myBible

8 Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare-Preot care^✦ S-a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri,

² ca slujitor al Locului Preasfânt^✦ și al adevăratului Cort^✦, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.

2

Slujitor. Gr. leitourgos, slujitor, deservent (compară cu Romani 13,6; Filipeni 2,25; Evrei 1,7).

Al locului prea Sfânt. [Al sanctuarului, KJV]. Gr. ta hagia, literal, cele sfinte, [locurile] sfinte. Femininul hai hagiai este cât se poate de necorespunzător aici (vezi cap. 9,2). Învăţaţii susţin în majoritate că în versiunea greacă aici este un neutru plural. Există diferite opinii cu privire la forţa şi funcţia pluralului în cazul acesta. Unii cred că pluralul reprezintă două încăperi ale sanctuarului ceresc, corespunzând celor două încăperi din cel pământesc. Alţii cred că aici este un plural intensiv, denotând doar concentrarea obiectelor sfinte în sanctuar. Incertitudinea provine din faptul că în cap. 9,2.3 dovezile textuale favorizează o forma de plural pentru termenul grecesc care descrie a doua încăpere (vezi comentariul de acolo). În vederea acestui lucru, faptul că ta hagia este o formă de plural, nu dovedeşte în mod necesar că sunt două încăperi în sanctuarul ceresc. Totuşi, că lucrarea lui Hristos în sanctuarul ceresc e săvârşită în nouă încăperi sau două mari despărţituri, este evident dintr-o comparaţie a celui pământesc cu cel ceresc, deoarece cel

pământesc era după chipul adevăratului locaş (cap. 9,24, RSV) din cer. Vezi şi Exodul 25,9; Daniel 8,14; Nota Suplimentară de la Evrei 10. Şi al. Mai degrabă adică al. Adevăratului. Gr. alethinos, autentic, real. Sanctuarul pământesc era numai o reprezentare a celui ceresc. Cort. [Tabernacol, KJV]. Gr. skene, cort. Terminologia sanctuarului pământesc este folosită pentru cel ceresc.

Ridicat. Este o figură de stil, folosită aici deoarece sanctuarul este descris ca un tabernacol sau cort. Nu trebuie să ne închipuim că în cer este un cort propru-zis, ridicat de Dumnezeu. Compară cu Exodul 33,7.

Ideea sanctuarului ceresc nu era nouă pentru iudei, aşa cum reiese din următorul citat din literatura lor cam de prin secolul I î.Hr.: Îngerul mi-a deschis porţile cerului şi am văzut sfântul templu şi pe un tron de slavă pe Cel Prea Înalt (Testament of Levi 5, 1; R. H. Charles, The Apocrypha and Pseudepigrapha of the Old Testament, vol. 2, p. 307); Tu ai dat poruncă să se zidească un sanctuar în muntele Tău cel sfânt. Şi un altar în cetatea locuinţei Tale. O copie a sfântului tabernacol pe care Tu l-ai pregătit mai de la început (Wisdom of Solomon 9:8; ibid., p. 549).

Teljes kommentár olvasása →

³ Orice mare-preot^✦ este pus să-I aducă lui Dumnezeu daruri și jertfe. De aceea era^✦ de trebuință ca și celălalt Mare-Preot să aibă ceva de adus.

⁴ Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar mai fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege.

⁵ Ei fac o slujbă care este chipul și umbra^✦ lucrurilor cerești, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: „Ia seama^✦”, i s-a zis, „să faci totul după chipul care ți-a fost arătat pe munte!”

⁶ Dar, acum, Hristos a căpătat^✦ o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât legământul al cărui mijlocitor este El e mai bun, căci este așezat pe făgăduințe mai bune.

⁷ Într-adevăr^✦, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea.

⁸ Căci ca o mustrare i-a zis Dumnezeu lui Israel: „«Iată^✦, vin zile», zice Domnul, «când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou,

8

Ca o mustrare. [Găsindu-i vinovaţi, KJV]. Prima parte a versetului poate fi tradusă: găsindu-i cusur, El le-a spus, dar aceasta traducere nu este naturală şi nu prea a fost acceptată. Slăbiciunea primului legământ nu era în legământul însuşi, şi nici la Dumnezeu. Vina era la oameni (vezi Evrei 8,7; compară cu Romani 9,30 - 10, 3; Evrei 3,18 - 4, 2).

Vin zile. Versetele 8–12 sunt un citat din Ieremia 31,31–34, mai mult din LXX decât din ebraică, deşi diferenţele sunt mici. Vezi şi comentariul la acest verset din Ieremia. În cadrul lor original cuvintele acestea constituie o precizare a ceea ce Dumnezeu era dispus să facă pentru Israel şi Iuda, dacă poporul ar fi învăţat lecţiile din captivitatea în care era gata să intre şi s-ar fi întors cu adevărat la Dumnezeu. După Sinai El încercase continuu să-i aducă pe israeliţi la o experienţă spirituală mai înaltă, aşa cum apare în noul legământ, dar ei au refuzat cu încăpăţânare să treacă dincolo de concepţiile lor înguste cu privire la adevărata religie. Se agăţau de credinţa că mântuirea putea fi obţinută printr-o strictă ascultare de lege, mai ales de cea ceremonială şi de sistemul de jertfe. Apelul lui Dumnezeu părea făcut într-un moment favorabil. Poate că ceea ce refuzaseră să înveţe în propria lor ţară ar fi învăţat în urma disciplinei aspre a captivităţii. Dar chiar şi captivitatea a dat greş în privinţa unei redeşteptări adevărate. Marea majoritate a exilaţilor repatriaţi au trăit mai departe în condiţiile vechiului legământ.

