Isus umblă pe apă

Au fost suficiente doar cinci pâini și doi pești mici pentru ca Isus să hrănească o mulțime mare de oameni flămânzi. Acum, stomacurile lor erau pline, iar inimile lor erau fericite, în timp ce stăteau și vorbeau pe dealul acoperit cu iarbă. Soarele cobora spre apus, iar aerul devenea răcoros, dar ei tot nu voiau să plece acasă. În schimb, stăteau acolo... uimiți de minunea pe care o văzuseră – și o gustaseră!

Poveștile despre Isus se răspândeau în mulțime. El oprise o furtună puternică doar cu trei cuvinte: „Taci! Fără gură!” (Marcu 4:39). Alungase demoni. Transformase chiar și apa în suc de struguri. Acum le oferise hrană de mâncat. „Ce altceva ar putea face Isus pentru noi?” se întrebau oamenii. Dorințele lor creșteau, iar vocile lor deveneau tot mai puternice. „Ar putea fi împăratul nostru”, gândeau ei. Au început să plănuiască să-L facă împărat chiar în acea noapte.

Isus le arătase că poate face imposibilul, așa că ei credeau că este Mesia – Cel trimis să fie împăratul lor. Își imaginau că El va vindeca toți bolnavii și suferinzii și va hrăni orice iudeu flămând. Credeau că îi va elibera de sub puterea romanilor nemiloși, că va vindeca soldații răniți și va da hrană întregii armate. Și erau convinși că va face din Israel cel mai puternic loc din lume!

Chiar și ucenicii credeau acest lucru și făceau parte din plan. Ei credeau că Isus este prea smerit ca să Se facă singur împărat, așa că plănuiau să-L forțeze să devină noul conducător al lui Israel. Oprește-te și gândește-te: Ar putea Isus fi forțat să facă ceva care nu este voia lui Dumnezeu? Citește Ioan 5:19.

Isus era concentrat să-i învețe pe oameni despre Împărăția Sa de dragoste și să facă voia Tatălui Său. Dar ei erau concentrați, în mod egoist, pe o împărăție pământească pentru ei înșiși. Două împărății diferite... iar ei o aleseseră pe cea greșită. Dacă ar fi rostit rugăciunea: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmii 119:18).

Amintiți-i copilului că a învățat despre hrănirea celor 5.000 în trimestrul trecut.

Cere-I lui Dumnezeu să-ți umple inima cu dragostea Sa, pentru ca să o poți arăta și împărtăși altora.

Desenează pe o foaie două casete de dialog. În una, scrie sau desenează pe ce se concentrau oamenii. În cealaltă, scrie sau desenează pe ce dorea Isus să se concentreze ei.

Mulțumește-I lui Isus că te învață despre adevărata Sa împărăție.

Entuziasmul se putea simți în aer în timp ce mulțimile așteptau să-L încoroneze pe Isus ca împărat. Isus era trist, pentru că știa „că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat” (Ioan 6:15). El știa că aceasta era o idee foarte rea. Oamenii nu puteau vedea lucrul acesta, dar Isus știa că ar duce la lupte. El venise să-i umple de pace și bucurie, nu de război și conflict.

Isus a acționat repede pentru a opri planurile lor. Și-a chemat ucenicii și le-a spus să se urce în corabie și să se întoarcă imediat la Capernaum. Era ultimul lucru pe care își doreau să-l facă, dar s-au întors în tăcere și au mers spre lac.

Între timp, Isus le-a spus mulțimilor entuziaste să meargă acasă. Cuvintele Lui liniștite, dar ferme, i-au oprit pe loc. Au început să plece, cu pași înceți și dezamăgiți. Ce a făcut Isus mai departe? Citește Matei 14:23.

Isus Își găsea întotdeauna putere când Se concentra asupra lui Dumnezeu și nu asupra problemelor. Petrecea ore în rugăciune pentru a primi putere să-i ajute pe oameni să înțeleagă misiunea Lui. Se ruga ca Satana să nu îi poată încurca. Și este posibil ca Isus să fi avut lacrimi în ochi când L-a rugat pe Dumnezeu să fie cu ucenicii Săi. El știa că, dacă nu își vor ține privirea ațintită asupra Lui, le va fi imposibil să-și păstreze credința puternică. „La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință” (Matei 19:26).

