Plângerile lui Ieremia 4
Plângere asupra sorții poporului
4
Vai, cum s-a întunecat aurul, cum s-a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele sfinte pe la colțurile✦ tuturor străzilor!
2
Fiii Sionului cei atât de scumpi, care prețuiau cât greutatea lor în aur, sunt priviți acum, vai, ca niște vase✦ de lut făcute de mâinile unui olar!
3
Șacalii își apleacă țâța și își alăptează puii, dar fiicele poporului meu sunt nemiloase, ca✦ struțiia din pustiu.
4
Sugarilor li se lipește limba✦ de cerul gurii, de sete; copilașii cer✦ pâine, dar nimeni nu le frânge o bucată.
5
Cei ce mâncau bucate alese zac acum sfârșiți pe străzi; cei crescuți în purpură îmbrățișează acum grămada de gunoi✦!
6
Vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei, care a fost distrusă✦ într-o clipă, fără a fi atinsă de mână omenească.
7
Prințiia ei erau mai albi decât neaua, mai curați decât laptele. Trupul le era mai roz decât mărgeanul, iar vinele lor erau de safir.
8
Dar acum sunt negri✦ tăciune și nu-i mai recunoști pe stradă; pielea le este✦ întinsă pe oase, scorojită, uscată ca lemnul.
9
Mai bună e soarta celor răpuși de sabie decât a celor ce pier de foame, cărora li se scurge viața, străpunși de lipsa roadelor câmpului!
10
Mâini de femei✦ pline de duioșie au ajuns să-și fiarbă copiii ca să aibă ele de mâncare,✦ când a venit dezastrul fiicei poporului meu.
11
DOMNUL Și-a vărsat toată urgia, a turnat✦ mânia Lui aprinsă, și a pus✦ în Sion un foc care i-a mistuit temeliile.
12
Nu credeau împărații pământului și niciunul din locuitorii lumii că potrivnicul, dușmanul, va intra pe porțile Ierusalimului.
13
Toate, din cauza păcatelor✦ profeților săi și a nelegiuirilor preoților săi, care✦ au vărsat în mijlocul cetății sângele celor nevinovați.
14
Căpeteniilea sale rătăceau pe străzi, cu hainele mânjite✦ de sânge, încât nimeni nu putea✦ să se atingă de hainele lor.
15
„Necurat✦! La o parte!”, li se striga. „Da-ți-vă la o parte, nu vă atingeți!” Când fugeau pribegind, se zicea printre neamuri: „Să nu mai locuiască aici!”
16
Fața DOMNULUI i-a împrăștiat: nu-Și mai îndreaptă privirile spre ei. Preoții nu mai sunt respectați✦ și nimeni nu are milă de bătrâni.
17
Ni se împăienjeneau ochii✦ tot așteptând zadarnic ajutor! La postul de veghe așteptam cu nerăbdare un neam care nu ne-a izbăvit.
18
Dușmanii ne pândeau pașii✦, ca să nu mergem în piețele noastre; se apropiase sfârșitul✦, ni se împliniseră zilele, da, ne venise sfârșitul!
19
Cei ce ne urmăreau erau mai iuți✦ decât vulturii cerului: ne-au vânat pe munți, ne-au pândit în pustiu.
20
Unsul DOMNULUI, suflarea✦ vieții noastrea, a fost prins✦ în gropile lor; el, despre care ziceam: „Vom trăi la umbra lui printre neamuri.”
21
Bucură-te✦ și veselește-te, fiica Edomului, locuitoarea țării Uț! Dar și la tine va ajunge paharul✦; și tu te vei îmbăta și te vei dezgoli!
22
Fiica Sionului, pedeapsa✦ ta s-a încheiat: El nu te va mai trimite în exil; dar ție, fiica Edomului, îți va✦ pedepsi vina și îți va da pe față păcatele.