Experienţa spirituală din timpul noului legământ era şi la îndemâna celor din timpul Vechiului Testament, şi ar fi fost a lor dacă ar fi îndeplinit condiţiile, dar, ca naţiune, au refuzat. Acum, chiar dacă învăţătura lui Hristos şi a apostolilor făcea mult mai limpede vestea bună pe care iudeii ar fi putut să o accepte mai timpuriu (Evrei 4,2), cu toate acestea ei găseau că e dificil să renunţe la vechiul sistem al formelor şi ceremoniilor. Scopul acestei epistole era să îi ajute să facă trecerea aceasta.

Autorul Epistolei către Evrei face apel la profeţie pentru a susţine lucrarea de Mare Preot a lui Hristos şi noul legământ. Ieremia îl prezisese acest nou legământ; acum era timpul împlinirii lui.

Casa lui Israel. Aici se spune că noul legământ este făcut cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda, deoarece la început fusese oferit acestor două (Ieremia 31,31–34). Când iudeii şi-au părăsit privilegiile religioase, împărăţia lui Dumnezeu a fost luată de la ei (vezi Matei 21,33–43). Biserica creştină este moştenitoarea privilegiilor şi a răspunderilor spirituale care aparţinuseră pe vremuri poporului ales (vezi Vol. IV, pp. 35, 36).

Legământ. Gr. diatheke (vezi cap. 7,22).

Nou. Este nou faţă de legământul dintâi (v. 7). Venirea lui Hristos, care a împlinit simbolurile legii ceremoniale, a pus capăt sistemului levitic (vezi Efeseni 2,15). Vărsarea sângelui Său a ratificat legământul făcut cu mult timp înainte cu Adam şi confirmat apoi lui Avraam (vezi Ezechiel 16,60).

Teljes kommentár olvasása →

⁹ nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinții lor în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din țara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul Meu, și nici Mie nu Mi-a păsat de ei», zice Domnul.

¹⁰ «Dar iată^✦ legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile», zice Domnul: «Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor; Eu^✦ voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu.

¹¹ Și nu-l^✦ va mai învăța fiecare pe vecinul sau pe fratele său zicând: ‘Cunoaște-L pe Domnul!’, căci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei,

¹² pentru că le voi ierta nelegiuirile și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și^✦ de fărădelegile lor.»”

¹³ Prin faptul că zice^✦: „Un nou legământ”, a mărturisit că cel dintâi este vechi, iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.

13

Legământ. Cuvântul acesta este în plus, dar, conform originalului grecesc, este corect. Adjectivul tradus nou are acelaşi gen şi număr ca şi cuvântul tradus legământ. Că legământ este corect adăugat, reiese mai departe din faptul că verbul zice se referă la pasajul citat în v. 8–12 (din Ieremia 31,31–33), care foloseşte sintagma legământ nou.

A mărturisit că cel dintâi este vechi. [L-a făcut pe cel dintâi vechi, KJV]. Fragmentul citat din Ieremia (în v. 8–12) arată lămurit că cel nou avea să-l înlocuiască pe cel vechi, nu să fie o adăugare la el. Acest lucru era greu de înţeles pentru evreii creştini.

Ce a îmbătrânit. [Ce se strică, KJC]. Sau îmbătrâneşte. Poate fi pusă întrebarea de ce cuvântul acesta este la timpul prezent, dacă vechiul legământ se sfârşise deja la cruce. Unii comentatori cred că este o referire la timpul când Ieremia şi-a rostit profeţia cu privire la noul legământ (Ieremia 31,31–33). Totuşi, se poate admite că este vorba şi despre timpul când a fost scrisă această epistolă. Este adevărat că sistemul ceremonial se încheiase la moartea lui Isus (vezi Efeseni 2,15). Totuşi, chiar şi pentru creştinii pioşi, trecerea de la sistemul vechi la sistemul cel nou a fost treptată (vezi Evrei 9,9; compară cu Romani 14,1).

Aproape de pieire. [Gata să dispară, KJV]. Prin aceste cuvinte autorul epistolei îi pregăteşte pe cititori pentru timpul când sistemul vechi urma să piară cu totul (vezi cap. 9, 9).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1, 2 GC 413

2 DA 166; GC 417; PK 685; PP 356; SR 376, 377

5 CT 62; DA 209; Ed 35; GC 413, 415, 418, 420; LS 342; PP 351, 356; SR 377, 378

6 PP 372

7, 8 PP 371

10 EW 58; 1T 361

Teljes kommentár olvasása →

Isus mijlocește un nou legământ

Legământul cel nou arată pieirea celui vechi