Amos 8
Sfârșitul lui Israel și cauzele dezastrului
8
Domnul DUMNEZEU mi-a arătat în vedenie un coș cu smochine văratice.
2
El a zis: „Ce vezi, Amos?” Eu am răspuns: „Un coș cu smochine văratice.” Și DOMNUL mi-a zis: „A venit✦ sfârșitula poporului Meu, Israel; nu-i mai pot trece cu vederea✦ păcatul!
3
Cântecele✦ palatuluia vor deveni vaiete în ziua aceea”, zice Domnul DUMNEZEU. „«Ce mulțime de leșuri! Cum zac aruncate pretutindeni! Tăcere✦!», se va spune.
4
Ascultați aceasta, voi, care îi striviția pe cei sărmani✦, ca să-i aduceți la tăcere pe nenorociții din țară,
5
și ziceți: «Când trece luna nouă, ca să vindem grâne? Când trece sabatul✦, ca să desfacem grâul, să micșorăm efa✦, să mărim siclul și să strâmbăm cumpăna pentru a înșela,
6
ca să-i cumpărăm pe săraci pe argint✦ și pe nevoiași pe o pereche de încălțăminte, ca să vindem codina drept grâu?»”
7
DOMNUL S-a jurat✦ pe Mândria-lui-Iacova: „Niciodată✦ nu voi uita vreuna din faptele lor!”
8
Oare nu se va cutremura pământul✦ din pricina aceasta și nu se vor jeli toți locuitorii lui? Nu se va umfla toată țara ca Nilul, crescând și scăzând ca râul✦ Egiptului?
9
„În ziua aceea”, zice Domnul DUMNEZEU, „voi face să asfințească soarele✦ la amiază și voi întuneca țara ziua-n amiaza mare;
10
vă voi preface sărbătorile în tânguiri și toate cântările în bocete; voi îmbrăca în sac toate coapsele✦ și voi rade toate capetele; voi aduce în țară o jale ca la moartea singurului copil – când se va sfârși, acea zi va fi una amară.
11
Iată, vin zile”, zice Domnul DUMNEZEU, „când voi trimite foame în țară, nu foame de pâine, nici sete de apă, ci după auzirea✦ Cuvântului DOMNULUI.
12
Vor pribegi de la o mare la alta și de la miazănoapte la răsărit; vor cutreiera țara căutând Cuvântul DOMNULUI, dar nu-l vor găsi.
13
În ziua aceea, se vor topi de sete fetele frumoase și flăcăii.
14
Cei ce jură✦ pe «păcatul✦ Samariei»a sau spun: «Viu este dumnezeul tău, Dane!» și «Trăiască pelerinajul✦ la Beer-Șeba!» vor cădea și nu se vor mai scula.”
Notas al pie
- 8:2a Joc de cuvinte între „fructe de vară” (qaiț) și „sfârșit” (qeț).
- 8:3a Sau: „templului”.
- 8:4a Sau: „vă lăcomiți”.
- 8:7a Ebr. geˀon yaˁaqōḇ „Măreția-lui-Iacov” sau „Splendoarea-lui-Iacov”, referire poetică la Dumnezeu. Vezi folosirea ebr. gāˀon în Ex. 15:7 și Is. 2:21. Ideea că Dumnezeu jură pe Sine se întâlnește în Am. 4:2; 6:8.
- 8:14a Referire la o zeitate păgână și, prin extensie, la sanctuarul idolatru aferent: fie cel ridicat la Betel (Os. 8:6; 10:8), fie cel de la Dan (2Rg. 15:9). Unii cercetători văd aici o referire la zeița Așima, însă cultul acesteia a pătruns în teritoriul israelit după distrugerea Samariei, în 722 î.Hr.