Eclesiastul 3
Orice lucru își are vremea lui
3
Toate își au timpul lor și fiecare✦ lucru de sub cer își are vremea lui.
2
Vreme să te naști și vreme să mori; vreme să sădești și vreme să smulgi cele sădite;
3
vreme să ucizi și vreme să vindeci; vreme să dărâmi și vreme să zidești;
4
vreme să plângi și vreme să râzi; vreme să bocești și vreme să dansezi;
5
vreme să arunci cu pietre și vreme să strângi pietre; vreme să îmbrățișezi și vreme să te ții departe de îmbrățișări;
6
vreme să cauți și vreme să pierzi; vreme să păstrezi și vreme să arunci;
7
vreme să rupi și vreme să coși; vreme să taci și vreme să vorbești;
8
vreme să iubești și vreme să urăști✦; vreme pentru război și vreme pentru pace.
9
Ce✦ folos are cel ce lucrează de pe urma ostenelii lui?
10
Am văzut✦ la ce îndeletnicire îi supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
11
Orice lucru El îl face frumos la vremea lui. A pus în inima lor chiar și veșnicia, fără ca✦ omul să poată cuprinde, de la început până la sfârșit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.
12
Atunci am înțeles✦ că oamenii nu au altă fericire decât să se bucure și să trăiască bine în viața lor;
13
dar și faptul că un om mănâncă✦ și bea și are parte de bine în toată osteneala lui este un dar de la Dumnezeu.
14
Am înțeles că tot ce face Dumnezeu dăinuiește în veci: la lucrarea Lui nu mai este nimic✦ de adăugat și nimic de scăzut. Și Dumnezeu face astfel încât lumea să se teamă de El.
15
Ce✦ este a mai fost și ce va fi a mai fost; și Dumnezeu întoarce iarăși ce a trecut.
Nedreptățile care se fac sub soare
16
Am mai văzut✦ încă ceva sub soare: în locul judecății – nedreptatea, și în locul celui nevinovat – vinovatul.
17
Atunci am zis în inima mea: „Dumnezeu✦ îi va judeca și pe cel bun, și pe cel rău, căci este o vreme✦ pentru orice lucru și pentru orice faptă.”
18
Am zis în inima mea, cu privire la fiii oamenilor: „Dumnezeu îi încearcă și le arată că sunt precum animalele.”
19
Căci✦ soartaa omului și a animalului e una singură; amândoi au aceeași soartă: cum moare unul, așa moare și celălalt; amândoi au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic animalul, căci totul este deșertăciune.
20
Toate merg în același loc; toate✦ au fost făcute din țărână și se întorc în țărână.
21
Cine✦ știe dacă suflarea omului se duce în sus și dacă suflarea animalului se duce în jos, în pământ?
22
Am văzut✦ că nu este altceva mai bun decât să se bucure omul de lucrările lui: aceasta✦ este partea lui. Căci✦ cine-l va ajuta să vadă ce va fi după el?
Note a piè di pagina
- 3:19a Ebr. miqre „întâmplare”, „ceea ce i se întâmplă cuiva (în viața aceasta)”. Deși a fost tradus prin „soartă” (aici și în Ecl. 3:19; 9:2,3), termenul trebuie înțeles din perspectivă biblică, nu ca „fatalitate” sau „destin final”.