Omul cu patru prieteni foarte credincioși

Nu își putea mișca brațele; nu își putea mișca picioarele. De fapt, omul din Capernaum abia se putea mișca puțin. Trupul lui era paralizat. Nu putea decât să stea nemișcat pe rogojina lui, în timp ce timpul trecea încet. Omul avea mult timp să se gândească la viața lui și la alegerile pe care le făcuse. Știa că alegerea căii lui Dumnezeu este cea mai bună modalitate de a trăi. Dar el nu alesese calea lui Dumnezeu. Acum îi părea foarte, foarte rău. Îi părea rău că era în durere și nu se putea mișca. Dar îi părea și mai rău pentru alegerile păcătoase pe care le făcuse și care îl aduseseră la boală. Inima lui era plină de vinovăție și regret.

Ceruse ajutorul medicilor și al preoților, dar ei doar au întors capul și au plecat. Ei credeau, în mod greșit, că suferința lui era pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele lui, așa că l-au ignorat. Ce cruzime! Dacă și-ar fi amintit că Dumnezeu nu este deloc așa.

Biblia ne spune: „Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea... El nu-Și ține mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea. El va avea iarăși milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre și va arunca în fundul mării toate păcatele lor” (Mica 7:18, 19).

Omul stătea întins pe patul lui și își dorea ca viața lui să se schimbe. Vinovăția îl făcea să se simtă trist și prins ca într-o capcană.

Ce spune Biblia că ar trebui să facă omul? Și ce va face Dumnezeu în schimb? Citește Isaia 55:7. El va face același lucru și pentru tine. Isus iubește să ne ierte și să ne schimbe!

Folosește acuarele pentru a face un desen abstract pe hârtie. Apoi scufundă hârtia în apă și privește cum dispare. De care dintre promisiunile lui Dumnezeu îți amintește acest lucru?

Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru dragostea și iertarea Sa fără sfârșit.

Vestea bună s-a răspândit pe străzile din Capernaum, stârnind entuziasm pretutindeni. Isus Se întorsese în cetate! Toți știau ce însemna aceasta: minuni, vindecări, povestiri minunate despre Împărăția lui Dumnezeu, mângâiere și speranță.

Aceasta era o veste minunată pentru omul paralizat! Cei patru prieteni ai lui au alergat să-i spună totul. Abia își trăgeau răsuflarea în timp ce îi povesteau cum alții fuseseră vindecați de Isus. Chiar și oameni bolnavi de lepră fuseseră făcuți sănătoși! Cei patru prieteni erau plini de credință în Isus. Ei l-au încurajat să creadă că Învățătorul care făcea minuni îl putea vindeca și pe el.

Sărmanul om a început să spere... dar apoi a fost cuprins din nou de deznădejde. Și-a amintit de alegerile lui greșite și s-a simțit rușinat. Dacă Isus nu va dori să fie aproape de mine? Dacă mă va trata așa cum m-au tratat preoții și medicii? Dacă mă va alunga? L-ar trata Dumnezeu pe el sau pe vreunul dintre copiii Săi astfel? Citește Isaia 41:10 pentru a auzi răspunsul lui Dumnezeu.

Înconjurat de cei patru prieteni încurajatori, omul a hotărât că nu conta atât de mult dacă nu va fi vindecat. Cea mai mare dorință a inimii lui era să fie iertat. Trebuia să-L vadă pe Isus!

Prietenii lui au zâmbit privind la el. Speranța începuse deja să-l schimbe. Abia așteptau să vadă ce va face Isus pentru el.

Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Prietenul adevărat iubește oricând” (Proverbele 17:17). Omul paralizat era binecuvântat să aibă prieteni buni care Îl iubeau pe Dumnezeu și țineau la el. Ei nu l-au judecat; au dorit ce era mai bun pentru el. Știau de ce avea nevoie și l-au încurajat să creadă în Isus.

Putem alege astfel de prieteni buni și putem alege să fim un prieten bun pentru altcineva. „Cine își face mulți prieteni îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ține mai mult la tine decât un frate” (Proverbele 18:24).

