myBible

Partea lui Simeon

19 Al doilea sorț care a ieșit a fost pentru Simeon, pentru seminția fiilor lui Simeon, după clanurile lor. Moștenirea lor^✦ era în mijlocul moștenirii fiilor lui Iuda.

În mijlocul moştenirii. Iosua poruncise ca partea care a rămas din ţară, după ce Iuda şi Iosif îşi primiseră moştenirea lor, să fie împărţită în şapte părţi (cap. 18,4-6). Totuşi, se poate ca ţara să nu fi fost suficientă pentru şapte părţi aşa fel ca fiecărei seminţii să i se dea o parte satisfăcătoare. Probabil că nici conturul ţării nu a fost aşa fel încât să poată fi convenabil împărţit în şapte părţi. Deoarece Iuda primise o parte atât de mare, s-a sugerat probabil ca Iuda să împartă teritoriul ei cu vreuna din seminţii. Când a fost aruncat sorţul, partea a căzut pentru Simeon. Poate că la început, israeliţii presupuseseră că ţara este destul de mare pentru a da lui Iuda o porţiune atât de mare. De fapt, dacă poporul ar fi stăpânit toată ţara la care se gândise Dumnezeu, de la râul Egiptului, până la râul cel mare, râul Eufrat (Geneza 15,18; comp. cu Deuteronom 11,24), Iuda ar fi putut păstra toată partea lui. Dar Israel devenise neglijent şi mulţumit. Acum hotarele trebuiau ajustate după credinţa lor. Tot aşa este şi cu noi – noi de asemenea am putea avea mult mai mult de la Domnul dacă am avea credinţa de a încerca lucruri mari pentru El. Aceste lucruri au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor (1 Corinteni 10,11).

În partea căzută lui Simeon se poate vedea cât de lămurit a condus Dumnezeu alegerea moştenirii. Din cauza masacrului poporului din Sihem de către Simeon şi Levi (Geneza 34), Iacob în profeţia sa pe patul de moarte, profetizase că va împărţi aceste două seminţii în Iacob şi-i va risipi în Israel (Geneza 49,7). Levi, după cum s-a văzut deja, nu urma să aibă nici o moştenire a lui, ci urma să aibă cetăţi în diferite seminţii, iar acum Simeon avea să aibă partea sa în mijlocul moştenirii lui Iuda. Simeon a fost şi mai mult izolat, aşa încât pe timpul împărţirii lui Iuda şi Israel, în domnia lui Roboam (1 Regi 12), seminţia lui Simeon, deşi a aderat la regatul celor zece seminţii, a fost separată de teritoriul acelui regat, prin regatul lui Iuda. În felul acesta ei au fost împărţiţi în Iacob. Cu privire la seminţia lui Simeon nu mai este spus nimic în Scriptură. Ea n-a dat naţiunii nici judecător, nici profet sau altă persoană ilustră. De aceea putem presupune că seminţia aceasta a ajuns să fie absorbită de aceea a lui Iuda, şi identitatea ei individuală, probabil că în mare măsură a fost pierdută (vezi cele despre Geneza 49,7).

Leer el comentario completo →

² Ei au avut^✦ în moștenirea lor: Beer-Șeba, Șeba^a, Molada,

³ Hațar-Șualul, Bala, Ețemul,

⁴ El-Toladul, Betulul, Horma,

⁵ Țiclagul, Bet-Marcabotul, Hațar-Susa,

⁶ Bet-Levaotul și Șaruhenul – treisprezece cetăți și satele lor;

⁷ Ainul, Rimonul, Eterul și Așanul – patru cetăți și satele lor –

⁸ și toate satele din împrejurimile acestor cetăți până la Baalat-Beer (care este Rama de miazăzi). Aceasta este moștenirea seminției fiilor lui Simeon, după clanurile lor.

⁹ Moștenirea fiilor lui Simeon a fost luată din teritoriul fiilor lui Iuda, pentru că partea fiilor lui Iuda era prea mare pentru ei. Așa că^✦ fiii lui Simeon au primit parte în moștenirea acestora.

Partea lui Zabulon

¹⁰ Al treilea sorț care a ieșit a fost pentru fiii lui Zabulon, după clanurile lor. Hotarul^✦ moștenirii lor se întindea până la Sarid.

