Slujitorul sutașului

Sutașul roman stătea lângă pat, cu umerii apăsați de îngrijorare. Era un conducător important în armată și, fără îndoială, avea multe responsabilități, dar acum stătea acolo, lângă slujitorul lui credincios și prietenul lui. Slujitorul era foarte bolnav, iar doctorii nu reușiseră să-l vindece. Acum era clar că starea lui se înrăutățea. Ce putea face ca să-l ajute?

Sutașul și slujitorul lui erau prieteni neașteptați. În acea vreme și în acele locuri, sclavii aveau puțină valoare, iar stăpânii bogați erau cunoscuți pentru cruzime. Dar acest sutaș era diferit. Era bun și își trata slujitorul cu respect. Biblia spune că stăpânul slujitorului „ținea foarte mult” la el (Luca 7:2); erau prieteni.

Sutașul roman nu era bun doar cu slujitorul lui – era și respectuos față de evrei. Acest lucru era neobișnuit, deoarece romanii cuceriseră țara evreilor și o conduceau cu asprime, iar cele două popoare se urau. Dar sutașul a înlocuit ura cu bunătatea. A devenit prieten cu vecinii lui evrei și le respecta credința. Poate că acești prieteni și credința lor puteau să-l ajute pe slujitorul lui…

Isus, care ne iubește, pune în inimile noastre dorința de a fi prieteni cu oameni cu care alții nu s-ar aștepta să fim prieteni, așa cum sutașul a fost prieten cu slujitorul lui. Biblia ne amintește: „Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească” (Romani 12:10). Ce altceva spune Biblia despre diferențele dintre oameni? Citește Galateni 3:28.

Isus este „«Autorul și desăvârșitorul credinței noastre». În El există tot ce inspiră speranță, credință și curaj.” (Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 5, p. 200). Rugați-vă ca Isus să continue să dezvolte credința în viața copilului vostru.

Cuvântul „sutaș” înseamnă „comandant peste o sută de oameni”. Sutașul era conducătorul unui grup din armata romană numit „centurie”. Numărul soldaților dintr-o centurie era de obicei 100, dar putea varia între 50 și 100. Astăzi, cuvântul „secol” (century) este folosit cel mai des pentru a desemna o perioadă de 100 de ani.

Cere-I lui Dumnezeu să te ajute să fii deschis să legi prietenii cu persoane neașteptate.

Pe măsură ce sutașul petrecea timp cu prietenii lui evrei, a auzit despre Dumnezeu. Cu timpul, a ajuns să creadă că religia lor era mai bună decât a lui. Acest conducător important chiar i-a ajutat să construiască o sinagogă în care să se închine lui Dumnezeu.

Sutașul auzise și despre Isus. Vestea despre Făcătorul de minuni se răspândea peste tot, iar chiar și soldații lui probabil vorbeau despre Isus. Când sutașul a auzit învățăturile Lui frumoase, o sămânță de credință a fost plantată în inima lui. Cu cât auzea mai mult despre puterea lui Isus și despre Împărăția lui Dumnezeu plină de dragoste, cu atât acea mică sămânță de credință creștea. Romani 10:17 explică astfel: „Credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu.” Oamenii aud Vestea Bună atunci când cineva le vorbește despre Hristos.

Acum, cu slujitorul lui atât de bolnav, sutașul avea mare nevoie de ajutor. Avea nevoie de o minune! Credința lui în Isus avea ocazia să crească și mai mult. A crescut? Da! Romanul cel bun a crezut că Isus era singurul care putea să-i vindece slujitorul iubit, chiar dacă nu Îl văzuse niciodată făcând o minune și nu Îl auzise predicând. El avea credința despre care vorbește Evrei 11:1: „credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.”

Ce ne promite Dumnezeu când avem o astfel de credință? Citește Ioan 20:29.

Când auzim vestea bună despre Isus, putem lăsa credința să crească în inimile noastre, la fel ca sutașul. Apoi, când avem nevoie de ajutorul pe care doar Isus îl poate da, vom crede că El ne poate ajuta și vindeca.

Roagă-te pentru misionarii din întreaga lume.

Privește o fotografie cu tine când erai bebeluș și una recentă. Observă cât ai crescut! Cât de mare era credința ta când erai mic? Cât a crescut de atunci?

Mulțumește-I lui Dumnezeu că alții ți-au vorbit despre Isus.

Plin de speranță, sutașul a trecut la acțiune. Cu slujitorul lui atât de bolnav, nu mai era timp de pierdut! Dar cum să-I ceară ajutorul lui Isus?

