myBible

Egiptenii vor fi înfrânți la Carchemiș

46 Cuvântul DOMNULUI către profetul Ieremia, despre^✦ neamuri,

² împotriva Egiptului; despre oastea^✦ lui Faraon Neco^a, împăratul Egiptului, care se afla lângă Eufrat, la Carchemiș, și care a fost înfrântă de Nebucadnețar, împăratul Babilonului, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda:

Faraon Neco. Cu privire la înţelesul termenului Faraon vezi comentariul la Geneza 12,15. Neco II (609-594 î.Hr.) a venit la tronul Egiptului într-un timp când naţiunea trecea printr-o renaştere politică, culturală şi economică. Tatăl său, Psamtik I (663-609 î.Hr.) se bucurase de sprijinul politic şi militar al Asiriei împotriva Egiptenilor, care dominaseră Egiptul timp de aproape un secol. Odată cu dezintegrarea Imperiului Asirian, el îşi declarase independenţa faţă de Asiria, şi întemeiase dinastia a XXVI-a, sau Saită. Comerţul cu Grecia şi Fenicia a înflorit şi prosperitatea economică s-a evidenţiat. Independenţa de curând câştigată şi prosperitatea au încurajat un simţ de mândrie şi putere naţională.

Când Ninive a căzut în anul 612 î.Hr., Imperiul Asirian, care dominase afacerile Răsăritului Apropiat timp de peste două secole şi jumătate, a ajuns la un sfârşit, lăsând un vid politic. Egiptenii au văzut în situaţia aceasta un prilej pentru a restabili un imperiu în Asia Apuseană. La scurt timp după ce Neco II a urmat tatălui său în 609 î.Hr., o armată Egipteană a fost trimisă în ajutorul Asirienilor, pe care Babilonienii îi înlăturaseră dintr-o capitală aşezată într-o situaţie de forţă majoră la Haran. Campania de recucerire a Haranului a fost un eşec. Anul următor (608 î.Hr.) Neco pare să fi fost din nou în Palestina şi Siria. Se pare că la data aceasta oastea lui a înfrânt trupele lui Iuda şi a ucis pe regele Iosia în lupta de la Meghido (2Regi 23,29.30; 2Cronici 35,20-27). Neco s-a dus apoi spre nord împotriva Babilonienilor la Carchemiş, pe Eufrat (2Cronici 35,20). Trei luni mai târziu s-a înapoiat, şi la Ribla (2Regi 23,31.33) a pus pe Ioahaz, noul rege al lui Iuda, în lanţuri, urcându-l la tron pe Ioiachim (2Regi 23,34), care evident era mai puţin naţionalist şi mai înclinat să urmeze o conducere străină.

Patru ani mai târziu, în al patrulea an al lui Ioiachim (Ieremia 46,2) oştirile lui Neco erau din nou la Carchemiş.

Carchemiş. Un oraş pe malul apusean al Eufratului, dominând unul din cele mai importante vaduri. Era punctul natural de trecere în Mesopotamia pentru oştiri, care invadau din Vest, şi era astfel un loc de mare importanţă strategică şi comercială.

Nebucadneţar. Tatăl lui Nebucadneţar, Nebopolasar (626-605 î.Hr.) a fost cel care împreună cu mezii şi seiţii, a definitivat distrugerea Imperiului Asirian. Deţinând jumătatea răsăriteană a Cornului Fertil, el, în mod natural, ar fi dorit să stăpânească şi ţinutul Apusean. Astfel, a devenit adversarul principal al lui Neco, care încerca să restabilească dominaţia egipteană asupra Palestinei şi Siriei. În ce măsură a izbutit Nebopolasar în Apus, nu este clar. Nu există surse, materiale Babiloniene sau egiptene pentru anii mai târziu ai domniei sale. Atât este clar că, la data când Nebucadneţar a urmat tatălui său în 605 î.Hr., Babilonienii erau pregătiţi pentru lupta decisivă cu egiptenii în privinţa controlului asupra Palestinei şi Siriei.

