myBible

Biruințele lui David

8 După^✦ aceea, David i-a învins pe filisteni, i-a smerit și le-a luat stăpânirea asupra unei cetăți^a.

² I-a învins^✦ pe moabiți și i-a măsurat cu o funie de măsurat, punându-i să se culce la pământ; i-a măsurat astfel: câte două lungimi de funie care să fie omorâți și câte o lungime de funie care să fie lăsați în viață. Astfel, moabiții i-au fost supuși^✦ lui David și au plătit^✦ tribut.

vii. Şi Moabiţii au fost supuşi lui David, şi i-au plătit un bir.

A bătut pe moabiţi. Mai înainte David se bucurase de legături de prietenie cu Moabul, moabiţii acordând azil tatălui şi mamei lui în timp ce el fugea de Saul (1 Samuel 22,3.4). Cauza schimbării de atitudine a lui David faţă de Moab nu se cunoaşte în mod sigur. Există o tradiţie iudaică în sensul că moabiţii s-au dovedit nedemni de încrederea acordată, omorând pe tatăl şi pe mama lui David. Aceasta, însă, nu se poate verifica. S-ar putea să fie adevărat şi că în războiul lui David cu filistenii, Moabul s-a făcut vinovat de trădare şi a devenit astfel obiectul următorului lui atac hotărât.

Nu este nevoie să se presupună, aşa cum fac unii, că Moabul este amintit aici din greşeală, în locul lui Amon. Răzvrătirea Moabului sub Meşa (2 Regi 1,1; 3,4-27) dovedeşte că ţara a fost adusă sub stăpânirea lui Israel. În afară de acest raport nu mai este spus nimic despre subjugarea Moabului. Argumentul tăcerii, totuşi, nu este în sine însuşi dovada suficientă pentru supunerea continuă a Moabului de pe vremea lui David până la moartea lui Ahab. În anii care au urmat se poate să mai fi fost şi alte răzvrătiri şi recuceriri.

Punându-i să se culce la pământ. În mod literal, punându-i să se aşeze jos pe pământ. S-ar părea că David i-a obligat pe moabiţi să se aşeze pe pământ şi apoi i-a împărţit cu o frânghie în trei părţi, dintre care două erau pentru moarte, iar a treia a fost păstrată în viaţă. Textul paralel nu aminteşte despre acest lucru. Motivul pentru un astfel de tratament drastic nu este dat. Poate că informaţiile privind cauzele războiului ar da o lumină asupra raportului privind măsurile.

Leer el comentario completo →

³ David l-a învins pe Hadadezer, fiul lui Rehob, regele din Țoba^✦, când s-a dus să-și așeze iarăși stăpânirea^✦ la râul Eufrat.

⁴ David i-a luat o mie șapte sute de călăreți și douăzeci de mii de pedestrași; a tăiat tendoanele^✦ cailor folosiți la carele de luptă, cruțând dintre ei doar o sută.

⁵ Arameii^✦ din Damasc au venit în ajutorul lui Hadadezer, regele din Țoba, și David a doborât douăzeci și două de mii de aramei.

⁶ David a pus garnizoane în teritoriile arameilor din Damasc. Astfel, arameii i-au fost^✦ supuși lui David și au plătit tribut. DOMNUL îi dădea biruință^✦ lui David oriunde mergea.

⁷ David a luat^✦ scuturile de aur pe care le aveau slujitorii lui Hadadezer și le-a adus la Ierusalim.

⁸ Din Betah^a și din Berotai, cetățile lui Hadadezer, regele David a luat foarte multă aramă.

⁹ Când Toi, regele Hamatului, a auzit că David a bătut toată oștirea lui Hadadezer,

¹⁰ l-a trimis pe fiul său Ioram^✦ la regele David, ca să-l întrebe de sănătate și să-l laude că a luptat împotriva lui Hadadezer și că l-a învins, căci Toi era în război cu Hadadezer. Ioram avea cu el vase de argint, vase de aur și vase de aramă.

¹¹ Și pe acestea regele David I le-a închinat^✦ DOMNULUI, împreună cu argintul și aurul pe care-l luase de la toate neamurile pe care le supusese:

¹² din Aram, din Moab, de la fiii lui Amon, de la filisteni, de la Amalec și din prada de la Hadadezer, fiul lui Rehob, regele din Țoba.

¹³ David și-a făcut iarăși un nume când s-a întors de la bătălia în care biruise optsprezece^✦ mii de edomiți^a în Valea Sării^✦.

¹⁴ A pus garnizoane în Edom; în tot^✦ Edomul a pus garnizoane, și tot Edomul i-a fost supus lui David. DOMNUL îi dădea biruință^✦ lui David oriunde mergea.

Înalții slujbași ai lui David

¹⁵ David a domnit peste tot Israelul și făcea judecată și dreptate întregului său popor.

