Isus arată compasiune

Ca metalul atras de un magnet, mulțimi mari de oameni erau atrași de Isus. Unii erau atrași doar de puterea Lui de a vindeca. Dar mulți doreau să fie aproape de El pentru că le arăta cât de mult îi iubește și are grijă de ei Dumnezeu. Înainte să-L întâlnească pe Isus, viața lor li se părea foarte grea și fără speranță. Conducătorii romani erau nemiloși. Îi taxau pe oameni pe nedrept și încercau să-i țină săraci și fără putere. Preoții de la templu nu îi tratau corect și nu aveau grijă de nevoile lor spirituale.

Isus vedea exact cât de mult sufereau oamenii. „I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite, ca niște oi care n-au păstor” (Matei 9:36). Ce a făcut El pentru aceste mulțimi obosite și risipite? Citește ultima parte din Marcu 6:34. Ce altceva a mai făcut? Citește Matei 14:14.

Mișcat de compasiune, Isus învăța și vindeca; vindeca și învăța. Și, încet, oamenii au început să înțeleagă dragostea lui Dumnezeu. Mințile lor au început să se vindece, inimile lor au început să se vindece, iar trupurile lor au fost vindecate și ele. Viața lor a căpătat un nou sens, toate pentru că Isus a fost mișcat de compasiune pentru ei.

Biblia ne spune în Iacov 5:11: „Domnul este plin de milă și de îndurare.” Mulți oameni de astăzi nu știu acest lucru; se simt singuri, răniți și fără speranță. La fel ca oamenii din vremea lui Isus, au nevoie să vadă și să simtă compasiunea lui Dumnezeu.

În această săptămână vom învăța mai mult despre modul în care Isus a arătat compasiune față de persoane individuale din mulțime. Exemplul Lui ne va ajuta să înțelegem cum putem arăta și noi compasiune față de alții.

Împărtășește cu un prieten o cântare sau un episod din lecția Școlii de Sabat.

Scrie versetul de memorat pe o bucată de hârtie de mărimea unui semn de carte. Păstrează-l în Biblia ta și citește-l în fiecare zi. Pe măsură ce citești în această săptămână versete despre compasiune, notează referințele preferate pe spatele semnului de carte.

Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru felul în care Isus a arătat compasiune când a fost pe pământ.

Omul s-a uitat la petele albe de pe trupul lui și a tresărit! Trupul îl durea și uneori își pierdea orice simț într-un braț sau într-un picior. Acum înțelegea de ce. Avea lepră!

În vremurile biblice, lepra era considerată o boală foarte contagioasă, fără vindecare. Omul trebuia să-și părăsească familia, prietenii, locul de muncă și casa și să trăiască departe, unde nimeni să nu-l vadă sau să-l atingă. Oamenii nu se temeau doar de boală – îi respingeau pe cei bolnavi de lepră pentru că, în mod greșit, credeau că lepra era cauzată de păcat. Dacă cineva se apropia de el, omul trebuia să strige: „Necurat!”, ca să se îndepărteze repede.

Într-o zi, omul singuratic a auzit despre Isus. O sămânță de speranță a fost plantată în inima lui și a hotărât să-L caute pe Învățătorul care făcea minuni. Poate, doar poate, Isus îl putea vindeca!

După ce a cutreierat cărările de pe munte, L-a zărit pe Isus, care învăța lângă lac. Credința lui a crescut când i-a văzut pe alții vindecați și a auzit strigătele lor de laudă. Plin de entuziasm, a alergat spre Isus. Nu a observat oamenii îngroziți care se dădeau la o parte. Nu a auzit strigătele lor să se oprească. El Îl vedea doar pe Fiul lui Dumnezeu. S-a plecat în genunchi și I s-a închinat la picioare, spunând: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești!” (Matei 8:2).

Ce credință minunată! Cum a răspuns Isus? Citește Matei 8:3.

Imediat, pielea omului a devenit sănătoasă, mușchii i s-au întărit, iar nervii au început să simtă din nou. Era vindecat!

Isus ar fi putut să-l vindece de la distanță, dar știa că omul nu mai fusese atins de mult timp. Avea nevoie de atingerea blândă a lui Isus, ca să simtă că este iubit și acceptat.

Isus știe exact de ce avem nevoie și când avem nevoie. Când suntem triști sau răniți, alții ne pot îmbrățișa pentru a ne mângâia. Duhul Sfânt îi îndeamnă pe cei care ne iubesc să arate compasiune și să ne ofere ceea ce avem nevoie.

Cine din familia ta ar avea nevoie de o îmbrățișare chiar acum? Oferă-i una!

Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru oamenii din viața ta care îți arată dragoste și compasiune.

Omul nu auzise niciodată despre Isus, dar acum stătea chiar înaintea Învățătorului care făcea minuni. Era surd și nu putea vorbi. Prietenii lui plini de compasiune credeau că Isus îi poate reda auzul și vorbirea, așa că l-au adus la El.

Isus l-a dus deoparte, departe de mulțime, ca să fie singur cu el. Ce a făcut după aceea? Citește Marcu 7:33.