Putem avea încredere că Isus este foarte preocupat să ne ajute și pe noi să rămânem aproape de El.

Găsește Marea Galileei pe o hartă biblică.

Povestiți un moment în care v-ați rugat pentru alții și cum a răspuns Dumnezeu.

Ridică degetele de la o mână și roagă-te pentru cinci oameni pe care îi cunoști, ca Dumnezeu să lucreze în inimile lor și să-i ajute să rămână concentrați asupra Lui.

Ucenicii au așteptat în corabie, sperând că Isus va veni cu ei. În cele din urmă au renunțat și au pornit pe lac la lăsarea întunericului. În timp ce vâsleau, se întrebau: De ce L-am ascultat pe Isus în loc să rămânem și să-L facem împărat? De ce nu Și-a arătat Isus puterea de împărat înaintea oamenilor?

Isus făcuse imposibilul în acea zi. Vindecase bolnavii și hrănise mulțimile flămânde printr-o minune. Dar ucenicii uitaseră toate acestea. Dezamăgirea și îndoiala au acoperit amintirea lucrurilor bune.

Deodată, un vânt puternic a suflat peste lac. A transformat apa liniștită în valuri mari și zgomotoase, care se izbeau de corabie. Din nou, ucenicii se aflau în mijlocul unei furtuni mari și înfricoșătoare!

Ore la rând ucenicii s-au luptat cu furtuna. Brațele lor puternice trăgeau de vâsle, dar furtuna era mai puternică. Mult după miezul nopții, ucenicii obosiți au renunțat la luptă.

Când s-au simțit complet neputincioși, și-au amintit de Ajutorul lor, Isus! Nemulțumirea le luase atenția de la Isus, dar furtuna le-a adus-o înapoi la El. Și-au amintit că Isus este Dumnezeul imposibilului. El îi putea salva în furtună.

Uneori putem deveni nemulțumiți, la fel ca ucenicii. Isus poate să nu răspundă la o rugăciune așa cum ne dorim sau Cuvântul Lui ne poate da sfaturi care nu ne plac. Când rămânem nemulțumiți, suntem tot mai puțin atenți asupra lui Isus și lucrurile pot merge rău. Necazurile ne amintesc adesea cât de mult avem nevoie de Isus. Atunci putem spune: „La Tine îmi ridic ochii” (Psalmii 123:1).

Creează un „peisaj de sunete”. Găsește obiecte din casă și folosește-le pentru a imita vântul care urlă, valurile care se izbesc și tunetul puternic. Gândește-te cât de înfricoșătoare a fost furtuna și cum ucenicii și-au amintit să nu privească la problemă, ci la Isus, soluția.

Cere-I lui Isus să te ajute să rămâi concentrat asupra Lui, chiar și atunci când ești nemulțumit.

De pe țărm, Isus a văzut valurile înspumate și furioase. I-a văzut pe ucenici luptându-se să rămână la suprafață. A auzit strigătul inimilor lor: Isuse, scapă-ne! Imediat a pornit să răspundă rugăciunii lor. Ce a făcut? Citește Matei 14:25.

Ucenicii au ridicat privirea și au văzut un om venind spre ei în întuneric – umblând pe valurile agitate. Îngroziți, au strigat: „Este o nălucă!” (Matei 14:26). Într-o clipă, glasul liniștitor al lui Isus s-a auzit deasupra vuietului valurilor: „Îndrăzniți! Eu sunt, nu vă temeți!” (Matei 14:27).

Inimile lor au trecut de la teamă la liniște. Isus era chiar acolo cu ei! Le auzise strigătul; venise la ei. Le fusese imposibil să se salveze singuri, oricât de mult încercaseră să rămână la suprafață. Dar Isus făcuse cu ușurință imposibilul ca să ajungă la ei.

Furtuna încă se dezlănțuia, dar ucenicii aveau încredere în Isus, căci cuvintele Lui sunt adevărate: „Ochii Domnului sunt în orice loc: ei îi văd și pe cei răi, și pe cei buni” (Proverbele 15:3). Nu aveau nicio îndoială că ochii lui Isus erau asupra lor. Iar acum, ochii lor erau ațintiți asupra Lui. Fără să privească în altă parte, fără să murmure, fără să se mai îndoiască. Doar credință, concentrare și încredere.

