Misionarii prizonieri

Îți mai aduci aminte de ce i-a ales Dumnezeu pe israeliți să fie poporul Său deosebit? Voia ca ei să îi ajute pe necredincioși să Îl cunoască pe Dumnezeu. Ca să poată îndeplini această misiune importantă, israeliții trebuiau să-L iubească pe Dumnezeu și să respecte Legea Sa, Cele Zece Porunci.

Dar, în loc să le spună păgânilor despre Dumnezeu, israeliții au împrumutat obiceiurile lor rele. Se închinau la idoli și făceau și alte lucruri grave. Așa că Dumnezeu a trimis mulți profeți să le spună să nu mai facă păcate și să îi ajute pe cei din jur să-L iubească și să-L asculte pe Dumnezeu. Profeții, în special Ieremia, i-au avertizat că ceva rău se va întâmpla dacă ei vor continua cu neascultarea: Dumnezeu îi va lăsa pe dușmanii lor să îi ia prizonieri, să îi ducă departe de casă și să îi lase într-o țară foarte, foarte îndepărtată.

Dar majoritatea israeliților au ales în continuare cu încăpățânare să nu-L asculte pe Dumnezeu. Așa că, atunci când dușmanii au venit să cucerească Ierusalimul, Dumnezeu nu i-a oprit.

Într-o zi, niște soldați puternici au venit din îndepărtatul Babilon și au intrat în Ierusalim. Unii dintre ei au intrat în templul lui Dumnezeu și au furat comorile de aur și de argint. Alți soldați i-au luat prizonieri pe israeliți, inclusiv pe regele Ioiachim, fiul rău al regelui bun Iosia.

Apoi, cu obiectele de valoare furate din templu și cu oamenii luați prizonieri, soldații au pornit înapoi spre Babilon. De ce li s-au întâmplat israeliților aceste lucruri triste? 2 Cronici 36:15,16 Și cum avea Dumnezeu să îi ajute pe păgâni să afle despre El? O să vedem mâine.

Israeliții erau foarte necăjiți în timp ce soldații inamici îi obligau să meargă pe jos mult, mult de tot și departe, foarte departe de casele lor. Curând aveau să fie în țara păgână Babilon, unde aveau să locuiască mulți ani. Profetul Ieremia le spusese că aveau să stea acolo 70 de ani. Israeliții știau că aceste lucruri li se întâmplau fiindcă nu fuseseră ascultători de Dumnezeu.

Toți israeliții care erau prizonieri fuseseră neascultători de Dumnezeu? Nu, nu toți. Printre cei care Îl iubeau și Îl ascultau pe Dumnezeu se numărau și patru tineri – Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. Părinții lor îi învățaseră să facă întotdeauna ce trebuie, iar ei se hotărâseră să-L asculte pe Dumnezeu indiferent ce li s-ar fi putut întâmpla.

Nebucadnețar, împăratul Babilonului, l-a rugat pe slujitorul său Așpenaz să-i aleagă pe cei mai buni tineri israeliți pentru o misiune importantă. Voia ca ei să lucreze la palatul lui într-o zi. Dar mai întâi ei trebuiau să meargă la școală și să învețe multe lucruri.

Așpenaz a făcut ce îi spusese împăratul. A ales niște tineri sănătoși, arătoși și isteți. Cum îi chema pe patru dintre cei care fuseseră aleși? Daniel 1:6

Așpenaz îi alesese pe cei mai buni bărbați israeliți ca să meargă la școala lui Nebucadnețar. Îți amintești numele a patru dintre cei care Îl iubeau și Îl ascultau pe Dumnezeu? Daniel, Anania, Mișael și Azaria.

Așpenaz a hotărât să le dea acestora alte nume. De ce? Numele lor le reaminteau să fie ascultători de Dumnezeu. Dar Nebucadnețar voia ca ei să uite de Dumnezeu și să se închine la idolii lui. Așa că Așpenaz le-a dat niște nume care să îi facă să se gândească la zeii din Babilon. Care au fost numele cele noi? Daniel 1:7

I-au determinat numele noi să se închine la idoli? Nu, sigur că nu. Chiar dacă lumea îi striga altfel, ei tot Îl aveau pe Dumnezeul lor. Tot Îl iubeau, I se închinau și ascultau de El în fiecare zi.