A treia parte. Fie că seminţiile au fost chemate în ordinea hotărâtă de Dumnezeu în prezicerea Sa prin Iacob, conform cu pre-eminenţa lor, fie că sorţul a fost tras în această ordine. Deşi Zabulon a fost mai tânăr decât Isahar, totuşi, în amândouă binecuvântările, a lui Iacob (Geneza 49) şi aceea a lui Moise (Deuteronom 33) Zabulon a venit înaintea lui. Acum din nou precedenţa este arătată în atribuirea moştenirii. În conformitate cu prezicerea lui Iacob, partea lui Zabulon era să locuiască pe ţărmul mării, lângă limanul corabiilor (Geneza 49,13). Iosif Flavius (Antiquities VI.1.22) susţine că stăpânirea lor se întindea de la Marea Ghenezaret până la Carmel şi mare. Dar din descrierea teritoriului din cartea lui Iosua este îndoielnic dacă hotarul lor se întindea, într-adevăr, până la mare.

Dacă ţinutul manasiţilor se mărginea cu acela al seminţiei lui Aşer (vezi Iosua 17,10), ţara lui Zabulon, în afară de unele locuri izolate, nu putea să se întindă în mod continuu până la Mediterana. Poate că Zabulon avea acces la mare prin Aşer, sau printr-un coridor care ar fi putut include regiunea portului la nord de poalele muntelui Carmel. Prezicerea a fost că Zabulon urma să fie poporul care locuieşte la portul mării, şi aceasta probabil că a fost adusă la îndeplinire printr-un aranjament oarecare cu Aşer, prin care copiii lui Zabulon aveau acces uşor la porturi şi astfel au putut să ajungă convenabil la pieţele cele bogate. S-a mai constatat şi faptul că ţara lor era străbătută de vechiul drum principal internaţional cunoscut ca drum al mării.

Până la Sarid. (engl. v. 10) Septuaginta (Codex Alexandrinus) este de acord cu această redare, dar Codex Vaticanus redă Esedec Gola. Traducerea siriacă redă Aşdod. Dar acesta nu poate fi Aşdodul filistenilor. Unele manuscrise redau Sadud, care înseamnă ruine. Există un Tell Şadud, o ruină întinsă în partea nordică a câmpiei Ezdraelonului, la 41/2 mile sud-vest de Nazaret.

Leer el comentario completo →

¹¹ La apus, se suia spre Marala și atingea Dabeșet și valea care este înaintea cetății Iocneam^✦.

¹² Din Sarid se îndrepta înainte, spre răsăritul soarelui, până la hotarul Chislot-Taborului, ieșea la Dabrat și urca până la Iafia.

¹³ De acolo mergea mai departe spre răsărit, la Gat-Hefer, la Et-Cațin, ieșea la Rimon și venea până la Neea.

¹⁴ Se întorcea apoi spre miazănoapte, spre Hanaton, și ieșea la valea Iiftah-El.

¹⁵ Cuprindea Catatul, Nahalalul^a, Șimronul, Idala^b și Betleemul – douăsprezece cetăți și satele lor.

¹⁶ Aceasta este moștenirea fiilor lui Zabulon, după clanurile lor: cetățile acestea și satele lor.

Partea lui Isahar

¹⁷ Al patrulea sorț a ieșit pentru Isahar, pentru fiii lui Isahar, după clanurile lor.

¹⁸ Hotarul lor trecea prin Izreel, Chesulot, Sunem,

¹⁹ Hafaraim, Șion, Anaharat,

²⁰ Rabit^a, Chișion, Eveț,

²¹ Remet^a, En-Ganim, En-Hada și Bet-Pațeț,

²² atingea Taborul, Șahațima, Bet-Șemeșul și ieșea la Iordan – șaisprezece cetăți și satele lor.

²³ Aceasta este moștenirea seminției fiilor lui Isahar, după clanurile lor: cetățile acestea și satele lor.

Partea lui Așer

²⁴ Al cincilea sorț a ieșit pentru seminția fiilor lui Așer, după clanurile lor.

