myBible

7 Acest Melhisedec^✦, regele Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care l-a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul regilor și l-a binecuvântat,

² căruia Avraam i-a dat zeciuială din tot^a – al cărui nume înseamnă mai întâi „rege al dreptății”, apoi și „rege al Salemului”, adică „rege al păcii” –

³ fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, dar asemănător^a Fiului lui Dumnezeu, rămâne preot de-a pururi.

Fără tată, fără mamă. Cuvintele acestea dau naştere la speculaţia că Melhisedec era o fiinţă supranaturală, cum ar fi şi trebuit să fie dacă într-adevăr nu a avut părinţi, iar zilele lui nu au avut nici început, nici sfârşit. Aceste afirmaţii luate împreună pot fi adevărate numai cu privire la Persoanele Dumnezeirii. Totuşi, nu este nevoie să privim lucrurile din perspectiva acestei formulări. S-ar putea ca autorul să fi vrut să spună numai că nu există nici o informaţie cu privire la cine erau tatăl şi mama lui Melhisedec.

Fără spiţă de neam. [Fără obârşie, KJV]. Gr. agenealogetos, literal fără genealogie. Iudeii erau foarte atenţi în a-şi înregistra şi păstra genealogiile. Lucrul acesta era adevărat în deosebi cu privire la preoţi (vezi Ezra 2,61–63). Nimeni nu putea sluji ca preot decât dacă aparţinea familiei lui Aaron din seminţia lui Levi, şi trebuia să fie în stare să dovedească foarte clar lucrul acesta. Dacă se găsea undeva vreo întrerupere în linia genealogică, atunci persoana respectivă nu putea fi preot şi pierdea privilegiile sacerdotale. Din această cauză, fiecare iudeu, mai ales preoţii, îşi păstra cu grijă rapoartele genealogice. Cu privire la Melhisedec nu există nici o genealogie.

Început al zilelor. Adică nu există vreo informaţie cu privire la naşterea sa şi nici cu privire la moartea sa, după cum reiese din cuvintele fără sfârşit al vieţii.

Asemănat. [Făcut asemenea, KJV]. Sau asemănat. Melhisedec era un simbol [tip] al lui Hristos. Nu se cunoaşte nimic cu privire la naşterea sau moartea lui, deoarece nu există nici o relatare în această privinţă. Toate acestea se potrivesc bine cu viaţa lui Hristos, care nu avea nici început, nici sfârşit al zilelor (vezi Ioan 1,1–3).

Rămâne preot. Nu există vreo informaţie cu privire la încheierea slujbei lui de mare preot.

Teljes kommentár olvasása →

⁴ Vedeți cât de mare a fost acesta, căruia patriarhul Avraam i-a dat zeciuială^a din prada de război!

⁵ Și aceia^✦ dintre fiii lui Levi care intră în preoție au poruncă să ia zeciuială de la popor, potrivit Legii, adică de la frații lor, cu toate că și aceștia sunt ieșiți din coapsele lui Avraam.

⁶ Dar Melhisedec, care nu se trage din ei, a primit zeciuială de la Avraam și^✦ l-a binecuvântat pe^✦ cel ce avea făgăduințele.

⁷ Fără îndoială, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare.

⁸ Dar într-un caz primesc zeciuială niște oameni muritori; în celălalt, cineva despre^✦ care se mărturisește că trăiește.

⁹ Și, ca să zicem așa, prin Avraam a dat zeciuială și Levi, care primește zeciuiala,

¹⁰ căci era încă în coapsele strămoșului său când l-a întâmpinat Melhisedec pe Avraam.

¹¹ Așadar, dacă^✦ desăvârșirea ar fi fost cu putință prin preoția leviților, în timpul căreia a primit poporul Legea, ce nevoie era să se ridice un alt preot după rânduiala lui Melhisedec^a, și nu unul chemat după rânduiala lui Aaron?

¹² Pentru că, atunci când se schimbă preoția, se cere numaidecât și o schimbare a Legii.

¹³ Dar Cel despre care se spun aceste lucruri face parte dintr-o altă seminție, din care nimeni n-a slujit altarului,

¹⁴ căci este limpede că Domnul nostru provine din^✦ Iuda, seminție despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoție.

¹⁵ Lucrul acesta se face și mai limpede dacă, după asemănarea lui Melhisedec, apare un alt preot,

¹⁶ pus în slujbă nu printr-o lege privind descendența trupească, ci prin puterea unei vieți care nu poate fi nimicită.

¹⁷ Fiindcă se mărturisește despre El: Tu ^✦ ești preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.^a

¹⁸ Astfel, pe de o parte, se desființează o poruncă anterioară, din cauza neputinței^✦ și inutilității ei

¹⁹ (căci Legea^✦ n-a desăvârșit nimic), pe de alta, este introdusă o nădejde^✦ mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.