Nebucadnețar i-a spus lui Așpenaz că tinerii aveau să meargă la școală trei ani, ca să învețe toate cele necesare să fie buni sfetnici pentru împărat. Trebuiau să învețe mult, ca să li se dezvolte bine mintea și să rețină ce învățau.

În plus, Nebucadnețar voia ca acești tineri să mănânce o mâncare specială, adică direct de la masa împăratului. Era o onoare deosebită aceasta. Dar era o mâncare bună? Daniel 1:5 

Daniel și cei trei prieteni ai lui erau în Babilon și mergeau la școală. Împăratul Nebucadnețar voia să se poarte frumos cu ei, așa că i-a spus lui Așpenaz să le dea mâncare și băutură de care consuma și el, împăratul, în fiecare zi. Ce fel de hrană consuma împăratul? Daniel 1:5

Nebucadnețar nu știa că mâncarea lui nu era cea mai bună. Dar Daniel studiase Biblia și știa că nu ar trebui să mâncăm carne necurată și nici să bem vin. Ar trebui să consumăm alimente simple și să bem apă. Și mai era o problemă cu mâncarea de la împărat. Daniel știa că fusese mai întâi închinată idolilor. Cei care i-ar fi văzut mâncând ar fi putut crede că se închinau la idolii împăratului.

Era un mare test pentru acești tineri. Dacă nu mâncau mâncarea împăratului, acesta s-ar fi supărat foarte tare. Putea chiar să îi omoare. Dacă făceau ce știau că nu e bine, data viitoare ar fi făcut și mai ușor ce nu era bine. Ce a făcut Daniel? Daniel 1:8

Și cei trei prieteni ai lui Daniel s-au decis să asculte de Dumnezeu mai degrabă decât de Nebucadnețar. Acum erau deci patru israeliți care aleseseră să asculte de Dumnezeu în palatul unui împărat păgân.

Dumnezeu l-a ajutat pe Daniel să își dea seama cum să procedeze în continuare. El l-a rugat politicos pe Așpenaz să le dea legume să mănânce și apă să bea. Ce a zis Așpenaz?

Când împăratul Nebucadnețar le-a dat lui Daniel și prietenilor lui carne și vin, Daniel l-a rugat pe Așpenaz să le dea în loc legume și apă. Dar lui Așpenaz i-a fost frică să accepte. Dacă Daniel și prietenii lui se îmbolnăveau, Nebucadnețar s-ar fi înfuriat rău de tot.

Daniel nu a renunțat când Așpenaz n-a fost de acord. Daniel știa că mâncarea simplă nu avea cum să îi îmbolnăvească. Dimpotrivă, i-ar fi făcut mai sănătoși, mai puternici și mai isteți la școală. În plus, ei se hotărâseră să asculte de Dumnezeu indiferent ce li s-ar fi putut întâmpla.

Apoi Daniel s-a adresat cuiva pe nume Melțar (vezi Biblia traducerea Fidela). Ce l-a rugat Daniel? Daniel 1:12 Melțar a fost de acord să facă ce zisese Daniel. Timp de 10 zile, Daniel, Anania, Mișael și Azaria au mâncat hrană bună, simplă și au băut apă. Ceilalți tineri mâncau carne și beau vin de la masa împăratului.

La finalul celor 10 zile, Melțar s-a uitat la Daniel și la prietenii lui, apoi la cei care mâncaseră de la masa împăratului. A fost surprins să constate că Daniel și prietenii lui erau mult mai sănătoși. Ce a făcut apoi Melțar? Versetul 16 După aceea, Melțar i-a lăsat pe Daniel și pe prietenii lui să mănânce legume și să bea apă. Îi ajuta Dumnezeu?

Daniel și prietenii lui aleseseră să Îl asculte pe Dumnezeu chiar și în Babilon. În loc să mănânce mâncarea împăratului și să bea din vinul lui, ei au ales să mănânce vegetale și să bea apă. Acum ei erau mai sănătoși decât ceilalți tineri și voiau ca necredincioșii din Babilon să afle că Dumnezeul lor – Dumnezeul din cer – este adevăratul Dumnezeu.

