Eclesiastul 11
11
Trimite-ți pâinea pe✦ ape și✦, după multă vreme, o vei găsi iarăși!
2
Împarte-o✦ în✦ șapte și chiar în opt, căci✦ nu știi ce nenorocire va veni pe pământ!
3
Când se umplu norii de ploaie, o varsă pe pământ. Când cade un copac la miazăzi sau la miazănoapte, în locul unde cade, acolo rămâne.
4
Cine se uită după vânt nu va semăna, și cine se uită după nori nu va secera.
5
După cum nu✦ știi calea vântuluia, nici cum se fac oaseleb în pântecele femeii însărcinate, tot așa nu știi nici lucrarea lui Dumnezeu, care le-a făcut pe toate.
6
Seamănă-ți sămânța de dimineață și până în amurg nu lăsa mâna să ți se odihnească, fiindcă nu știi ce va izbuti: aceasta sau aceea, sau dacă amândouă sunt la fel de bune!
7
Dulce este lumina și plăcut este pentru ochi să vadă soarele.
8
Deci, dacă un om trăiește mulți ani, să se bucure în toți anii aceștia și să se gândească la zilele de întuneric, că vor fi multe. Tot ce va veni este deșertăciune.
9
Bucură-te, tinere, în tinerețea ta, fii cu inima veselă cât ești tânăr, umblă✦ pe căile alese de inima ta și plăcute ochilor tăi, dar să știi că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu✦ la judecată!
10
Gonește✦ orice necaz din inima ta și depărtează răul din trupul tău, căci✦ tinerețea și zorile vieții sunt trecătoare!
Notes de bas de page
- 11:5a Secvența ebr. dereḵ-ruaḥ poate fi interpretată în trei feluri, în funcție de înțelesul atribuit termenului ruaḥ: 1) „vânt”, 2) „suflare de viață”, 3) „Duhul Sfânt”. Potrivit primei interpretări, autorul se arată uimit de felul misterios în care suflă vântul (vezi In. 3:8). A doua interpretare: expresia ebraică se referă la „maniera în care se formează suflarea de viață” în embrion. A treia interpretare: secvența denumește „lucrarea Duhului”.
- 11:5b Ebr. ˁațamim „oase” denumește aici metonimic întreaga ființă umană. Vezi și Plân. 4:7. Is. 66:14. Pr. 3:8.