²⁰ Și în măsura în care lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ –

²¹ căci, în vreme ce leviții se făceau preoți fără jurământ, Isus a ajuns preot prin jurământ, datorită Celui care I-a zis: Domnul a jurat și nu Se va căi: „Tu ești preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec” ^a –

²² în aceeași măsură Isus S-a făcut^✦ garantul unui legământ mai bun.

²³ Ceilalți erau preoți în mare număr, fiindcă moartea îi împiedica să rămână în slujbă.

²⁴ Dar El, fiindcă rămâne în veac, are o preoție netrecătoare^a

²⁵ și de aceea poate să-i mântuiască în chip desăvârșit pe cei care se apropie de Dumnezeu prin El – pentru că trăiește pururi ca să mijlocească^✦ pentru ei.

²⁶ Și tocmai un astfel de Mare-Preot ne trebuia: sfânt^✦, neatins de rău, neîntinat, separat de păcătoși și^✦ înălțat mai presus de ceruri,

²⁷ care n-are nevoie, zi de zi, asemenea celorlalți mari-preoți, să aducă jertfe mai întâi^✦ pentru păcatele proprii și^✦ apoi pentru cele ale poporului, căci lucrul acesta^✦ l-a făcut o dată pentru totdeauna când S-a adus pe Sine Însuși ca jertfă.

Care n-are nevoie… în fiecare zi. Nu există nici o dovadă că marele preot ar fi adus zilnic jertfă pentru păcat. Exista o jertfă care trebuia adusă în fiecare zi de către Aaron şi urmaşii săi, dar se pare că aceasta era o jertfă de mâncare, nu o jertfă pentru păcat (Leviticul 6,20–22). Dificultatea rezultă deci din afirmaţia că marele preot din vechime aduce zilnic o jertfă pentru păcat şi că Hristos nu are nevoie să facă lucrul acesta.

Dificultatea aceasta a fost explicată prin faptul că, indiferent ce servicii ar fi îndeplinit preoţii, ei făceau lucrul acesta ca delegaţi ai marelui preot. Ei oficiau în locul lui şi ceea ce făceau ei era considerat ca şi cum ar fi fost îndeplinit de marele preot însuşi. Ei erau doar ajutoare şi, aducând zilnic jertfe pentru păcat, se putea spune că marele preot era cel care le aducea.

Pentru păcatele sale. În Ziua Ispăşirii marele preot aducea mai întâi jertfă pentru propriile sale păcate, şi de abia apoi pentru păcatele poporului (Leviticul 16,11.15). Lucrul acesta era obligatoriu. Fiind păcătos, el nu putea să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu în Sfânta Sfintelor dacă nu adusese mai întâi o jertfă pentru sine. Hristos nu trebuie să facă lucrul acesta. El este sfânt.

Lucrul acesta L-a făcut o dată pentru totdeauna. S-a pus întrebarea cu privire la ce se înţelege prin lucrul acesta. A adus Hristos jertfă pentru propriile Sale păcate, aşa cum făcea marele preot, şi apoi pentru popor? Hristos nu avea nici un păcat. Singurele păcate pe care le avea erau acelea pe care le-a purtat pentru noi. El a fost făcut păcat (2 Corinteni 5,21). Deci când S-a adus pe Sine ca jertfă o dată, a făcut-o pentru toate păcatele pe care le purta. Păcatele acelea erau păcatele noastre, pe care le-a purtat în trupul Său pe lemn. Ele erau păcatele Sale numai în măsura în care luase asupra Sa răspunderea pentru ele. El le-a purtat ca locţiitor.

S-a adus jertfă pe Sine Însuşi. Hristos a fost şi preot, şi victimă.

Teljes kommentár olvasása →

²⁸ Într-adevăr, Legea pune mari-preoți pe niște oameni^✦ cu slăbiciuni, dar cuvântul jurământului făcut după darea Legii Îl pune preot pe Fiul, care^✦ a fost făcut desăvârșit pe vecie.

Lábjegyzetek

7:2^a Rezumat al textului din Gen. 14:17-20.
7:3^a Autorul nu folosește gr. hómoios („asemănător”), ci participiul perfect aphōmoiōménos („fiind făcut asemănător”). Scriptura schițează portretul lui Melhisedec de așa manieră, încât regele Salemului poate fi văzut ca prefigurare a lui Isus Hristos.
7:4^a Gen. 14:20.
7:11^a Ps. 110:4.
7:17^a Ps. 110:4.
7:21^a Ps. 110:4 .
7:24^a Gr. aparábatos, „permanentă”, „neschimbătoare”, „inviolabilă”.

Evrei 7

Lábjegyzetek