În al patrulea an al lui Ioiachim. În acord cu cap. 25,1, anul al patrulea al lui Ioiachim a fost anul întâi al lui Nebucadneţar, 604 î.Hr. Mulţi istorici au preferat să dateze această a doua bătălie de la Carchemiş.

Totuşi, dificultatea acestei interpretări este aceea că cronicarul, (cum este Berosus; vezi comentariul la Daniel 1:1) spune, că această bătălie a avut loc înainte de suirea lui Nebucadneţar la tron, în timp ce Ieremia afirmă că bătălia de la Carchemiş a fost dusă în anul al patrulea al lui Ioiachim, anul întâi al lui Nebucadneţar, cel puţin la câteva luni după ce el venise la tron. Iosif Flavius (Antichităţi, x. 6. 1) în interpretează pe Ieremia afirmând că bătălia de la Carchemiş a avut loc după ce Nebucadneţar a devenit împărat.

La început, întrucât nu se ştia despre această cronică, iar sursele istorice pentru anii 609-604 î.Hr. nu prezentau evenimente din Palestina şi Siria, se credea că îndată după prima bătălie de la Meghido (acum datată ca 609 î.Hr.), Babilonienii preluaseră Palestina şi Siria, iar Berosus vorbea despre o răzvrătire împotriva lor.

Alţii au rezolvat problema punând semnul egal între anul al IV-lea al domniei lui Ioiachim şi anul urcării pe tron al lui Nebucadneţar (înainte de primul său an efectiv de domnie).

S-a oferit şi o altă interpretare. Expresia anul al IV-lea al lui Ioiachim poate fi la fel de logic considerat ca nată nu a bătăliei, ci a mesajului (v.1) care a venit asupra profetului împotriva Egiptului, şi oştirii faraonului Neco al Egiptului... în al patrulea an. În astfel de caz expresiile corespondente cuvintelor care, cu dublă determinare, pot fi luate ca paranteze, ca aluzii la binecunoscuta bătălie a acelui an.

Teljes kommentár olvasása →

³ „Pregătiți scut^✦ și pavăză și înaintați la luptă!

⁴ Înșeuați-vă armăsarii! Pe cai, cavalerie! Aliniați-vă coifurile, lustruiți-vă sulițele și îmbrăcați-vă cămașa de zale!

⁵ Dar ce văd eu? S-au speriat, dau înapoi, vitejii lor sunt bătuți; fug pe rupte, fără să se uite în urmă – groază^✦ din toate părțile”, zice DOMNUL.

⁶ „Cel iute de picioare nu izbutește să fugă, cel viteaz nu izbutește să scape! La miazănoapte, pe malul Eufratului, egiptenii se împiedică^✦ și cad!

⁷ Cine este acesta care se umflă^✦ ca Nilul și ca râurile cu ape năvalnice?

⁸ Egiptul se umflă ca Nilul și ca râurile cu ape năvalnice! El zice: «Mă voi umfla, voi acoperi pământul, voi prăpădi cetatea și pe locuitorii ei!

⁹ Suiți-vă, cai! Năpustiți-vă, care de luptă! Să iasă vitejii, nubienii și libienii, care poartă scut, și ludimii^a, care^✦ întind arcul!»

¹⁰ Dar ziua aceea este a Stăpânului, DOMNULUI Oștirilor, este o zi^✦ de răzbunare împotriva vrăjmașilor Lui. Sabia^✦ Lui mănâncă pe săturate, se îmbată cu sângele lor: o jertfă^✦ pentru Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, se aduce în țara de la miazănoapte, la râul Eufrat.

¹¹ Suie-te în Galaad^✦ și adu balsam de mastic, fecioară^✦, fiica Egiptului! Degeaba încerci o mulțime de leacuri: nu mai este vindecare^✦ pentru tine!

¹² Neamurile vor auzi de rușinea înfrângerii tale și pământul se va umple de strigătul tău, căci un viteaz se va împiedica de alt viteaz și se vor prăbuși amândoi laolaltă.”