Invită pe cineva să petreacă Sabatul împreună cu tine – la închinare, la masă sau la o plimbare în natură.

Recitește Isaia 41:10. Alege partea ta preferată din acest verset și folosește-o pentru a crea un cartonaș cu promisiuni sau ilustreaz-o într-o aplicație biblică.

Povestiți un moment în care un prieten v-a încurajat să credeți în Isus și ce schimbare a adus aceasta în viața voastră.

Mulțumește-I Tatălui tău ceresc pentru prietenii buni care Îl iubesc pe Dumnezeu. Cere-I să te ajute să fii un prieten bun pentru alții.

Mulțimi de oameni umpleau fiecare spațiu din casa lui Petru. Mulți alții se ridicau pe vârfuri la uși și ferestre. Părea că toți doreau să fie aproape de Isus. Bogați și săraci, înalți și scunzi, curioși și necredincioși – nimeni nu voia să lipsească.

Omul paralizat a hotărât că nici el nu vrea să rateze ocazia. Le-a cerut celor patru prieteni ai săi să-l ducă la Isus. Bucuroși, ei i-au ridicat rogojina și l-au purtat spre casa lui Petru. Dar când au ajuns, nu au putut trece prin mulțimea deasă. Au încercat din nou și din nou, dar fără succes. Mulțimea nu îi lăsa să intre. Isus era atât de aproape și totuși atât de departe.

Atunci prietenii au avut o idee genială. Omul a zâmbit și a dat din cap aprobator. Prietenii l-au urcat pe scările exterioare. Așezându-l jos, au început repede să lucreze – au apucat, au săpat, au tras și au ridicat. Ce făceau ei pe acoperiș? Citește Luca 5:19.

Mulțimea surprinsă de jos a privit în sus și a văzut ... lumina soarelui ... patru fețe zâmbitoare ... apoi o rogojină cu un om pe ea coborând încet prin acoperiș! Cobora tot mai jos, până când omul paralizat a ajuns chiar la picioarele lui Isus.

Prietenii priveau de sus în timp ce prietenul lor Îl privea pe Isus cu ochi plini de dorință. „Când le-a văzut Isus credința, i-a zis slăbănogului: «Fiule, păcatele îți sunt iertate»” (Marcu 2:5).

Isus știa deja că acești patru prieteni cred în El, dar acum toți puteau vedea că ei și-au pus credința în acțiune. Ei și-au ajutat prietenul, i-au dat speranță și au făcut ca și credința lui să crească. Iar Isus i-a dat omului paralizat ceea ce avea nevoie cel mai mult: iertarea!

Leagă o sfoară de cele patru colțuri ale unui prosop mic și pune în el o păpușă sau o carte. Urcă-te pe un scaun și coboară-l până la podea. Cât de ușor ar fi să cobori o persoană de pe acoperiș până jos?

Citește Romani 12:10, versetul tău de memorat. Roagă-te pentru ocazii în care să fii un astfel de prieten.

Liniștea a cuprins casa plină de oameni. Isus tocmai rostise cuvintele frumoase pe care omul dorea atât de mult să le audă: „Păcatele îți sunt iertate” (Matei 9:2). Într-o clipă, el a fost schimbat. Vinovăția, regretul și deznădejdea au dispărut. În locul lor a apărut o bucurie liniștită. El a privit spre Isus și a zâmbit cu recunoștință.

Biblia ne spune că atunci când venim la Isus pentru iertare, El ne curăță inimile și ne face ca niște oameni noi. „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus; iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17). Omul avea acum o inimă iertată și vindecată – fusese făcut un om nou.

Oamenii Îl priveau pe Isus cu uimire. Nu înțelegeau pe deplin, dar Isus tocmai le arătase că iertarea Lui este singurul lucru care poate vindeca inima rănită a unui păcătos vinovat.

Dar nu toți din mulțime au fost impresionați. Câțiva s-au încruntat și au murmurat în șoaptă. Cine erau ei și ce gândeau? Citește Marcu 2:6,7.

