„Lazăre, vino afară!”

„Bine ai venit acasă.” Aceste cuvinte speciale sună bine în orice limbă, indiferent unde este casa ta sau cum arată ea. Sperăm că locuința ta este un loc în care te simți în siguranță și acceptat; un loc unde poți râde și te poți juca, iubi și împărtăși cu sinceritate cu oameni cărora le pasă de tine; un loc unde îți poți scoate pantofii și poți fi pur și simplu tu însuți.

Când Isus Și-a început lucrarea, a părăsit casa familiei Sale din Nazaret. Timp de trei ani a călătorit din loc în loc. Erau mereu oameni noi care aveau nevoie să-L întâlnească, să învețe despre dragostea lui Dumnezeu, să fie vindecați și iertați. Avea Isus o casă la care să se întoarcă după o zi plină în care avea grijă de alții? Citește Matei 8:20.

Deși Isus a ales să trăiască fără o casă, El era întotdeauna binevenit în casa prietenului Său apropiat, Lazăr, din Betania. El rămânea adesea la Lazăr și la cele două surori ale lui, Maria și Marta. Îi plăcea să fie cu ei pentru că Îl iubeau și erau ca o familie pentru El.

Trebuie să fi fost o mare ușurare pentru Isus să fie într-o casă liniștită, alături de prieteni. Acolo putea vorbi liber și putea fi înțeles. Când Isus învăța și predica mulțimilor, nu toți înțelegeau sau acceptau ceea ce spunea. Mai ales unii dintre farisei. Și uneori Îi spuneau acest lucru! În casa prietenilor Săi, Isus putea scăpa de neînțelegeri și de conflicte. Spre deosebire de unii dintre farisei, Lazăr și surorile lui prețuiau prietenia lui Isus și lucrurile pe care El îi învăța.

Ce binecuvântare era pentru Isus să aibă prieteni grijulii și un loc liniștit și primitor unde să Se simtă ca acasă. Isus dorește să fie și cel mai bun Prieten al tău și să petreacă timp cu tine. Citește Apocalipsa 3:20.

Discutați și planificați împreună cu familia cum puteți ajuta misionarii într-o zonă despre care ați învățat în acest trimestru.

Scrie sau joacă o scenetă despre lecția de astăzi. Imaginează-ți cum era pentru Isus să fie primit în casa celor trei prieteni ai Săi după o perioadă lungă de călătorie. Despre ce ar fi vorbit și ce ar fi făcut împreună?

Invită-L pe Isus să intre și să locuiască în inima ta astăzi.

Marta s-a încruntat în timp ce așeza o pânză rece pe fruntea fratelui ei. Lazăr se îmbolnăvise deodată foarte grav! Maria și Marta au încercat să aibă grijă de el și să-l ajute, dar starea lui devenea tot mai rea. Surorile îngrijorate s-au gândit la bunul lor Prieten Isus și la faptul că El ar fi putut să-l vindece pe Lazăr. El era la o distanță de două zile de călătorie, așa că I-au trimis un mesaj simplu: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești este bolnav” (Ioan 11:3).

Când Isus a auzit mesajul, ucenicii au fost surprinși că El nu părea îngrijorat sau trist. Prietenul Lui bun era bolnav! Au fost și mai surprinși că nu a plecat imediat spre Betania ca să-l vindece pe Lazăr.

Ucenicii nu înțelegeau întreaga situație, dar Isus o înțelegea. El știa că Lazăr avea să moară. Plănuia să meargă mai târziu la Betania și să folosească puterea Sa plină de dragoste pentru a-l chema din mormânt și a-l aduce din nou la viață.

Isus a ales acest plan. Era o ocazie de a arăta că El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu.

Isus mai știa că oamenii vor fi binecuvântați văzând și trăind finalul fericit al istoriei lui Lazăr. El putea vedea că învierea lui Lazăr îi va ajuta să creadă în învierea finală a celor morți la sfârșitul timpului. Citește despre promisiunea învierii în 1 Corinteni 15:52. Aceasta este o promisiune minunată!

Isus vede și înțelege situațiile mult mai bine decât noi. Este ca și cum El ar avea întregul puzzle, iar noi avem doar câteva piese. Putem avea încredere în El că ne va ajuta să înțelegem mai mult din acest puzzle, așa cum a făcut și pentru ucenici când a spus: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea” (Ioan 11:4).