Babilonienii vor cuceri Egiptul

¹³ Cuvântul pe care i l-a spus DOMNUL profetului Ieremia despre venirea lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, ca să^✦ atace țara Egiptului:

Cuvântul. Vezi comentariul la v. 1. Versetul acesta e scris în proză. Versetele 3-12, 14-24 şi 27-28 sunt în formă poetică. Versetul 13 constituie o introducere la o nouă secţiune a soliei profetice, o prezicere a inundării Egiptului din partea lui Nebucadneţar.

Venirea. Din cauza unei lipse de confirmare istorică, mulţi învăţaţi au pus la îndoială faptul că invadarea Babilonienilor spre Egipt descrisă aici şi la Ieremia 43,8-13; 44,30; Ezechiel 29,1-20 ar fi avut loc efectiv. Iosif Flavius afirmă, că în al cincilea an după jefuirea Ierusalimului, care a fost anul al XXIII-lea al domniei lui Nebucadneţar, Nebucadneţar… a invadat Egiptul pentru a-l supune, şi, după ce a ucis pe regele care domnea atunci şi a numit un altul, a luat din nou captivi pe iudeii care erau în ţară şi i-a dus la Babilon (Antichităţi, x. 9. 7). Că nu se poate pune cu totul bază pe această afirmaţie a lui Iosif Flavius este evident din faptul că Apries e fost rege al Egiptului de la 588-569 î.Hr., şi deci nu a fost ucis de Nebucadneţar în anul a XXIII-lea al acestuia din urmă (582 î.Hr.). În plus, nu e nici o dovadă contemporană că Egiptul a fost invadat pe vremea aceea. Unii istorici interpretaseră mai înainte o inscripţie a unui Nesuhor, guvernator al Elefantinei din Egiptul de Sus sub Apries, ca indicând că Nebucadneţar invadase Egiptul şi pătrunsese spre sud până la Asuan (scris şi Aswân). Dar, studiul ulterior a arătat că inscripţia cu pricina fusese greşit interpretată şi că ea în schimb se aplică la o răscoală a mercenarilor greci şi asiatici din Egiptul de Sus.

Există totuşi o tăbliţă Babiloniană fragmentară, datată în anul a XXXVII-lea al lui Nebucadneţar (568 î.Hr.), care vorbeşte de un conflict între Nebucadneţar şi Amasis al Egiptului. Deşi nu este cu putinţă a determina detaliile acestei invazii, faptul că ea a avut loc în anul după ce Amasis doborâse pe predecesorul său, Apries, ar putea duce la gândul că Nebucadneţar a văzut în războiul civil care bântuia atunci în Egipt, o ocazie de a cuceri acea ţară slăbită, şi de a o adăuga la imperiul său. Evenimentul acesta ar putea fi de asemenea cadrul corect al naraţiunii lui Iosif Flavius (vezi paragraful anterior). Profeţia lui Ezechiel (cap. 29,17-20) cu privire la o cucerire Babiloneană dată în al douăzeci şi şaptelea an (571-570 î.Hr.) adaugă un plus de probabilitate pentru o invazie pe vremea aceea. Istoria seculară tace cu privire la extinderea succesului aceste invazii Babiloniene. S-ar putea să fi fost mai mult decât o singură campanie, dar se crede că această campanie este aceea descrisă aici de Ieremia.

Unii au sugerat că Ieremia putea să fi fost un martor ocular al evenimentului descris în cap. 46,13-26. Într-un astfel de caz Ieremia ar fi fost un om bătrân. Data aceste invazii a fost 568-567 î.Hr. El începuse să profetizeze cu 60 de ani mai înainte în 627-626 î.Hr. (vezi comentariul la cap. 1,2).

Teljes kommentár olvasása →

¹⁴ „Dați de știre în Egipt, vestiți în Migdol, dați de veste în Nof și în Tahpanhes! Ziceți: «La posturi!^✦ Fii gata de luptă, fiindcă sabia^✦ face prăpăd în jurul tău!»

¹⁵ De ce au căzut^a vitejii tăi? Nu pot ține piept, căci DOMNUL îi răstoarnă!

