Iov 30
30
Dar acum, iată că mă iau în râs niște oameni mai tineria decât mine, pe ai căror părinți nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.
2
La ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, când ei erau lipsiți de orice vlagă?
3
Sfrijiți de sărăcie și de foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite și pustii.
4
Smulg nalbaa de pe lângă tufe și pâinea lor este rădăcina de retamb.
5
Sunt alungați din sate, strigă lumea după ei ca după hoți.
6
Ei locuiesc în viroage lugubre, în crăpăturile pământului și ale stâncilor.
7
Zbiară ca măgarii printre tufișuri, se ghemuiesc sub hățișuri.
8
Ființe mârșave și obscure, sunt izgoniți din țară.
9
Și acum✦, astfel de oameni mă pun în cântecele lor, am ajuns de batjocura lor.
10
Le e scârbă de mine, se țin departe, nu se sfiesc să scuipe✦ la vederea mea
11
Se simt liberia să mă înjosească, nu mai au niciun frâu față de mine.
12
Se ridică la dreapta mea, secăturile! Îmi pândesc plecarea din lume, aruncând✦ asupra mea nenorocirile lor.
13
Îmi nimicesc cărarea, trag foloase din năpasta mea și nimeni nu-i oprește.
14
Se îndreaptă spre mine ca o viitură întinsă vin în rafale ca o vijelie.
15
M-au apucat toate spaimele; slava mea îmi este spulberată ca de vânt, ca un nor a trecut bunăstarea mea.
16
Viața mi se scurge✦ pic cu pic și m-au apucat zilele suferinței.
17
Noaptea oasele îmi sunt străpunse de chin, durerile care mă rod nu contenesc.
18
Cu mare putere El m-a luat de haină, m-a apucat de gâtul cămășii,
19
m-a aruncat în noroi și am ajuns ca țărâna și cenușa.
20
Strig către Tine și nu-mi răspunzi; stau locului și Tu doar Te uiți la mine.
21
Te-ai schimbat, te-ai făcut crud cu mine, lupți împotriva mea cu tăria mâinii Tale.
22
Mă ridici, mă pui călare pe vânt, mă topești și mă pustiești.
23
Da, știu că mă duci la moarte, în locul rânduit✦ pentru toți cei vii.
24
Dar eu să nu-mi întind mâna din ruină? În nenorocirea mea, să nu strig după ajutor?
25
Nu plângeam✦ eu pentru cel care abia mai sufla? Nu jelea sufletul meu pentru cel lipsit?
26
Mă așteptam la fericire, și, când colo, a venit necazul✦; trăgeam nădejde de lumină, și, când colo, a venit întunericul.
27
Îmi fierb măruntaiele fără încetare și-mi stau înainte zile de chin.
28
Umblu înnegrit✦, dar nu de soare; mă scol în plină adunare și strig după ajutor.
29
Am ajuns frate✦ cu șacalii și tovarăș cu bufnițele.
30
Pielea✦ de pe mine se înnegreștea, iar oasele✦ îmi ard de fierbințeală.
31
Harfa mea s-a făcut instrument de jale, și cavalul – glas de bocitori.
Lábjegyzetek
- 30:1a Sau: „neînsemnați în comparație cu...”.
- 30:4a Ebr. malluaḥ plantă care crește în zonele mlăștinoase și sărate. După unii, săricică.
- 30:4b Ebr. rōṯem, probabil Retama Raetam („arbore-mătură” sau „mătură maură”), plantă perenă cu aspect de tufiș, înaltă de 1–2 m, care crește în zonele semi-deșertice.
- 30:11a Ebr. yeter pittǝḥu „au slăbit coarda” (adică „acum au frâu liber”); emendare a TM.
- 30:30a Sau: „și cade.”