Isus l-a atins pe omul care nu putea auzi și vorbi, pentru a-l vindeca într-un mod plin de dragoste, pe care acesta îl putea înțelege. Oamenii surzi folosesc mâinile și simțul atingerii pentru a comunica, iar Isus a făcut la fel. Urechile lui nu funcționau, așa că Isus le-a atins. Limba lui nu îi permitea să vorbească bine, așa că Isus a atins-o. Dar Isus a făcut mai mult decât atât. A privit spre cer, pentru că voia ca omul să știe că va fi vindecat prin puterea Dumnezeului cel viu care locuiește în ceruri. Apoi, privind încă în sus, Isus a spus: „Deschide-te!” (Marcu 7:34).

Imediat, omul a putut auzi! A putut vorbi! Păsările și muzica, vorbirea și cântarea au devenit sunete minunate în lumea lui. Era cu adevărat binecuvântat.

Isus a arătat compasiune vindecându-l într-un mod plin de înțeles, care l-a făcut să se simtă prețuit și iubit. Dumnezeu are multă compasiune pentru fiecare om!

Povestiți un moment în care cineva v-a arătat compasiune și ce a însemnat acest lucru pentru voi.

Pentru a înțelege cum este să nu auzi, urmărește un program creștin la televizor fără sunet și încearcă să citești pe buze. Apoi, cu ajutorul unui părinte, caută o lecție de limbaj mimico-gestual și învață câteva semne simple de salut.

Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru compasiunea și grija Sa.

Era dimineață de Sabat când Isus l-a văzut stând lângă drum. Isus i-a observat ochii care nu vedeau și a văzut și nevoile mai profunde ale inimii lui.

Și ucenicii l-au văzut pe orb. Ei I-au pus lui Isus o întrebare care astăzi ni s-ar părea nepotrivită și greșită. Ce L-au întrebat? Citește Ioan 9:2.

Satana îi făcuse pe iudei să creadă în mod greșit că orice boală sau dizabilitate era trimisă de Dumnezeu ca pedeapsă pentru păcatul lor sau al părinților lor.

Isus a răspuns: „N-au păcătuit nici omul acesta, nici părinții lui” (Ioan 9:3). Isus era trist că până și ucenicii Săi fuseseră înșelați de această minciună și nu înțelegeau adevăratul caracter de dragoste al lui Dumnezeu. El a înțeles că și ei sufereau de un fel de orbire – orbire spirituală.

Dar Isus putea vindeca orbirea lor spirituală, învățându-i adevărul. Poate că trebuia să le explice de mai multe ori, dar avea să le arate adevărul. Pentru că „El este milostiv și plin de îndurare” (Psalmii 112:4) față de cei care au crezut o minciună.

Trăim într-o lume afectată de păcat, în care mulți oameni se confruntă cu boli, dizabilități și probleme de sănătate. Nu acesta a fost planul lui Dumnezeu. El ne-a creat ca să fim cu totul bine și sănătoși. Într-o zi, El va însănătoși și înnoi pe toți oamenii, când Se va întoarce la a doua venire. Între timp, El dorește să putem recunoaște minciunile lui Satana. Să știi: Dumnezeu este dragoste și ne iartă întotdeauna păcatele când Îi cerem (1 Ioan 1:9). Dumnezeu nu îi rănește pe copiii Săi prin boală, „căci Eu sunt Domnul care te vindecă” (Exodul 15:26).

Încearcă să servești masa de seară legat la ochi. Apoi povestește ce ai învățat despre minciunile lui Satana.

Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru compasiunea Sa și pentru faptul că ne învață cu răbdare și dragoste adevărul despre El.

Ucenicii trebuie să se fi uitat la Isus cu uimire. Învățătura Lui era atât de diferită, atât de plină de compasiune, comparată cu ceea ce auziseră până atunci. El spusese: „N-au păcătuit nici omul acesta, nici părinții lui” (Ioan 9:3). Apoi le-a explicat că orbirea omului era o ocazie prin care Dumnezeu putea să-Și arate compasiunea și puterea.

Exact asta s-a întâmplat. Isus a făcut tină din salivă și pământ și a pus-o cu grijă pe ochii omului. Apoi i-a spus să meargă să se spele în scăldătoarea Siloam. Isus dorea ca credința omului să crească în timp ce asculta și împlinea ceea ce i se spusese.

Omul s-a întors alergând de la scăldătoare, cu ochii luminoși și strălucitori – putea vedea! Putea vedea cerul albastru, norii, copacii verzi, drumul aglomerat, templul și fețele uimite ale ucenicilor. Dar, cel mai important, L-a văzut pe Isus. Și când a aflat mai târziu că Isus este Fiul lui Dumnezeu, „a zis: «Cred, Doamne!» Și I s-a închinat” (Ioan 9:38).

Isus a vindecat în acea zi două feluri de orbire. Omul nu mai era orb fizic, iar orbirea lui spirituală a fost și ea vindecată. Omul vindecat, ucenicii și cei din jur au văzut compasiunea și puterea lui Dumnezeu. Toți puteau alege să creadă că „Domnul este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și plin de bunătate” (Psalmii 145:8).

