2 Samuel 18
Absalom, ucis de Ioab
18
David a numărat poporul care era cu el și a pus peste ei căpetenii peste mii și căpetenii peste sute.
2
A pus o treime din popor sub porunca lui Ioab, o treime✦ sub Abișai, fiul Țeruiei, fratele lui Ioab, și o treime sub Itai din Gat. Și împăratul a zis poporului: „Vreau să ies și eu împreună cu voi.”
3
Dar poporul✦ a zis: „Să nu ieși! Căci dacă o vom lua la fugă, luarea aminte nu se va îndrepta asupra noastră, și când vor cădea jumătate din noi, nu vor lua seama la noi; dar tu ești ca zece mii dintre noi, și acum este mai bine să ne vii în ajutor din cetate.”
4
Împăratul le-a răspuns: „Voi face ce credeți că este mai bine.” Și împăratul a stat lângă poartă, în timp ce tot poporul ieșea cu sutele și miile.
5
Împăratul le-a dat următoarea poruncă lui Ioab, lui Abișai și lui Itai: „Pentru dragostea pe care o aveți față de mine, purtați-vă blând cu tânărul Absalom!” Și tot poporul✦ a auzit porunca împăratului, dată tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.
6
Poporul a ieșit în câmp înaintea lui Israel și bătălia a avut loc în pădurea✦ lui Efraim.
7
Acolo poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David și a fost o mare înfrângere în ziua aceea, ca la douăzeci de mii de oameni.
8
Lupta s-a întins pe tot ținutul, și pădurea a mâncat mai mult popor în ziua aceea decât a mâncat sabia.
9
Absalom s-a pomenit în fața oamenilor lui David. Era călare pe un catâr. Catârul a pătruns sub ramurile încâlcite ale unui stejar mare, și capul lui Absalom s-a prins de stejar; a rămas astfel spânzurat între cer și pământ, și catârul care era sub el a trecut înainte.
10
Un om, văzând lucrul acesta, a venit și i-a spus lui Ioab: „Iată, l-am văzut pe Absalom spânzurat de un stejar.”
11
Și Ioab i-a zis omului care i-a adus știrea aceasta: „L-ai văzut! De ce dar nu l-ai tăiat pe loc? Ți-aș fi dat zece sicli de argint și un brâu.”
12
Dar omul acela i-a zis lui Ioab: „Chiar dacă aș cântări în mâna mea o mie de sicli de argint, n-aș pune mâna pe fiul împăratului, căci noi am auzit✦ următoarea poruncă pe care v-a dat-o împăratul ție, lui Abișai și lui Itai: «Luați seama fiecare la tânărul Absalom!»
13
Și dacă l-aș fi omorât mișelește, nimic nu i-ar fi rămas ascuns împăratului și tu însuți ai fi fost împotriva mea.”
14
Ioab a zis: „Nu voi zăbovi atâta cu tine!” Și a luat trei săgeți în mână și le-a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viață în mijlocul stejarului.
15
Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, l-au înconjurat pe Absalom, l-au lovit și l-au omorât.
16
Ioab a sunat din trâmbiță, și poporul s-a întors, încetând astfel să-l mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab.
17
L-au luat pe Absalom, l-au aruncat într-o groapă mare din mijlocul pădurii și au pus✦ peste el o grămadă foarte mare de pietre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui.
18
Pe când trăia, Absalom își ridicase un stâlp de aducere aminte în Valea Împăratului✦. Căci zicea: „N-am✦ fii prin care să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu.” Și a pus numele său stâlpului, care și astăzi se numește Stâlpul lui Absalom.
Solia lui Cuși
19
Ahimaaț, fiul lui Țadoc, a zis: „Lasă-mă să dau fuga și să-i duc împăratului vestea cea bună că Domnul i-a făcut dreptate, scăpându-l din mâna vrăjmașilor săi!”
20
Ioab i-a zis: „Nu tu ai să duci veștile azi; le vei duce într-o altă zi, dar nu astăzi, fiindcă fiul împăratului a murit.”
21
Și Ioab i-a zis lui Cuși: „Du-te și vestește-i împăratului ce ai văzut!” Cuși s-a închinat înaintea lui Ioab și a dat fuga.
22
Ahimaaț, fiul lui Țadoc, i-a zis iarăși lui Ioab: „Orice s-ar întâmpla, lasă-mă să alerg după Cuși!” Și Ioab a zis: „Pentru ce vrei să alergi, fiule? Nu este o solie care-ți va fi de folos.”
23
„Orice s-ar întâmpla, vreau să alerg”, a zis din nou Ahimaaț. Și Ioab i-a zis: „Dă fuga!” Ahimaaț a alergat pe drumul care duce în câmpie și a luat-o înaintea lui Cuși.
24
David ședea între cele două porți. Caraula✦ s-a dus pe acoperișul porții spre zid; a ridicat ochii și s-a uitat. Și iată că un om alerga singur-singurel.
25
Caraula a strigat și i-a dat de știre împăratului. Împăratul a zis: „Dacă este singur, aduce vești.” Și omul acela se apropia din ce în ce mai mult.
26
Caraula a văzut un alt om alergând și a strigat la portar: „Iată, un om aleargă singur-singurel.” Împăratul a zis: „Și el aduce vești.”
27
Caraula a zis: „Alergătura celui dintâi pare că e a lui Ahimaaț, fiul lui Țadoc.” Și împăratul a zis: „Este un om de bine și aduce vești bune.”
28
Ahimaaț a strigat și i-a zis împăratului: „Este bine de tot!” S-a închinat înaintea împăratului cu fața până la pământ și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care i-a dat în mâinile noastre pe cei ce ridicau mâna împotriva domnului nostru, împăratul!”
29
Împăratul a zis: „Tânărul Absalom este bine, sănătos?” Ahimaaț a răspuns: „Am văzut o mare învălmășeală când ne-a trimis Ioab pe slujitorul împăratului și pe mine, slujitorul tău, dar nu știu ce era.”
30
Și împăratul a zis: „Stai colea laoparte!” Și Ahimaaț a stat deoparte.
31
Îndată a sosit Cuși. Și a zis: „Să afle domnul meu, împăratul, vestea cea bună! Astăzi Domnul ți-a făcut dreptate, scăpându-te din mâna tuturor celor ce se ridicau împotriva ta.”
32
Împăratul i-a zis lui Cuși: „Tânărul Absalom este bine, sănătos?” Cuși a răspuns: „Ca tânărul acesta să fie vrăjmașii domnului meu, împăratul, și toți cei ce se ridică împotriva ta ca să-ți facă rău!”
33
Atunci împăratul, cutremurându-se, s-a suit în odaia de sus a porții și a plâns. Pe când mergea, zicea: „Fiul✦ meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!”