Împărtășiți ce înseamnă pentru voi speranța învierii de la sfârșitul timpului. Pe cine așteptați să revedeți după ce va fi înviat?

Realizați un puzzle împreună cu familia, gândindu-vă la planurile mari ale lui Dumnezeu pentru voi și pentru toți oamenii.

Citește din nou 1 Corinteni 15:52. Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru această promisiune a învierii.

În satul Betania, Maria și Marta așteptau cu nerăbdare venirea lui Isus. Pe măsură ce timpul trecea, Lazăr era tot mai slab, până când a murit. Surorile s-au îmbrățișat și au plâns. Erau foarte triste!

Două zile mai târziu, Isus le-a spus ucenicilor că era timpul să meargă la Betania. În timp ce mergeau și vorbeau pe drum, Isus a spus: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc din somn” (Ioan 11:11). Ucenicii au crezut că El vorbea despre somn și că se va face bine. Atunci Isus le-a spus clar: „Lazăr a murit” (Ioan 11:14). Ce șoc!

După două zile de mers, Isus și ucenicii Săi s-au oprit într-un loc liniștit, la marginea drumului, chiar în afara Betaniei. Când Marta a auzit că Isus era aproape, a ieșit în liniște pe ușa casei, lăsând în urmă bocitorii și casa plină de forfotă. A alergat pe drum ca să-L întâlnească. Ce a spus când a ajuns la Isus? Citește Ioan 11:21,22.

Isus a auzit credința și speranța din cuvintele Martei și a spus cu blândețe: „Fratele tău va învia” (Ioan 11:23). Apoi a încurajat-o adăugând: „Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi” (Ioan 11:25).

Marta a privit în ochii Lui plini de dragoste. „Da, Doamne”, a spus ea. „Cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 11:27).

Isus știe că oamenii îndurerați găsesc mângâiere când cred că El poate și va învia pe cei care Îl iubesc. De aceea le-a amintit ucenicilor și Mariei despre puterea Lui de a învia morții și dorește ca și noi să înțelegem acest adevăr biblic. Vei spune și tu, asemenea Martei: „Da, Doamne, cred”?

Împărtășește versetul de memorat sau cântarea biblică cu un membru al familiei sau cu un prieten care locuiește departe. Poți să o înregistrezi ca mesaj video sau audio sau să îi dai un telefon.

Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru ceea ce ai învățat în lecția de astăzi.

Cu o nouă speranță în inimă, Marta a alergat acasă la sora ei și a chemat-o în liniște, departe de cei care plângeau. „A venit Învățătorul și te cheamă”, i-a spus ea (Ioan 11:28). Maria s-a ridicat repede și a alergat la locul unde Isus aștepta. Căzând la picioarele Lui, a spus aceleași cuvinte ca și sora ei: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu” (Ioan 11:32).

Isus a simțit o mare durere când a privit la cele două prietene ale Sale, zdrobite de întristare. Le-a întrebat cu blândețe: „Unde l-ați pus?” (Ioan 11:34). Cum I-au răspuns? Citește Ioan 11:34.

Împreună, surorile îndurerate L-au condus pe Isus spre peștera săpată în stâncă, unde fusese înmormântat Lazăr. Mulțimea de la înmormântare îi urma, plângând și jelind.

Lacrimi noi au început să curgă pe fețele Mariei și Martei când s-au apropiat de mormântul fratelui lor. În timp ce mergea, „Isus plângea” (Ioan 11:35). El a simțit milă pentru surorile îndurerate și a împărtășit durerea lor. Dar nu acesta a fost singurul motiv pentru care Isus a plâns. El a plâns pentru că venise să-i salveze pe oameni din păcatele lor, dar știa că mulți dintre cei din mulțime nu Îl vor primi ca Mântuitor. Isus a mai plâns și pentru că nu putea opri, atunci, toată suferința și tristețea din lume. Acest lucru L-a întristat foarte mult.

Tristețea lui Isus din acea zi ne arată cât de mult îi iubește pe toți oamenii. Când ne simțim triști sau singuri, răniți sau descurajați, ne putem aminti că Isus înțelege, simte milă și plânge împreună cu noi. Putem împărtăși Ioan 11:35 pentru a-i încuraja pe alții să creadă că Isus le simte și lor durerea.