Isus le putea citi fețele și inimile. Știa că nu voiau să creadă că El este Fiul lui Dumnezeu. Nu credeau că El poate ierta păcatele – și cu siguranță nu credeau că ar trebui să-l ierte pe acest om! Dar Isus arătase că toți oamenii sunt păcătoși și că El iubește să-i ierte pe toți. Acest lucru nu se potrivea cu mândria și egoismul lor. Isus a spus: „Pentru ce aveți gânduri rele în inimile voastre?” (Matei 9:4).

Cărturarii și fariseii nu au răspuns. Au pierdut ocazia de a se gândi cine este Isus și de a primi și ei iertarea păcatelor. Mințile lor erau închise, inimile lor erau închise, iar gurile lor erau închise. Isus le-ar fi putut deschide pe toate, dacă L-ar fi lăsat să le fie Prieten.

Mergi la o plimbare în natură sau într-un loc liniștit și cere-I lui Dumnezeu iertare. Imaginează-ți fața Lui zâmbitoare în timp ce spune: „Păcatele îți sunt iertate” (Matei 9:2).

Mulțumește-I lui Isus pentru că este cel mai bun Prieten.

În timp ce fariseii stăteau în tăcere, ca de piatră, Isus S-a uitat direct la ei și a pus o altă întrebare. Ce a întrebat? Citește Marcu 2:9.

Niciunul dintre farisei nu a putut răspunde. Isus a continuat: „«Dar ca să știți că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele, ție îți poruncesc», i-a zis El slăbănogului, «scoală-te, ridică-ți patul și du-te acasă!»” (Marcu 2:10).

Într-o clipă, omul s-a ridicat în picioare. Era vindecat pe deplin! Trupul lui era plin de viață nouă în timp ce și-a rulat rogojina și a luat-o sub braț. A mers spre ușă, iar de data aceasta mulțimea i-a făcut loc. Uimiți, oamenii L-au lăudat pe Dumnezeu și au spus: „Niciodată n-am văzut așa ceva!” (Marcu 2:12). „Azi am văzut lucruri nemaipomenite!” (Luca 5:26).

Isus dovedise că este Fiul lui Dumnezeu! El are puterea să vindece inimile rănite prin iertare și, de asemenea, trupurile bolnave.

În timp ce omul vindecat se îndrepta spre casă, Îl lăuda pe Dumnezeu! Dumnezeu îl vindecase, iar aceasta era o veste care merita spusă altora! Cu siguranță, cei patru prieteni alergau alături de el, lăudându-L pe Dumnezeu împreună cu prietenul lor fericit. Ei îl ajutaseră să-L găsească pe Isus, iar acum se puteau bucura împreună de minunea vieții lui noi.

Mulți alții care au văzut vindecarea și au auzit povestirea lui au fost și ei binecuvântați. Acest om era dovada că Isus nu îi respinge pe cei care au făcut greșeli. Nu le ignoră durerea, așa cum făcuseră preoții și medicii. Dimpotrivă, Isus îi invită să fie iertați, să fie fericiți și să trăiască o viață nouă cu El. Cel mai bun Prieten al tău, Isus, va face întotdeauna la fel și pentru tine.

Psalmul 9:1 spune: „Îl voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.” Compune o melodie pentru acest verset și cânt-o până o înveți bine. Imaginează-ți omul vindecat cântând acest cântec.

Mulțumește-I lui Isus pentru cea mai mare și cea mai frumoasă minune pe care ți-o oferă: iertarea.

Picioarele lui puternice l-au dus până acasă. Omul vindecat a intrat pe ușă, lăudându-L pe Dumnezeu la fiecare pas. Era iertat, vindecat și din nou acasă!

Familia lui abia îndrăznea să creadă ceea ce vedea! Era acesta același om care fusese dus de acasă în acea dimineață? se întrebau ei. Întreaga familie s-a adunat în jurul lui, cu lacrimi de bucurie. Cu puțin timp înainte îl văzuseră întins pe rogojină, cu ochi triști și fără speranță, incapabil să se miște. Acum trupul lui era plin de putere, iar ochii îi străluceau de fericire în timp ce cânta laude lui Dumnezeu.