Isus nu doar i-a învățat pe oameni adevărul, ci l-a arătat prin felul în care i-a tratat pe oameni. Compasiunea Lui le-a arătat că sunt iubiți și acceptați de un Dumnezeu care iartă. Când adulții din viața ta te iartă și te ajută să înțelegi ce ai greșit, ei îți arată și ție compasiunea lui Dumnezeu.

Fă puțin noroi sau aluat sărat și întinde-l într-un cerc. Folosește un bețișor pentru a desena o față zâmbitoare în el. Lasă-l să se usuce într-un loc cald. Povestește cuiva din familie lecția acestei săptămâni folosind acest desen.

Laudă-L pe Dumnezeu pentru părinții și adulții care te învață cu dragoste să fii plin de compasiune.

Compasiunea este ca un dar care continuă să fie oferit mai departe. Ea începe cu Dumnezeu, așa cum ne spune Psalmul 86:15: „Dar Tu, Doamne, Tu ești un Dumnezeu îndurător și milostiv, îndelung răbdător și bogat în bunătate și în credincioșie.”

Când a fost pe pământ, Isus a demonstrat ce înseamnă compasiunea. A avut compasiune față de cei ale căror vieți erau grele; față de cei care nu înțelegeau dragostea lui Dumnezeu sau adevărul despre păcat; față de cei care trăiau cu boli și dizabilități care nu puteau fi vindecate; față de cei respinși; față de cei singuri. De fapt, El a avut compasiune pentru toți oamenii care sufereau, chiar și în cele mai neînsemnate lucruri.

Când acești oameni erau tratați cu compasiune sau vedeau compasiunea în acțiune, deveneau și ei oameni plini de compasiune. La fel este și cu noi. Deși Isus nu mai este pe pământ astăzi, putem vedea și simți compasiunea Lui atunci când alții o arată. Apoi o putem oferi mai departe. Citește Zaharia 7:9.

Gândește-te la moduri în care poți arăta compasiune. Poți sta lângă un coleg singur, poți ierta cuvintele neplăcute, poți asculta cu atenție pe cineva, poți împărți cu ceilalți mingea ta la școală, îți poți încuraja un prieten sau îl poți felicita când face un lucru bun. Cu cât exersăm mai mult compasiunea, cu atât le arătăm mai mult altora cum este Isus.

Nu uita: toți sunt binecuvântați prin compasiune – atât cei care o primesc, cât și cei care o oferă.

• Cântați imnul „Valuri muginde” sau o altă cântare despre ajutorarea altora.
• Faceți un lanț al compasiunii. Aveți nevoie de fâșii subțiri de hârtie și bandă adezivă sau capsator. Rugați membrii familiei să scrie fapte de compasiune pe care le-au văzut în această săptămână. Formați un lanț din hârtie pe măsură ce le citiți. Lipiți prima fâșie, apoi treceți următoarea prin ea și continuați.

• Ce lucruri noi ai învățat despre compasiune din povestirea acestei săptămâni?
• Această povestire m-a făcut să-I mulțumesc lui Dumnezeu pentru…

Ca familie, țineți în mână o verigă din lanțul pe care l-ați făcut. Lăudați-L pe Dumnezeu pentru compasiunea pe care o cultivă în inimile voastre.

Uneori vă puteți simți descurajați din cauza alegerilor sau greșelilor copilului vostru. Rugați-vă și cereți împlinirea acestei promisiuni pentru el: „Inima cea mare a Dragostei infinite este atrasă cu compasiune spre păcătos” (Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 55).

Alege una dintre următoarele două opțiuni.

Opțiunea 1:

Citește și discută acest citat despre compasiune, apoi transformă-l într-un poster. Caută în Biblie cât mai multe versete despre a dărui altora și scrie-le pe poster.

„Nimeni nu a devenit vreodată sărac dăruind.” – Anne Frank

Sugestii:

• Fă o fotografie și creează un poster digital.
• Desenează și colorează un curcubeu arcuit pe jumătate de farfurie de hârtie și lipește bile de vată în mijloc, ca niște nori. Apoi scrie citatul în partea de jos, atașează o sfoară în partea de sus și atârnă-l ca un mobil.
• Desenează o persoană în vârful unei stânci înalte, privind în jos. Pe o bucată separată de carton, desenează o altă persoană și decupeaz-o. Atașează această persoană de o bucată scurtă de sfoară. Fă o gaură mică în mâna persoanei de pe stâncă și trage sfoara prin ea. Apoi trage sfoara din spate și imaginează-ți că ajuți persoana să urce.

Opțiunea 2:

Invită fiecare membru al familiei să creeze imagini „înainte” și „după” pentru una dintre minunile de vindecare ale lui Isus pe care le-ai învățat. Poți alege: soacra lui Petru (trimestrul trecut), omul cu lepră, omul surd și care nu putea vorbi, omul orb din naștere, omul paralizat și cei patru prieteni ai lui, fiul slujbașului împărătesc.

Sugestii:

• Desenează sau pictează imaginile.
• Modelează personajele din plastilină.
• Creează imagini pe ambele părți ale unui carton și întoarce-l când povestești.