Ioan 11:35, „Isus plângea”, este cel mai scurt verset din Biblie. Isus a mai plâns în alte două ocazii. Găsește-le în Luca 19:41 și Evrei 5:7.

Găsește și notează trei lucruri despre lacrimi. Adu-le la Școala de Sabat în această săptămână. Citește Apocalipsa 21:4 pentru cel mai frumos adevăr.

Dacă ai un glob sau o hartă a lumii, oprește-te și privește cât de mare este lumea. Gândește-te câți oameni triști pot fi în lume și cât de mult îi iubește Isus. Roagă-te pentru ei.

Isus a privit la piatra mare care acoperea intrarea mormântului lui Lazăr. Era timpul ca toată tristețea să se sfârșească. Isus a spus: „Dați piatra la o parte” (Ioan 11:39).

Să dea piatra la o parte? Cei care plângeau au fost îngroziți. Marta și-a strâns nasul cu dezgust! Trecuseră patru zile de când murise fratele ei. „Doamne, miroase greu”, a spus ea (Ioan 11:39). Patru zile sunt suficiente pentru ca un trup să înceapă să se descompună. Cu siguranță că trupul lui Lazăr nu arăta bine și nici nu mirosea bine.

În timp ce oamenii erau dezgustați, Isus nu era. Faptul că Lazăr fusese în mormânt de patru zile dovedea că era mort – cu adevărat mort. Și nimeni nu putea spune altceva.

În cele din urmă, piatra a fost dată la o parte și toți au putut vedea trupul rece și nemișcat al lui Lazăr în mormântul de stâncă. Mulțimea uimită stătea în tăcere, nesigură, așteptând să vadă ce urma să se întâmple. Toate privirile erau ațintite asupra lui Isus, în timp ce El Și-a ridicat ochii spre cer și a vorbit. Ce a spus Isus? Citește Ioan 11:41,42.

Fața lui Isus strălucea de slava lui Dumnezeu când a strigat cu glas tare și clar: „Lazăre, vino afară!” (Ioan 11:43).

Cu pânza de înmormântare înfășurată strâns în jurul trupului, Lazăr a ieșit încet spre intrarea peșterii. Mulțimea privea uimită când Isus a spus: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă” (Ioan 11:44). Când pânza a fost desfăcută, Lazăr stătea sănătos și puternic. Ochii lui străluceau de dragoste pentru Isus. Era viu! A căzut la pământ și s-a închinat la picioarele lui Isus.

Mulțimea uimită a început și ea să-L laude pe Dumnezeu. Isus făcuse din nou o minune. El transformase plânsul de durere în strigăte de bucurie. Fariseii răspândiseră minciuni despre multe dintre minunile pe care Isus le făcuse în ascuns. Ei chiar au spus că fiica lui Iair nu murise când Isus a vindecat-o. Dar acum, cu Lazăr înaintea lor, adevărul era clar pentru toți.

Isus va reveni, în curând! Această veste este prea bună ca să o ții doar pentru tine. Cere-I lui Dumnezeu să-ți arate cui să-i spui astăzi.

Mulțumește-I lui Dumnezeu că într-o zi îi va chema la viață pe toți prietenii Lui care au murit!

Maria și Marta au alergat la fratele lor și l-au îmbrățișat. Era viu! Bunul lor Prieten Isus făcuse imposibilul! Ele I-au mulțumit lui Isus cu lacrimi de bucurie. Ce dar minunat de la Dumnezeu!

În timp ce surorile îl țineau încă în brațe pe Lazăr, ucenicii Îl lăudau pe Dumnezeu împreună cu toți ceilalți din mulțime. Acum înțelegeau de ce Isus nu Se grăbise să-l vindece pe Lazăr. Au înțeles că planul Lui special arătase tuturor că El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu și că are puterea de a învia pe cei care au murit.

Această povestire ne ajută să înțelegem și să credem în înviere. Romani 6:23 spune: „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” Nu trebuie să ne temem de moarte pe acest pământ, pentru că Isus a promis că îi va învia și le va da viață veșnică celor care Îl iubesc.

Credincioșii Lui pot muri și pot „dormi” două luni, doi ani sau 2.000 de ani; pentru Isus nu contează. Promisiunea lui Dumnezeu este întotdeauna adevărată: „Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu” (Ezechiel 37:12).

