Eclesiastul 12
12
Dar adu-ți✦ aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale, până nu vin zilele de restriște și se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”;
2
până nu se întunecă soarele și luminaa, luna și stelele, iar norii se întorc după ploaie;
3
până nu încep să tremure paznicii casei și să se încovoaie vitejii; până nu se opresc morăresele, căci sunt puține, și se întunecă-n ferestre privitorii;
4
până nu se închid cele două uși dinspre uliță, iar huruitul morii slăbește, te trezești la ciripitul unei păsări și se aude slab glasul tuturor cântărețelor✦;
5
până nu ajungi să te temi de orice înălțime și spaimele îți pândesc drumul; până nu înflorește migdalul și de abia se târăște lăcusta; până nu se ofilește caperula, căci omul merge spre casa✦ lui veșnică, și bocitorii✦ dau târcoale pe uliță;
6
până nu se rupe funia de argint; până nu se sfărâmă vasul de aur, urciorul se sparge la izvor și roata fântânii se strică;
7
până nu se✦ întoarce țărâna în pământ, cum a fost, iar✦ duhul se întoarce la Dumnezeu, care✦ l-a dat.
8
O, deșertăciune✦ a deșertăciunilor! – zice Eclesiastul. Totul este deșertăciune.
9
Eclesiastul a fost înțelept și, pe lângă asta, el a învățat știința pe popor, a cântărit, a cercetat și a adunat✦ un mare număr de vorbe cu tâlc.
10
Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute și să scrie întocmai cuvintele adevărului.
11
Cuvintele înțelepților sunt ca niște țepușe de îmboldit vitele; zicătorile maeștrilor sunt ca niște cuie bine înfipte; toate sunt date de un singur păstor.
12
Încolo, fiule, ia aminte: dacă vrei să scrii multe cărți, nu vei isprăvi niciodată, și mult✦ studiu slăbește trupul!
13
Să ascultăm deci încheierea tuturor celor spuse: Teme-te✦ de Dumnezeu și păzește poruncile Lui – aceasta este datoria oricărui om!
14
Căci Dumnezeu va aduce la judecată orice✦ faptă, orice lucru ascuns, fie bun, fie rău.
Lábjegyzetek
- 12:2a Secțiunea compusă din Ecl. 12:2-6 este construită alegoric. Autorul recurge la imagini din mediul rural al Orientului Antic pe care le învestește cu valențe poetice, pentru a descrie în manieră figurativă procesul de îmbătrânire în urma căruia omul își pierde treptat vigoarea, acuitatea simțurilor și bucuriile de care avea parte în tinerețe.
- 12:5a Ebr. ˀaḇiyonāh denumește Capparis spinosa, arbust spinos cu flori albe sau roz, ai cărui muguri erau folosiți pentru condimentarea mâncării sau a vinului. Termenul este folosit ca metaforă pentru „apetit” (în sens generic) sau chiar „dorința sexuală”.