
19
Dar Tu, DOAMNE, în veac vei domni✦; Tronul Tău✦ va dăinui din neam în neam.
20
Oare✦ ne vei uita la nesfârșit și ne vei părăsi pentru totdeauna?
21
Întoarce-ne✦ la Tine, DOAMNE, și ne vom întoarce! Dă-ne iarăși zile ca cele de odinioară!
22
Să ne fi lepădat Tu oare de tot și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?