Isus ne spune același lucru și astăzi: „Îndrăzniți! Eu sunt, nu vă temeți!” (Matei 14:27). Poate că ne pierdem atenția în vremuri de furtună și uităm de Isus, dar ochii Lui sunt întotdeauna asupra noastră. Și El este mereu acolo când strigăm după ajutor.

Cântați și discutați cuvintele refrenului „Când ești apăsat de durere”, imnul nr. 125 din Imnuri creștine AZȘ:

„Nu privi niciodată
Decât crucea Lui pe Calvar,
În lumina ei minunată,
Vei vedea viitorul mai clar!”

Mulțumește-I lui Isus că Își ține ochii asupra ta.

Petru Îl privea pe Isus cu gura deschisă și cu inima bătându-i repede de emoție. Isus mergea pe apă! Ca și cum abia putea crede, a strigat: „Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape!” (Matei 14:28). Isus i-a răspuns simplu: „Vino!” (Matei 14:29).

Petru a coborât repede din corabie și a mers spre Isus, ținându-și ochii ațintiți asupra Învățătorului său. Nu s-a scufundat, nu a înotat. A mers pur și simplu pe valurile înspumate, drept spre Isus.

Petru s-a simțit destul de mulțumit de el însuși. S-a uitat înapoi să vadă dacă prietenii lui îl privesc. De îndată ce și-a luat ochii de la Isus, s-a întâmplat ceva. Un val mare s-a ridicat între ei, ascunzându-L pe Isus de privirea lui.

Petru s-a speriat și, pierzându-și credința, a început să se scufunde. În timp ce valurile îl trăgeau în jos, Petru a strigat: „Doamne, scapă-mă!” (Matei 14:30). Ce a făcut Isus? Citește Matei 14:31.

Isus nu a ezitat. El răspunde întotdeauna la un astfel de strigăt. Mergând alături și ținându-se de mână, Petru și Isus s-au întors la corabie și au urcat în ea. Valurile s-au liniștit, iar vântul a tăcut. Petru era liniștit și tăcut și el. A înțeles că mândria și lipsa lui de credință aproape îi aduseseră moartea. Era recunoscător că „ochiul Domnului privește peste cei ce se tem de El, peste cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui” (Psalmii 33:18). Petru fusese învățat să-și țină întotdeauna ochii ațintiți asupra lui Isus. În furtunile de pe mare și în furtunile din inima lui, trebuia să se concentreze asupra lui Isus.

Isus ne ajută să facem lucruri imposibile atunci când ne ținem ochii asupra Lui, așa cum l-a ajutat pe Petru. Putem avea încredere în puterea Lui că ne ajută să facem alegeri bune și lucruri grele.

Roagă un membru al familiei să-și fixeze privirea asupra unui obiect din partea opusă a camerei și să meargă spre el. Încearcă să-l distragi. Ce s-a întâmplat? Discutați despre lucrurile care ne pot distrage atenția de la Isus.

Cere-I lui Isus să te ajute să-ți ții ochii ațintiți asupra Lui.

Lumina dimineții începea să se răspândească peste mare, în timp ce ucenicii îngenuncheau în jurul lui Isus, în mica barcă de pescuit. Erau foarte recunoscători pentru felul în care El îi salvase, chiar în mijlocul furtunii înfricoșătoare – din nou! Plecându-se cu smerenie înaintea Lui, au spus: „Cu adevărat Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 14:33).

Pe mare, înțeleseseră din nou că numai Fiul lui Dumnezeu îi putea păstra în siguranță în orice fel de furtună. Petru credea că are o credință puternică. Dar când și-a luat ochii de la Isus, de fapt era slab. Avea nevoie să se concentreze asupra lui Isus și să depindă de puterea Lui.

Uneori suntem ca Petru. Când vin problemele, ne concentrăm asupra lor în loc să ne ținem privirea asupra lui Isus. Isus, care ne iubește, dorește să avem încredere în El că poate face imposibilul, mai ales atunci când suntem slabi și nu știm ce să facem. El ne poate scoate din problemele noastre, așa cum l-a scos pe Petru din apă. Partea noastră este să ne ținem ochii ațintiți asupra Lui și să credem promisiunile Sale. Citește Psalmii 32:8.