Familia lui a izbucnit și ea în laudă. Isus le dăduse un om sănătos și fericit în locul celui de mai înainte. Cu inimi recunoscătoare, acest om și familia lui erau gata să-și dedice viața pentru Isus. Nimic nu le putea clătina credința; nimic nu le putea slăbi loialitatea față de Isus. El adusese bucurie în casa lor tristă.

El era cu adevărat prietenul păcătoșilor (Matei 11:19).

• Scrie următoarele cuvinte pe foi diferite: om bolnav, Isus, patru prieteni, mulțime, familie. Împărțiți foile în familie, apoi fiecare să spună povestirea din perspectiva personajului primit.
• Recită versetul de memorat și spune ce înseamnă pentru tine.
• Cântați cântarea „Ploaia târzie promisă” (imnul nr. 531). Discutați ce puteți face ca familie pentru a arăta prietenie altora și faceți un plan pentru a pune în practică. Dacă nu cunoașteți această cântare, învață-ți familia cântarea din Psalmul 9:1 pe care ai creat-o ieri.

• Citește Ieremia 17:7. La cine s-ar putea aplica acest verset în povestirea din această săptămână?
• Care este partea ta preferată din povestire? De ce?
• Cum ai descrie un prieten bun care Îl iubește pe Isus?
• Ce ai învățat despre iertarea lui Isus?

Înalță o rugăciune de laudă.

Dumnezeu vede și apreciază eforturile voastre neobosite de a-i aduce pe copiii voștri la El. „Această slujire binevoitoare și plină de dragoste pentru alții, în momente de nevoie, este considerată prețioasă înaintea lui Dumnezeu” (Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 6, p. 173).

Visul frumos de a-L vedea pe Isus revenea mereu în mintea ei. Ellen zâmbea când își amintea privirea Lui plină de milă. Știa fără nicio îndoială că Isus o iubea!

Visul venise chiar atunci când tânăra avea cea mai mare nevoie de el. Ellen Harmon White, care avea să devină mai târziu o conducătoare și una dintre fondatoarele bisericii noastre, se simțea singură și profund descurajată. Chinuită de durere și adesea bolnavă, ea credea că Dumnezeu este aspru și pedepsește. Ellen nu credea că este suficient de bună pentru Dumnezeu. Dar Dumnezeu i-a arătat o adevărată viziune despre Isus, Prietenul și Mântuitorul ei. Dragostea și bunătatea Lui au schimbat-o imediat.

„Inima mea era atât de plină de pace și de dragoste pentru Dumnezeu.” Era atât de diferit de întunericul pe care îl simțise înainte.

Ellen era timidă, dar a scris că nu putea păstra doar pentru ea ceea ce știa despre adevăratul Dumnezeu! Dorea să spună tuturor despre dragostea lui Isus. În mod special voia să-i ajute pe cei care erau triști sau descurajați de povara grea a păcatului. Se gândea la prietenii ei. Oh, cât de mult își dorea ca ei să-L cunoască pe Dumnezeu!

Nu a fost întotdeauna ușor, dar Ellen a făcut tot ce a putut pentru a fi o prietenă bună și pentru a le vorbi prietenilor ei despre Isus. Ea organiza întâlniri speciale împreună cu ei. Unii dintre prietenii ei erau preocupați doar de ei înșiși și nu se gândeau la alții, iar când o auzeau pe Ellen vorbind despre Dumnezeu, spuneau că pare o poveste și nu voiau să asculte.

Ellen își dorea foarte mult ca prietenii ei să-L cunoască pe Dumnezeu. A petrecut chiar și nopți întregi rugându-se pentru ei. Au continuat să se întâlnească multe luni, până când fiecare dintre ei și-a predat inima lui Isus.

Prietenii care Îl iubesc pe Dumnezeu sunt cei mai apropiați prieteni pe care îi putem avea. Când Dumnezeu este în inimile noastre, avem prietenii mai profunde și mai bogate, pentru că dorim să trăim după voia Lui și să ne încurajăm unii pe alții.

Această povestire este adaptată din scrierile lui Ellen G. White, Christian Experience and Teachings of Ellen G. White, drepturi de autor © 1922 Pacific Press Publishing Association. Folosită și adaptată cu permisiune.