²⁵ Hotarul lor trecea prin Helcat, Hali, Beten, Acșaf,

²⁶ Alamelec, Amad și Mișal, atingea, spre apus, Carmelul și Șihor-Libnatul,

²⁷ apoi se întorcea spre răsărit la Bet-Dagon, atingea ținutul lui Zabulon și valea Iiftah-El la miazănoapte de Bet-Emec și Neiel și ieșea spre Cabul, la stânga,

²⁸ și spre Evron^a, Rehob, Hamon și Cana, până la Sidonul^✦ cel mare.

²⁹ Se întorcea apoi spre Rama, până la cetatea întărită a Tirului, și spre Hosa și ieșea la mare spre Mahlav^a, Aczib^✦,

³⁰ Uma, Afec și Rehob – douăzeci și două de cetăți și satele lor.

³¹ Aceasta este moștenirea seminției fiilor lui Așer, după clanurile lor: cetățile acestea și satele lor.

Partea lui Neftali

³² Al șaselea sorț a ieșit pentru fiii lui Neftali, după clanurile lor.

³³ Hotarul lor se întindea de la Helef, stejarul din Țaananim, Adami-Necheb și Iavneel până la Lacum și ieșea la Iordan.

³⁴ Se întorcea^✦ spre apus la Aznot-Tabor și de acolo mergea înainte la Hucoc, atingea ținutul lui Zabulon înspre miazăzi, al lui Așer înspre apus, iar la răsărit era Iordanul^a.

Aznot-Tabor. În mod literal urechile Taborului. Locul a fost identificat cu Umm Jebeil, în vecinătatea Muntelui Tabor. Dincolo de Muntele Tabor, frontierele aveau să le formeze Zabulon şi Aşer.

Iuda; înspre răsărit era Iordanul (engl. Iudah upon Iordan toward the sunrising). Moştenirea lui Iuda nu era nicăieri aproape de hotarul lui Neftali. Atunci, cum putea să se întindă hotarul lui Neftali până la Iuda pe Iordan înspre răsărit? O explicaţie notează că pe partea răsăriteană a Iordanului, când acesta părăseşte Marea Ghenezaret, au fost un număr de sate din corturi numite Havot-Jair (Judecători 10:3-5). Acest Iair a fost nepotul lui Heţron, tatăl lui Caleb, de la o soţie de mai târziu din seminţia lui Manase, dar bunicul era din Iuda. (vezi 1 Cronici 2:21,23). După legea lui Moise, fiecare din copiii lui Israel se păstra în moştenirea seminţiei părinţilor lui, şi în felul acesta posesiunile lui Iair au fost socotite ca aparţinând nu seminţiei lui Manase, ci celei a lui Iuda, şi aceasta poate să explice cum despre teritoriul lui Neftali, care era în partea opusă faţă de Havot-Iair, este spus că se întindea până la Iuda, pe Iordan spre răsărit.

Poate că o explicaţie mai plauzibilă ar fi ca teritoriul lui Isahar să se întindă în jos pe partea de vest a Iordanului până la teritoriul lui Beniamin şi Iuda. În felul acesta Isahar ar avea valea de vest a Iordanului după cum Gad avea valea de est (cap. 13,27).

Leer el comentario completo →

³⁵ Cetățile întărite erau: Țidim, Țer, Hamat, Racat, Chineret,

³⁶ Adama, Rama, Hațor,

³⁷ Chedeș, Edrei, En-Hațor,

³⁸ Iiron, Migdal-El, Horem, Bet-Anat și Bet-Șemeș – nouăsprezece cetăți și satele lor.

³⁹ Aceasta este moștenirea seminției fiilor lui Neftali, după clanurile lor: cetățile acestea și satele lor.

Partea lui Dan

⁴⁰ Al șaptelea sorț a ieșit pentru seminția fiilor lui Dan, după clanurile lor.

⁴¹ Hotarul moștenirii lor cuprindea Țora, Eștaolul, Ir-Șemeșul,

⁴² Șaalabinul^✦, Aialonul, Iitla,

⁴³ Elonul spre Timna, Ecronul,

⁴⁴ Eltecheul, Ghibetonul, Baalatul,

⁴⁵ Iehudul, Bene-Beracul, Gat-Rimonul,

⁴⁶ Me-Iarconul și Raconul, cu hotarul care este față în față cu Iafo.