Sutașul nu se simțea vrednic ca Isus să vină în casa lui pentru a-i vindeca slujitorul. Era uimit de cine era Isus. Dar știa și cine era el – un soldat roman, nu un evreu. Romanii și evreii nu aveau relații bune, așa că nu se aștepta ca Isus, un evreu, să vină la el acasă. Se simțea nevrednic chiar să ceară acest lucru! Dar aceste diferențe de cultură nu contau pentru Isus. În El, toți suntem una.

De aceea, sutașul a alergat și i-a rugat pe bătrânii evrei să meargă la Isus și să-L roage să-i vindece slujitorul. Ei Îl cunoșteau pe marele Învățător și știau cum să-I vorbească.

Bătrânii au fost de acord imediat. L-au întâlnit pe Isus când intra în Capernaum. Ce I-au spus? Citește Luca 7:4,5.

Sutașul se simțea nevrednic să-L întâlnească pe Isus, dar bătrânii evrei credeau că acest roman bun era mai mult decât vrednic de o favoare. Ei credeau că, pentru că era un om bun care făcea lucruri bune pentru ei, merita ca Isus să-i vindece slujitorul bolnav.

Dar ei greșeau. Sutașul nu merita minunea datorită faptelor lui bune. Credința lui în Isus și nevoia lui mare erau cele care îl făceau vrednic.

Isus știa totul despre credința sutașului, iar inima Lui a fost mișcată. A pornit imediat spre casa ofițerului.

Isus, care ne iubește, nu vrea niciodată să credem că Dumnezeu ne va iubi mai mult dacă facem lucruri bune. Când încercăm să fim buni ca să-L facem pe Dumnezeu să ne iubească, „toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită” (Isaia 64:6). Faptele noastre bune sunt prețioase pentru Dumnezeu doar atunci când sunt făcute pentru că Îl iubim. Citește Matei 5:16.

Ce lucru bun ai putea face pentru cineva din jurul tău (acasă, la biserică sau la școală) ca să arăți dragostea ta pentru Dumnezeu?

Mulțumește-I lui Dumnezeu că poți să-I ceri orice ai nevoie.

Sute de oameni nerăbdători mergeau spre casa sutașului împreună cu Isus. O mulțime atât de mare nu se putea mișca repede, așa că vestea că Isus venea a ajuns la ofițerul roman cu mult înainte ca Mântuitorul să ajungă.

Sutașul nu se simțea vrednic ca Isus să vină în casa lui și a trimis prieteni să-I spună acest lucru. Dar nu era nevoie să trimită pe nimeni. Isus îl iubea. Cine spune Biblia că suntem atunci când Îl iubim pe Dumnezeu? Citește Luca 7:6.

Isus a auzit mesajul, dar a continuat să meargă. Când centurionul și-a dat seama că Isus Se apropia tot mai mult, a prins curaj, a ieșit din casă și a alergat să-L întâlnească pe drum.

Ofițerul roman, plin de smerenie, L-a salutat respectuos și a spus: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, ci zi numai un cuvânt, și robul meu va fi tămăduit! Căci și eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostași și îi zic unuia: «Du-te!» și se duce, altuia: «Vino!» și vine, și robului meu: «Fă cutare lucru!» și-l face” (Matei 8:9).

Așa cum guvernul roman avea autoritate asupra lui, iar el asupra soldaților lui, sutașul credea că Dumnezeu are autoritate asupra lui Isus, iar Isus are autoritate asupra lucrurilor de pe pământ.

Când Isus a auzit aceste cuvinte, a fost uimit. Iată un roman care credea că cuvintele lui Isus au atâta putere încât nici măcar nu era nevoie să vadă sau să atingă pe cineva pentru a-l vindeca! Aceasta era o credință mare – o credință care a bucurat inima lui Isus.

Povestește copilului despre o persoană cu credință puternică și cum te inspiră aceasta.

Vorbește cu un adult și întreabă-l cine l-a ajutat să aibă o credință puternică în Isus.

Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să împărtășești credința ta.

Inima lui Isus trebuie să fi fost plină de bucurie când a auzit credința sutașului. El știa că acest om crescuse crezând în idolii Romei și că abia recent aflase despre adevăratul Dumnezeu. Totuși, el credea că Isus este Mântuitorul.

Isus nu a lăsat o credință atât de mare să treacă neobservată. Conducătorii evrei, prietenii sutașului și întreaga mulțime trebuiau să audă despre credința lui minunată!

Isus S-a întors spre mulțime și a spus: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credință așa de mare!” (Matei 8:10) Ce uimitor! Acest „prieten neașteptat” al evreilor avea mai multă credință decât oricine altcineva – chiar și decât evreii! Aceste cuvinte trebuiau să-i pună pe oameni pe gânduri. Isus voia ca evreii să renunțe la ideea că vor fi salvați doar pentru că aveau strămoși credincioși sau pentru că respectau toate regulile. El dorea ca ei să-L accepte personal ca Mântuitor.