Astfel, zi de zi, ei învățau mult și își dădeau toate silințele la școală. Nu au uitat să se roage în fiecare zi. Dumnezeu S-a bucurat că acești tineri aleseseră să Îl asculte și voiau să Îl onoreze. I-a ajutat să gândească limpede și să învețe repede. Daniel 1:17

Când s-au încheiat cei trei ani de școală, Așpenaz i-a dus pe toți tinerii în fața împăratului Nebucadnețar. Acesta le-a pus multe întrebări despre lucrurile învățate. Dintre toți, nimeni n-a răspuns la fel de bine ca Daniel, Anania, Mișael și Azaria. De fapt, Nebucadnețar și-a dat seama că erau de zece ori mai înțelepți decât toți înțelepții care fuseseră vreodată în slujba lui.

Așa că Nebucadnețar i-a ales pe Daniel și pe prietenii lui să lucreze pentru el la palat. Ei Îl onoraseră pe Dumnezeu, iar cum Dumnezeu îi onora pe ei.

Oare păgânii din Babilon începeau să afle despre Dumnezeu uitându- se la cum se purtau Daniel și prietenii lui?

Era important pentru Daniel să asculte de Dumnezeu și să mănânce ce trebuie?
Ce fel de hrană e bună de mâncat? L-a ajutat mâncarea bună pe Daniel să fie sănătos?
Cine erau cei mai buni elevi din școala lui Nebucadnețar?
Daniel și prietenii lui îi ajutau pe babilonieni să afle despre Dumnezeu?
Știai că și la tine se uită alții ce faci? Ce află oamenii despre Dumnezeu când se uită la tine?

Seria „Micuța Amy în Birmania” (XVIII). De Amy Sherrard

Domnul și doamna Hare erau asistenți medicali. Erau foarte ocupați în micuța lor clinică așezată pe piloni de lemn, la care se ajungea pe o scăriță de bambus.

Într-o zi, doamna Hare era încă acasă, în timp ce domnul Hare era la clinică ajutând pe cineva bolnav. Mulți alții așteptau, când un bărbat birman a venit dinspre râu urcând val-vârtej scările.
— Thra1, vino repede, te rog! E un om la mine în barcă și e pe moarte, zise el.
— Dar ce s-a întâmplat Unchiule? întrebă domnul Hare.
— A fost înțepat. E pe moarte. Domnul Hare știa pe mulți care se înțepaseră în junglă și nu înțelegea de ce era Unchiul așa îngrijorat. A continuat să-și trateze pacientul, gândindu-se în același timp cum să-l ajute pe cel cu înțepătura. Între timp, Unchiul se tot ruga de el să vină la barcă. 1 Birmanii îl strigau pe domnul Hare „Thra”, iar pe doamna Hare, „Mama Hare”. Bărbaților și femeilor birmane li se spunea „Unchi” și „Mătușă”. Dar domnul Hare încerca să găsească o metodă să îl mai țină ocupat pe Unchiul câteva minute, până termina el cu bolnavul lui.

— Du-te și roag-o pe Mama Hare să-ți dea jumătate de ceapă, îi spuse el Unchiului. Și Unchiul apăru rapid înapoi cu jumătate de ceapă.
— Te rog, du-te și mai cere-i puțină albăstreală de rufe, adăugă domnul Hare, iar Unchiul se întoarse rapid și cu albăstreala. Într-un final, domnul Hare merse cu Unchiul la barcă, iar când ajunse nu-i venea să-și creadă ochilor. Pe fundul bărcii zăcea un birman cu o tăietură enormă sub burtă – lungă cam de 30 de centimetri. Majoritatea organelor interne din abdomen erau afară, învelite într-o bucată murdară de pânză, îmbibată de sânge.
— Păi, Unchiule, ai zis că omul ăsta e înțepat?
— Thra, chiar a fost înțepat. De un elefant, acum două zile. Te rog, ajută-l!

Bietul om a fost urcat cu grijă în clinică și pus pe masă. Doamna Hare a venit imediat să dea o mână de ajutor. I-a dat săracului om niște medicamente, ca să nu îl mai doară. Domnul Hare a spălat toate organele care trebuiau să fie în interiorul corpului său și le-a îndesat înapoi înăuntru cât a putut de bine. Domnul și doamna Hare, plus ajutoarele lor, se rugau fierbinte în tot acest timp.