În Biblie găsim și alte versete care ne învață adevărul despre înviere:

„De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veselește și trupul mi se odihnește în liniște. Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuința Morților” (Psalmii 16:9,10).

„Să învie dar morții Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte!... Pământul îi va scoate iarăși afară pe cei morți” (Isaia 26:19).

• Spune sau cântă versetul de memorat și explică ce înseamnă pentru tine.
• Împreună, căutați și discutați Matei 27:50-53 și Ioan 5:28,29.
• Cântați sau citiți cuvintele imnului 544, „Glas de slavă”.

• Această povestire m-a ajutat să înțeleg că . . .
• Aș dori să împărtășesc această povestire cu . . . [nume] pentru că . . .

Aproximativ 150.000 de oameni mor în lume în fiecare zi. Roagă-te pentru cei dragi pe care îi lasă în urmă și ca ei să găsească speranță în înviere.

„Cei iubiți ai noștri ne sunt luați de moarte... Totuși nădejdea ne înviorează sufletul. Nu suntem despărțiți pentru totdeauna, ci îi vom întâlni pe cei dragi ai noștri care dorm în Isus... Dătătorul vieții vine... El nimicește legăturile morții, rupe lanțurile mormântului, iar robii cei prețioși ies afară sănătoși și cu o frumusețe nemuritoare” (Ellen G. White, Solii alese, vol. 2, pp. 259, 260).

Încearcă acest experiment interesant cu oul și amintește-ți de puterea incredibilă a lui Isus.

În acest trimestru ai văzut cum Isus iubește oamenii în moduri uimitoare! El a arătat milă față de cei respinși, i-a vindecat pe cei bolnavi și suferinzi și a demonstrat că dragostea Lui este pentru toți. Isus Și-a arătat puterea de a ierta păcatele, de a liniști o furtună, de a restaura un trup bolnav și chiar de a da viață celor morți!

El dorește să facă acest lucru și pentru tine. Isus promite viață veșnică tuturor celor care cred în El (rostește versetul de memorat). Înainte de a-l învia pe Lazăr, Isus i-a pus Martei o întrebare care este și pentru tine în acest Sabat al treisprezecelea: „Crezi lucrul acesta?” (Ioan 11:26). Marta I-a spus lui Isus: „Da, Doamne, cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 11:27). Gândește-te la răspunsul tău în timp ce faci acest experiment, apoi spune-I lui Dumnezeu în rugăciune.

Experimentul „oul imposibil”

Sarcina ta este să introduci un ou întreg într-o sticlă – cu o deschidere mai mică decât oul. Poate deveni posibil ceea ce pare imposibil?

Vei avea nevoie de:
• sticlă de sticlă, cu deschiderea puțin mai mică decât diametrul oului
• un ou fiert tare, decojit
• un fierbător
• apă
• o mănușă de protecție.

1. Umple fierbătorul cu apă și las-o să fiarbă.
2. Cu ajutorul unui adult, umple sticla cu apă clocotită. Las-o să stea 20 de secunde.
3. Folosind mănușa de protecție, varsă apa fierbinte.
4. Așteaptă 15 secunde, apoi așază oul deasupra sticlei. Acum așteaptă. Ai răbdare și credință.

Ce s-a întâmplat?

O putere nevăzută, presiunea aerului, schimbă totul! Când încălzești sticla, ea rămâne fierbinte. Acest lucru încălzește aerul din interior, care iese în grabă afară. Astfel, în sticlă rămâne o presiune scăzută, prinsă de ou, iar pe măsură ce sticla se răcește, presiunea scade și mai mult. Acum există o mare diferență între presiunea aerului din exterior și cea din interior. Dumnezeu a creat natura să fie în echilibru. Astfel, presiunea aerului împinge oul prin deschiderea aparent prea mică, iar echilibrul este restabilit.

Cu Dumnezeu, Creatorul nostru puternic, toate lucrurile sunt posibile! Uneori trebuie să așteptăm cu credință ceea ce a fost promis, dar nu se vede încă. Amintește-ți adevăratele povestiri din acest trimestru; ai răbdare și crede. Dumnezeu încearcă să te învețe lucruri în fiecare zi, ca să-L cunoști, să-L iubești și să-L urmezi. Și cea mai bună veste este că El vine în curând!