Ezra 9
Rugăciunea lui Ezra
9
După ce s-a sfârșit lucrul acesta, căpeteniile s-au apropiat de mine și au zis: „Poporul lui Israel, preoții și leviții nu s-au despărțit✦ de popoarele acestor țări și au făcut✦ urâciunile lor – ale canaaniților, ale hitiților, ale fereziților, ale iebusiților, ale amoniților, ale moabiților, ale egiptenilor și ale amoriților.
2
Căci și-au✦ luat neveste din fetele lor pentru ei și pentru fiii lor și au amestecat✦ neamul✦ sfânt cu popoarele țărilor acestora. Și căpeteniile și dregătorii au fost cei dintâi care au săvârșit păcatul acesta.”
3
Când am auzit lucrul acesta, mi-am sfâșiat✦ hainele și mantaua, mi-am smuls părul din cap și perii din barbă și am stat jos mâhnit✦.
4
Atunci s-au strâns la mine toți cei ce se temeau✦ de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Și eu am stat jos mâhnit până la jertfa de seară✦.
5
Apoi, în clipa jertfei de seară, m-am sculat din smerirea mea, cu hainele și mantaua sfâșiate, am căzut în genunchi, am întins✦ mâinile spre Domnul, Dumnezeul meu, și am zis:
6
„Dumnezeule, sunt uluit și mi-e✦ rușine, Dumnezeule, să-mi ridic fața spre Tine. Căci fărădelegile✦ noastre s-au înmulțit deasupra capetelor noastre, și greșelile noastre au ajuns✦ până la ceruri.
7
Din zilele părinților noștri am fost foarte✦ vinovați până în ziua de azi și din pricina fărădelegilor noastre am✦ fost dați noi, împărații noștri și preoții noștri în mâinile împăraților străini, pradă sabiei, robiei, jafului și rușinii✦ care ne acoperă astăzi fața.
8
Și totuși Domnul, Dumnezeul nostru, S-a îndurat de noi, lăsându-ne câțiva oameni scăpați și dându-ne un adăpost în locul Lui cel sfânt, ca să ne lumineze✦ ochii și să ne dea puțină răsuflare în mijlocul robiei noastre.
9
Căci✦ suntem robi, dar Dumnezeu✦ nu ne-a părăsit în robia noastră. A îndreptat spre noi bunăvoința✦ împăraților perșilor, și ei ne-au dat o nouă putere de viață, ca să putem zidi Casa Dumnezeului nostru și să-i dregem dărâmăturile, făcându-ne astfel rost de un loc de adăpost✦ în Iuda și la Ierusalim.
10
Acum, ce să mai zicem noi după aceste lucruri, Dumnezeule? Căci am părăsit poruncile Tale,
11
pe care ni le porunciseși prin robii Tăi, prorocii, zicând: «Țara în care intrați s-o stăpâniți este o țară întinată✦ de necurățiile popoarelor din aceste ținuturi, de urâciunile prin care au umplut-o de la un capăt la altul cu necurățiile lor.
12
Să nu✦ le dați deci pe fetele voastre după fiii lor, să nu le luați pe fetele lor de neveste pentru fiii voștri și să nu vă pese✦ niciodată nici de propășirea lor, nici de bunăstarea lor. În chipul acesta veți ajunge tari, veți mânca cele mai bune roade ale țării și le-o veți lăsa✦ pe veci moștenire fiilor voștri.»
13
După tot ce ni s-a întâmplat din pricina faptelor rele și a marilor greșeli pe care le-am făcut, măcar că Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit✦ după fărădelegile noastre, se cuvine ca acum, când ni i-ai păstrat pe acești oameni scăpați,
14
să începem iarăși să călcăm✦ poruncile Tale și să ne încuscrim✦ cu aceste popoare urâcioase? N-ar✦ izbucni atunci iarăși mânia Ta împotriva noastră, până acolo încât ne-ar nimici, fără să lase nici rămășiță, nici robi izbăviți?
15
Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu ești drept✦, căci astăzi noi suntem o rămășiță de robi izbăviți. Iată-ne înaintea✦ Ta ca niște✦ vinovați, și din această pricină nu putem sta✦ înaintea Ta.”