¹⁶ Ioab^✦, fiul Țeruiei, era mai-mare peste oștire; Iosafat^✦, fiul lui Ahilud, era cronicar;

¹⁷ Țadoc^✦, fiul lui Ahitub, și Ahimelec, fiul lui Abiatar, erau preoți; Seraia era logofăt;

Ţadoc. Aici, Ţadoc şi Ahimelec sunt enumeraţi ca preoţi, evident că mari preoţi, deoarece lista cuprinde pe cei mai înalţi slujbaşi ai împărăţiei. Ţadoc a apărut deja în prima parte a istoriei domniei lui David, unde este numit împreună cu Abiatar în legătură cu aducerea chivotului la Ierusalim (1 Cronici 15,11). În timpul domniei lui David, cei doi sunt numiţi de repetate ori colegi, după câte s-ar părea, egali.

Au fost sugerate trei motive pentru care David a urmat, după cum se pare, ciudata procedură de a avea doi mari preoţi: (1) Cei doi preoţi au reprezentat cele două linii descendente din fiii lui Aaron: Eleazar şi Itamar (vezi 1 Cronici 24,1-6), unde sunt amintiţi Ţadoc şi Ahimelec, fiul lui Abiatar; (2) Reunind pe Iuda cu Israel, după un război îndelungat, poate că David a sperat să cimenteze unitatea spiritului religios naţional, împărţind slujba de mare preot între cele două case. Linia preoţească a lui Abiatar fusese aproape nimicită de Saul (1 Samuel 22,9-20) pentru ajutorul dat lui David, dar ramura reprezentată prin Ţadoc a rămas credincioasă lui Saul, cel puţin până când David a ajuns împărat peste întregul Israel (1 Cronici 12,23-28); (3) Serviciul închinării naţionale la Iehova nu fusese încă centralizat, pentru că chivotul era la Ierusalim, iar cortul întâlnirii la Gabaon, unde fusese dus după masacrul de la Nob; de aceea era nevoie de două rânduri de mari preoţi, Ţadoc fiind amintit în mod special ca slujind la Gabaon (1Cronici 16,39.40). Pentru istoria lui Ţadoc şi a tovarăşilor lui de slujbă, vezi secţiunea următoare despre Ahimelec.

Ahimelec. Amintit ca fiu al lui Abiatar, nu numai aici ci şi în textul paralel din 1 Cronici 18,16 (ortografiat Abimelec) şi în 1 Cronici 24,6, care se referă la o ocazie de mai târziu. Dar marii preoţi uniţi cu David (vezi cele despre Ţadoc scrise mai sus) sunt numiţi de repetate ori ca Ţadoc şi Abiatar, pe tot parcursul vieţii lui şi chiar la începutul domniei lui Solomon. De aceea, pomenirea lui Ţadoc şi Ahimelec în textul de faţă şi în cel din Cronici a dat naştere la speculaţii privind erorile de scriere şi numele confuze, mai ales deoarece Ahimelec este numit fiul lui Abiatar şi Abiatar fiul lui Ahimelec.

Dar nu este nevoie să se ia în considerare o eroare. Criticii nu ţin totdeauna seamă de faptul că presupusa lor dificultate poate uşor să apară, atât din lipsa lor de informaţii complete, cât şi din greşeala din partea scrierii vechi sau a copiştilor. Referinţe dispersate despre mai multe generaţii ale unei familii preoţeşti nu constituie o naraţiune completă. De pildă, să ne închipuim un străin, nefamiliarizat cu istoria americană, care citeşte o carte despre politica americană. El poate fi mirat să afle că înaintea lui Cleveland a fost preşedinte Benjamin Harrison, alături de alte declaraţii că el a precedat pe Harrison la preşedinţia Americii. Dacă acest străin citeşte toată istoria acelei perioade, va afla că ambele informaţii sunt corecte.

Afirmaţiile despre Ahimelec si Abiatar permit următoarea reconstituire a evenimentelor: Ahimelec, care a dat lui David, ca fugar ,pâinea punerii înainte la Nob, a fost fiul lui Ahitub (1 Samuel 22,9-12) şi era un descendent al lui Eli, pentru că fiul său, Abiatar a împlinit profeţia cu privire la casa lui Eli (1 Regi 2,27). În conformitate cu genealogia din 1 Samuel 14,3, Ahimelec trebuie să fi fost un bărbat de vârstă înaintată când a ajutat pe David. Abiatar, fiul său, ar fi putut fi şi el mare preot în acelaşi timp (vezi despre Marcu 2,26), dacă făcea aceeaşi slujbă cu tatăl său. Or, el poate că a fost mare preot în funcţie, în timp ce tatăl său a fost mare preot onorific, după cum este clar că era legătura din Eli şi fiii săi şi dintre Ana şi Caiafa, pe timpul lui Hristos (vezi despre Luca 3,2). Când Saul a ucis pe preoţii familiei lui Ahimelec, Abiatar a scăpat cu efodul, simbolul slujbei sale (vezi despre Exod 28,6-20) şi a devenit sfetnic şi preot al lui David aflat în exil (1 Samuel 22,20; 23,6.9; 30,7). Abiatar şi Ţadoc sunt amintiţi din nou împreună ca mari preoţi în legătură cu ceremonia aducerii chivotului lui Dumnezeu la Ierusalim (1Cronici 15,11.12). De aici înainte, Ţadoc şi Abiatar sunt numiţi împreună de repetate ori ca mari preoţi în partea de la urmă a vieţii lui David (2 Samuel 15,29.35.36; 17,15; 19,11; 20,25) şi chiar în prima parte a domniei lui Solomon (1 Regi 4,4).

