Ieremia 47

1

Cuvântul Domnului. Vezi comentariul la cap. 46,1.

Filisteni. Cei numiţi filisteni, se găseau în Palestina încă din vremea lui Avraam (vezi comentariul la Geneza 21,32; Iosua 13,2), dar ei au ajuns la putere în marea migraţiune a popoarelor maritime cam pe la 1200 î.Hr. (vezi comentariul la Geneza 10,14 şi Vol. II, p. 27, 33, 34, 47). Ei au fost printre principalii adversari ai primilor evrei, dar, după perioada de domnie a lui David, ei au jucat un rol mult mai puţin important în istoria lui Israel.

Faraon să bată Gaza. Sau Faraon a bătut Gaza. Informaţiile istorice sunt prea puţine pentru a identifica acest atac. Au fost diferite perioade care ar fi permis un astfel de asalt. El ar fi putut avea loc în perioada obscură dintre cele două lupte din Carhcemiş (608-604 î.Hr.), sau la retragerea lui Neco prin Palestina după a doua bătălie după Carhcemiş în 604 î.Hr., sau pe timpul invaziei lui Apries în 587 î.Hr. Singura împrejurare din timpul lui vieţii lui Ieremia privitoare la un atac Egiptean asupra Gazei despre care este un raport istoric, este acela pomenit de Herodot în care Neco II după înfrângerea suferită la Magdolus, forma greacă a lui Migdol, care înseamnă cetăţuia / fortăreaţa. Locaţia sa nu este cunoscută. Herodot (II.159) zice: Neco, ajungând la luptă cu sirienii pe uscat la Magdolus, i-a biruit, şi după luptă a luat Cadytis, care este o mare cetate în Siria. Numele Siria este folosit aici ca incluzând Palestina şi Cadytis este în general considerată ca fiind Gaza.

Dacă aceasta este încadrarea corectă a profeţiei, ea trebuie să fie datată în 608 î.Hr., sau puţin mai târziu. Dacă pe altă parte referirea lui Herodot nu este la Gaza, atunci trebuie admis faptul că nu există probe directe privitoare la data când a avut loc acest atac.

În vremurile biblice Gaza era cel mai important centru comercial al Palestinei. Ea se găseşte la capătul sudic al Câmpiei fertile al Palestinei, la punctul de întâlnire a două din principalele căi ale Palestinei. Aici drumul comercial din pustiul răsăritean – cu bogăţia lui de fier şi aramă de la minele din Edom – se unea cu marele Derek hay-yam, sau Calea Mării, drumul de coastă mergând spre Nord de Egipt. Din cauza poziţiei ei pe acest traseu, cetatea era de mare însemnătate strategică. Egiptenii folosiseră acest drum timp de aproape 1000 de ani în incursiunile lor obişnuite către Palestina şi Siria. În timpul Dinastiilor a XVIII-a şi a XIX-a, când Egiptenii au dominat peste mare parte din Palestina, Gaza a fost unul din centrele principale administrative. Cucerind Gaza, oricare faraon care invada Palestina, şi-ar fi asigurat astfel un punct de unde să domine linia ţărmului, să-şi protejeze comunicaţiile cu Egiptul, şi să controleze mare parte din comerţul ţării.

Faptul că solia aceasta a fost dată, înainte ca Faraon să bată Gaza arată că ea era o profeţie de prezicere, o avertizare pentru filisteni cu privire la soarta care-i aştepta. Compară solia lui Iona către Ninive (Iona 3).

2

De la miază-noapte. Dacă atacul egiptean a fost pornit de Neco la întoarcerea lui din Carhcemiş în 608 î.Hr., (vezi comentariul la v. 1), sau la scurt timp după bătălia de la Meghido, mai devreme în acelaşi an, apropierea lui de Câmpia Filisteană ar fi fost de la Miază-noapte.

Unii au înţeles v. 1 şi 2 ca referindu-se la dominaţia Palestinei de către Babilonieni, mai serioasă şi mai îndelungată decât năvălirile atât sub Neco cât şi sub Apries. Atunci, v. 2-7 s-ar referi la invaziile Babiloniene. Conform acestei interpretări, v. 1 ar atrage atenţia la faptul, că înainte ca egiptenii să fi atacat Gaza, Domnul deja avertizase pe filisteni de judecăţile şi mai mari, care urmau să vină asupra lor din partea Babilonienilor.

3

Verset ce nu a fost comentat.

4

Tir şi Sidon. Tirul şi Sidonul dominau coasta la miază-noapte de Câmpia Filisteană, şi evident erau aliate cu filistenii.

Ţinutul Caftor. Literal, insula Caftor, adică Creta, de unde filistenii emigraseră cu ceva timp în urmă (vezi comentariul la Geneza 10,14; vezi şi Vol. II, p. 33, 34).

5

Pleşuvă. Poate o referire la o distrugere a cetăţii atât de completă, încât locul urma să fie lăsat ca o colină pleşuvă, sau tell (vezi comentariul la Iosua 11,13). Se poate ca profetul să fi avut în minte ideea unei pleşuvii ca semn al doliului, îndeosebi în legătură cu întrebarea lui: Până când îţi vei face tăieturi de jale? Raderea capului şi aplicarea de lovituri vătămătoare pe trup erau modalităţi obişnuite de exprimare a mâhnirii (vezi Ieremia 16,6; comp. Deuteronom 14,1)

Ascalonul. O cetate filisteană de frunte, cam la 19,2 km la nord de Gaza pe şoseaua de pe ţărm.

Văilor. Ebr. ‘emeq, mai degrabă o câmpie, aici Câmpia Palestiniană.

6

Când te vei odihni odată? Profetul pune o întrebare retorică pentru a scoate în evidenţă afirmaţia lui din v. 7, conform căreia Dumnezeu a rânduit aceste judecăţi asupra filistenilor.

7

Verset ce nu a fost comentat.