⁴⁷ (Fiindcă^✦ ținutul fiilor lui Dan n-a intrat în stăpânirea lor, fiii lui Dan s-au suit și au luptat împotriva cetății Leșem^a; au cucerit-o, au trecut-o prin ascuțișul sabiei, au luat-o în stăpânire, s-au așezat în ea și au numit-o Dan^✦, după numele strămoșului lor, Dan.)

Prea mic pentru ei -- În mod literal, teritoriul fiilor lui Dan ieşea pentru ei. Adică, acesta lea scăpat pentru că puternicii lor vecini, amoriţii, i-au forţat să stea în munţi, neîngăduindu-le să locuiască în vale (Judecători 1:34). Aceasta i-a dus la aşa situaţie dificilă încât ei au trebuit să-şi găsească alt teritoriu unde opoziţia nu era atât de înverşunată. În felul acesta, fiii lui Dan au refuzat să ocupe teritoriul atribuit lor de Dumnezeu, care le-ar fi dat victorie deplină asupra vrăjmaşilor lor dacă ei ar fi conlucrat cu planul Lui. În loc de aceasta, ei au ocupat un teritoriu după propria lor alegere. S-a sugerat că această atitudine din partea lui Dan explică omisiunea acestei seminţii din lista seminţiilor redată în Apocalipsa 7.

Leşem. O cetate nu departe de izvoarele râului Iordan, la poalele muntelui Liban, şi numită Laiş în cartea Judecătorilor, înainte de a fi luată de daniţi. Oraşul a fost descoperit de cinci iscoade pe care daniţii i-a trimis să iscodească ţinutul de nord. Aceste cinci iscoade au raportat la întoarcere că cetatea era liniştită şi în siguranţă, neavând de a face cu alte cetăţi, fiind la mare distanţă de Sidon. Imediat au pornit 600 de oameni înarmaţi, au luat cetatea şi i-a schimbat numele în Dan. (vezi Judecători 18).

Pentru că ocuparea Leşemului a avut loc la câtva timp după moartea lui Iosua, unii au susţinut că Iosua – cartea – n-a fost scrisă de el, ci într-o perioadă mult mai târzie. Totuşi, acest scurt raport despre luarea Leşemului a fost în mod vădit inserat mai târziu de vreo persoană, scriind sub călăuzire divină, aşa fel ca să completeze raportul posesiunilor daniţilor.

Leer el comentario completo →

⁴⁸ Aceasta era moștenirea seminției fiilor lui Dan, după clanurile lor: cetățile acestea și satele lor.

Partea lui Iosua

⁴⁹ După ce au terminat de împărțit țara după hotarele ei, fiii lui Israel i-au dat lui Iosua, fiul lui Nun, o moștenire în mijlocul lor.

⁵⁰ După porunca DOMNULUI, i-au dat cetatea pe care o cerea el: Timnat-Serah^✦, în ținutul muntos al lui Efraim. El a rezidit cetatea și s-a așezat acolo.

⁵¹ Acestea^✦ sunt moștenirile pe care le-au împărțit preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, și căpeteniile de familie ale semințiilor fiilor lui Israel prin sorți înaintea DOMNULUI, la Șilo^✦, la intrarea în Cortul Întâlnirii. Astfel au terminat ei de împărțit pământul țării.

Notas al pie

19:2^a Sau: „Șema”, potrivit Ios. 15:26. Probabil lista inițială de treisprezece nume nu includea această cetate.
19:15^a Sau: „Chitron și Nahalol”.
19:15^b În unele manuscrise ebraice și în VT siriac: Iirala.
19:20^a Probabil „Debirat” sau „Dabrat” (1Cr. 6:57).
19:21^a Probabil „Ramot” sau „Iarmut” (Ios. 21:29; 1Cr. 6:58).
19:28^a În unele manuscrise: Abdon (vezi Ios. 21:30).
19:29^a Ebr. Mehebel. Variantă a numelui Ahlav din Jud. 1:31.
19:34^a În original: „înspre apus și, către Iuda, Iordanul la răsărit”. Nu se cunoaște nicio localitate cu numele „Iuda” în apropierea Iordanului.
19:47^a Sau: „Laiș” (Jud. 18:29).

Iosua 19

Partea lui Simeon

Partea lui Zabulon

Partea lui Isahar

Partea lui Așer

Partea lui Neftali

Partea lui Dan

Partea lui Iosua

Notas al pie