După biruinţele oştirilor lui David asupra diferiţilor vrăjmaşi din afară, consolidarea împărăţiei şi asigurarea întemeierii dreptăţii, aşa cum este descrisă în capitolul de faţă (v. 1-15), dăm de o listă a celor mai înalţi slujbaşi ai lui David. Dar aici sunt cuprinse numele lui Ţadoc şi Ahimelec marii preoţi, ca şi în textul paralel (1 Cronici 18,16). Abiatar a fost pentru un timp înlocuit cu fiul său. Nu există nimic care să indice cât timp a deţinut Ahimelec această slujbă sau de ce n-a rămas în această slujbă. Poate că el a fost făcut preot pentru o perioada, pe timpul cât tatăl său nu stătea bine cu sănătatea. Poate că bătrânul a putut fi scos cu intenţia de a fi retras din viaţa socială, din cauza desfăşurării unor evenimente neaşteptate – posibil răzvrătirea lui Absalom. Cu toate că Biblia nu ne informează asupra acestor chestiuni, în preoţie au putut avea loc schimbări pentru un număr de motive. Nu este nevoie să se presupună că avem de-a face cu o eroare a unui scrib.

Peste ani, îl găsim pe Ahimelec participând încă o dată la o ceremonie publică. Aceasta preceda încoronarea lui Solomon, când bătrânul David a prescris îndatoririle leviţilor pentru viitoarea slujire in Templul anticipativ. S-a tras la sorţi înaintea lui David şi înaintea preotului Ţadoc şi Ahimelec, fiul lui Abiatar (1 Cronici 24,1-3; compară cu v. 6 şi 31) ca reprezentanţi ai celor două ramuri ale familiei lui Aaron. Nu este deloc de mirare că Abiatar n-a fost prezent cu această ocazie, pentru că el fusese doar de curând implicat în încercarea lui Adonia de a pune mâna pe tron (1 Regi 1,5-7.19). În absenţa lui, a fost normal ca fiul său, Ahimelec să funcţioneze ca reprezentant al casei lui Itamar, faţă de Ţadoc, al casei lui Eleazar. În felul acesta, alăturarea numelui său cu cel al lui Ţadoc nu cere o altă schimbare în slujba marelui preot. Ahimelec nu este numit preot, deşi este amintit de trei ori (1 Cronici 24,3.6.31). La încoronarea lui Solomon numai Ţadoc a fost uns ca mare preot (1 Cronici 29,22).

Totuşi, Abiatar apare în prima listă a înalţilor slujbaşi la începutul domniei lui Solomon (1 Regi 4,4; compară cu v. 1, ceea ce înseamnă că această listă se referă la începutul domniei), adică înainte de moartea lui David. Probabil că Solomon l-a reţinut în slujbă din respect pentru stima pe care i-o purta David ca vechi prieten şi sfetnic. Cel puţin el n-a demis pe Abiatar din preoţit până după moartea lui David şi apoi numai după ce Adonia a făcut ceea ce Solomon a considerat a fi o altă mişcare ameninţătoare (1 Regi 2,22.26.27). De atunci înainte Ţadoc a fost singurul mare preot (1 Regi 2,35).

În felul acesta este evident că diferitele rapoarte sunt complementare, nu contradictorii, şi deci nu necesită revizuire.

Logofăt. Evident o poziţie înaltă, comparabilă cu aceea a unui ministru (vezi 2 Regi 12,10; 18,37; 19,2).

Leer el comentario completo →

¹⁸ Benaia^✦, fiul lui Iehoiada, era peste cheretiți^✦ și peletiți^a, iar fiii lui David erau dregători^b.

Notas al pie

8:1^a Ebr. metheg ha-ammah, text dificil. În pasajul paralel din 1Cr. 18:1: „Gat și localitățile dependente”.
8:8^a Probabil Tebah (vezi 1Cr. 18:8).
8:13^a În TM: „aramei”. Pentru referirea la Edom, vezi Septuaginta, versiunea siriacă și 1Cr. 18:12.
8:18^a Cheretiții și peletiții formau garda de corp a regelui. Membrii ei erau recrutați dintre filistenii proveniți din Creta și stabiliți în zona de sud a Canaanului.
8:18^b Ebr. kōhānim „preoți”. Unii exegeți consideră că în epoca davidică termenul putea denumi și un rang la curtea regală. Septuaginta: aulárchai „mai-mari peste palatul regal”. 1Cr. 18:17: „cei dintâi pe lângă rege”.

2 Samuel 8

Biruințele lui David

Înalții slujbași ai lui David

Notas al pie