Pentru ce ţi-au căzut vitejii tăi? Sau Au fost înlăturaţi. O schimbare în vocale permite traducerea Chep a fugit. Acesta ar fi în acord cu LXX, care zice, Pentru ce a fugit Apis? Apis, egiptean Hep, a fost din vremuri istorice zeul-taur al Memphisului. Mai multe inscripţii din Dinastia a XXVI-a, timp în care Ieremia a fost în Egipt, vorbeau despre Hep ca instalat în casa lui Ptah, zeul principal al Memphisului. Se credea că Apis e întrupat într-o succesiune de tauri sfinţi, care erau ţinuţi în mare lux la Memphis pentru cult şi divinizare. Când asemenea tauri mureau, erau mumificaţi şi îngropaţi cu mare grijă.

În 1850 arheologul francez Mariette a descoperit Serapeul la Sakkara, unul din vechile cimitire ale Memphisului. Acesta constă din două galerii subterane lungi de aproximativ 365m, având pe laturi cripte funerare, care conţineau trupurile mumificate a peste 60 de tauri, întinzându-se din secolul al XIV-lea până în al II-lea î.Hr. A doua din aceste galerii a fost construită de Psametik I, un contemporan al lui Ieremia, fapt care arată poziţia superioară pe care cultul lui Apis o deţinea pe vremea acestei profeţii.

Probabilitatea ca profetul să se fi gândit aici la Apis este întărită de faptul că ebraicul ’abbir, cel viteaz, înseamnă şi taur, şi aşa e tradus în Psalmi 22,12; 50,13; 68,30; Isaia 34,7. Aşa cum pe vremea lui Moise zeii egipteni erau arătaţi în adevărata lor lumină (vezi comentariul la Exod 8,2; 10,21), tot aşa acum, dramatizând înfrângerea egiptenilor, Ieremia pare să arate falimentul marilor zei-tauri.

Teljes kommentár olvasása →

¹⁶ Mulți se împiedică și cad, zicând^✦ unul către altul: «Haidem să fugim înapoi la poporul nostru, în patria noastră, departe de sabia nimicitorului!»

¹⁷ Așa să-l numiți^a pe împăratul Egiptului, pe faraon: «Fanfaronul-pierde-șansă^b.»

¹⁸ Pe viața Mea”, zice Împăratul al^✦ cărui Nume este DOMNUL Oștirilor, „cum este Taborul printre munți, cum este Carmelul lângă mare așa va veni!

¹⁹ Fă-ți bagajul pentru^✦ exil, locuitoare^✦, fiica Egiptului, căci Noful va deveni un pustiu, va fi nimicit și nu va mai avea locuitori.

²⁰ Egiptule, juncană^✦ preafrumoasă, vine, vine tăunul de la^✦ miazănoapte!

²¹ Mercenarii din mijlocul țării sunt ca niște viței îngrășați, dar și ei vor da dosul, vor fugi ca unul, neputând ține piept. Ziua^✦ prăpădului lor vine peste ei, vremea pedepsirii lor!

²² Egiptul ^✦ va fâșâi ca șarpele pus pe fugă^a, când dușmanii vor înainta cu oaste; vor veni împotriva lui cu topoare, ca niște tăietori de lemne.

²³ Tăiați-i^✦ pădurea”, zice DOMNUL, „chiar dacă este nepătrunsă, chiar dacă egiptenii sunt mai mulți decât lăcustele^✦, încât nu-i poți număra!

²⁴ Fiica Egiptului va fi făcută de rușine, va fi dată în mâinile oștii de la^✦ miazănoapte.”

Israel va fi restaurat

²⁵ DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, zice: „Iată, voi aduce pedeapsa peste Amon din^✦ No^a și peste Faraon – peste Egipt, laolaltă cu zeii^✦ și regii lui – peste Faraon și peste cei ce se încred în el.

Domnul oştirilor. Vezi comentariul la cap. 7,3.