Atunci când alegem să rămânem concentrați asupra lui Isus, vom vorbi cu El în rugăciune, vom citi Cuvântul Lui și vom asculta de Duhul Sfânt care ne vorbește inimilor. Atunci putem spune, așa cum au spus ucenicii: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 14:33).

Isus dorește să facă imposibilul și pentru voi! Când vă confruntați cu provocări în creșterea copiilor, puteți cere împlinirea promisiunii lui Dumnezeu: „Celui cu inima tare Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine” (Isaia 26:3).

• Pe rând, spuneți lucruri care sunt imposibile pentru voi, dar nu pentru Dumnezeu.
• Adulții pot împărtăși un moment din viața lor când le-a fost imposibil să facă ceva singuri. Pe cine au rugat să îi ajute?
• Cântați cântarea „Când ești apăsat de durere” (imnul nr. 125). Când ne încredem în Dumnezeu și ne ținem ochii asupra Lui, El ne ajută să facem imposibilul.
• Folosiți plastilină pentru a modela o persoană și o cruce. Așezați-le astfel încât ochii persoanei să fie îndreptați spre cruce, ca o amintire să vă păstrați privirea asupra lui Isus.

• Ce ai învățat despre cuvântul „concentrare” din această povestire?
• Ce ai învățat despre Isus?
• După ce ai citit această lecție, ce vei face diferit în săptămâna care urmează?

Cântă cântarea biblică din această săptămână și rostește versetul de memorat ca o rugăciune către Dumnezeu: „Întoarceți-vă la Mine, și veți fi mântuiți... căci Eu sunt Dumnezeu, și nu altul” (vezi Isaia 45:22).

Ți-ai dorit vreodată să mergi pe apă, la fel ca Petru? Ce experiență uimitoare ar fi! Dumnezeu Se bucură să creeze lucruri frumoase, surprinzătoare și uimitoare. De fapt, El a oferit la două viețuitoare din lumea noastră uimitoare capacitatea extraordinară de a merge pe apă.

Chițcanul de apă nordic este mic, dar este uimitor! Cel mai mic mamifer din lume poate alerga pe apă pe o distanță de peste 1,5 metri. Are fire rigide de păr pe marginile picioarelor, care se deschid atunci când înoată sau aleargă pe apă. Unii oameni de știință cred că bulele de aer rămân prinse în firele de păr, ajutând chițcanul să rămână la suprafață și să alerge pe apă. Caută împreună cu familia ta pe internet ca să vezi cum face acest lucru.

Chițcanul aleargă pe apă pentru a scăpa de dușmani. Ce poți face tu pentru a scăpa de dușmanul tău, Satana?

Șopârla bazilisc dungată duce această abilitate la un alt nivel! Această șopârlă mare trăiește în jungla din America Centrală și de Sud. Spre deosebire de chițcan, nu este mică sau ușoară. Dar, chiar dacă ajunge să crească până la aproape un metru lungime, aleargă fără ezitare pe suprafața unui râu sau a unui lac pe o distanță de până la 400 de metri. Aleargă, șopârlă, aleargă!

Dumnezeu i-a dat șopârlei bazilisc dungate degete speciale la picioarele din spate. Aceste degete lungi au bucăți suplimentare de piele, ca niște solzi, care se deschid pe apă. Când aleargă, își lovesc puternic picioarele de suprafața apei. Acest lucru creează mici buzunare de aer care le ajută să rămână la suprafață – atâta timp cât își mișcă picioarele foarte repede. Coada lor lungă le ajută, de asemenea, să se mențină la suprafață în timp ce aleargă peste apă.

Șopârla bazilisc dungată depune mult efort ca să alerge pe apă. Ai putea și tu să alergi pe apă dacă ai depune foarte mult efort? De ce?

Știința poate explica de ce chițcanul și șopârla bazilisc pot să se deplaseze pe suprafața apei. Dar nu există nicio explicație științifică pentru modul în care Isus și Petru au făcut acest lucru. Aceasta este o dovadă clară că Dumnezeu poate face lucruri imposibile pentru a ne întări credința. „La Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință” (Matei 19:26).

Această povestire este adaptată din „Water Shoes” de James A. Tucker, Windows on God’s World, drepturi de autor © 1975 Review and Herald Publishing Association. Folosită și adaptată cu permisiune.