Amon din No. Ebr. ’Amon minno’, literal, Amen din No. Cetatea egipteană Teba (modernele Luxor şi Karnak), cam la 480 km la sud de Cairo pe malul răsăritean al Nilului. Amon fusese original Zeul local al Tebei; de unde cetatea a ajuns să fie cunoscută în egipteană ca Niut ’Imen, cetatea lui Amen. Biblicul No este o transliterare ebraică a celei dintâi părţi al numelui egiptean al cetăţii.

Odată cu începerea Regatului de Mijloc al Egiptului (cam pe la 2000 î.Hr.), şi aşezarea cetăţii de scaun la Teba, zeul local Amen a ajuns repede la supremaţie printre zeităţile Egiptului. Lui i-au fost date atributele zeului soare Ra‘, şi cele două zeităţi au fost identificate ca una singură sub numele de Amen-Ra‘. Importanţa lui Amen e ilustrată de proeminenţa numelor Amenemhet, numele a patru alţi regi ai perioadei Imperiale. Alţi câţiva Faraoni, ca Tutankhamon, de asemenea au purtat nume compus din Amen. În cursul Dinastiei al XXI-lea (c. 1085 - c. 950 î.Hr.) mari preoţi ai lui Amen au domnit de fapt ca regi ai Egiptului, şi pe vremea lui Ieremia marile preotese ale lui Amen erau principese regale. Probabil cea mai mare dovadă a proeminenţei lui Amen-Ra‘ e templul lui de la Karnak, parte din vechea Teba, care, deşi e în ruine, încă mai rămâne unul din cele mai mari monumente arhitecturale supravieţuitoare ale lumii antice.

Făgăduind pedepsirea lui Amen şi a lui Faraon, Domnul simboliza venirea mâniei Sale asupra întregilor sisteme religioase şi politice ale Egiptului.

Teljes kommentár olvasása →

²⁶ Îi voi da^✦ în mâinile celor ce caută să le ia viața, în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și în mâinile slujitorilor lui. După aceea însă, Egiptul va fi^✦ locuit, ca în zilele de odinioară”, zice DOMNUL.

²⁷ „Dar^✦ tu nu te teme, robul Meu Iacov, și nu te înspăimânta, Israele! Iată, te voi izbăvi pe tine care ești departe, îi voi izbăvi pe urmașii tăi din țara exilului. Iacov se va întoarce și va avea liniște va trăi în tihnă și nu-l va mai tulbura nimeni.

²⁸ Nu te teme, robul Meu Iacov”, zice DOMNUL, „căci Eu sunt cu tine! Voi nimici toate neamurile printre care te-am împrăștiat, dar pe tine nu^✦ te voi nimici. Totuși, te voi mustra după dreptate, căci nu pot să te las nepedepsit.”

Lábjegyzetek

46:2^a Nekao (610-595 î.Hr.)
46:9^a Trib necunoscut din nord-estul Africii (Gen. 10:13. Is. 66:19. Ez. 27:10; 30:5). Unii îl pun în legătură cu akk. Luddu, regatul Lydiei din Asia Mică.
46:15^a Ebr. nisḥap̄ „învins”, „doborât”. Septuaginta reflectă lecțiunea nās ḥap̄ „Hapi/Apis a fugit”. Boul sacru Apis, simbolul puterii și al Nilului, era sursă a belșugului, fiind adorat în Memphis (Mof/Nof).
46:17^a Ebr. qrˀw șm a fost citit de către masoreți qarˀû șam „au strigat acolo”. Septuaginta reflectă lecțiunea qirˀû șēm „numiți-l [pe faraon]”.
46:17^b Poreclă ce ironizează lăudăroșenia împăratului egiptean, probabil fiindcă acesta a ratat „șansa” (ebr. moˁēḏ) de a-și pune în practică planurile militare clamate cu mult zgomot (ebr. șāˀon).
46:22^a Textul ebraic este problematic. Vulgata: „ca de aramă”. Lecțiune critică: „Glasul ei (al țării Egiptului) va fi ca gemetele unei femei la naștere”.
46:25^a Cetatea Teba, a cărei zeitate tutelară era Amon.