Apoi Isus i-a vorbit sutașului, suficient de tare pentru ca toți să audă. Ce i-a spus? Citește Matei 8:13 (versetul de memorat).

Chiar în acel moment, slujitorul sutașului a fost vindecat!

Când sutașul a ajuns acasă, slujitorul lui era complet schimbat. Puterea lui Dumnezeu pătrunsese în trupul lui și îl vindecase.

Isus Se bucură să răspundă și credinței noastre. Îi place să răspundă la rugăciuni, să ne schimbe inimile și să ne ofere pace. El poate face toate acestea și chiar mai mult, dacă avem credință în El. „Toate lucrurile îi sunt cu putință celui ce crede” (Marcu 9:23).

Gândește-te la o persoană care ți-a arătat ce înseamnă credința prin felul în care trăiește. Fă-i un bilețel și mulțumește-i.

Dacă poți, ieși afară și uită-te la un copac mare. Roagă-te sub el și mulțumește-I lui Dumnezeu că te ajută să ai o credință care crește, la fel ca acel copac.

Mulți oameni au avut ocazia să creadă în Isus în acea zi – totul pentru că un soldat roman a acționat pe baza credinței lui.

Sutașul ar fi putut să stea acasă și să nu facă nimic. Ar fi putut să-și spună că Dumnezeu nu îi va asculta cererea pentru că era străin. Dar Iacov 2:17 spune: „Tot așa, și credința, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.” Credința sutașului era departe de a fi moartă!

El a pus credința în acțiune: i-a rugat pe bătrânii evrei să vorbească cu Isus despre vindecarea slujitorului; și-a trimis prietenii să vorbească cu Isus; și, în cele din urmă, I-a vorbit chiar el.

Isus a lăudat și a răspuns credinței lui pentru că era vie, nu moartă. Isus a făcut acest lucru de multe ori, ajutând și vindecând oameni care aveau credință în El. Când un orb plin de credință a strigat către El, Isus i-a spus: „Credința ta te-a mântuit!” (Marcu 10:52). Când o femeie cu un trecut dificil a turnat untdelemn pe picioarele Lui, El i-a iertat păcatele și i-a spus: „Credința ta te-a mântuit; du-te în pace” (Luca 7:50). Putem fi siguri că Isus Se bucură de credința noastră care crește și ne va răspunde și nouă.

• Alege un membru al familiei să citească relatarea despre sutaș din Luca 7:1-10.
• Jucați pe rând diferite personaje din poveste.
• Cunoști pe cineva care de curând a început să aibă credință în Isus? Invitați-l la masă și pregătiți întrebări pentru a-i asculta povestea. Ca familie, notați câteva întrebări pe care să le adresați acelei persoane.
• Cântați sau ascultați cântecul „Faith” din musicalul The Music Machine. Căutați-l pe o platformă online.
• Cântați imnul preferat despre credință, sau „Bine e să crezi în Domnul” (imnul nr. 245).

• Această povestire m-a ajutat să înțeleg că…
• Ce lucruri noi ai învățat despre Isus din această povestire?

Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru lucrurile care ți-au întărit credința în această săptămână.

Krishna s-a uitat la câmpul de orez și a zâmbit. De astăzi, terenul care urma să fie inundat pentru cultivarea orezului era al lui! Dar Krishna a decis că nu va fi doar al lui. Acesta va fi câmpul lui Dumnezeu.

Krishna a plecat repede să găsească un fermier din satul lui, din Nepal, care să planteze orezul. Nepal este o țară frumoasă situată între India și China. Maiestuoșii Munți Himalaya se întind în partea de nord și includ opt dintre cele mai înalte zece vârfuri din lume. Pe versanți, în văi verzi și pe câmpii sunt multe ferme unde se cultivă hrană. Agricultura este cea mai răspândită ocupație în Nepal, urmată de industria textilă și turism.

Fermierul pe care l-a găsit Krishna a plantat câmpul. Krishna a privit și a așteptat. Îl iubea pe Dumnezeu și știa că El Își va arăta puterea oamenilor din sat, care nu Îl cunoșteau. Majoritatea oamenilor din Nepal sunt hinduși (aproximativ 81%), iar doar o mică parte (1,4%) sunt creștini.

După ce au terminat de plantat, Krishna l-a rugat pe fermier să meargă cu el în jurul câmpului în timp ce se ruga: „Doamne, am cumpărat acest teren într-un loc unde Numele Tău nu este cunoscut. Te rog, folosește acest câmp ca să le arăți oamenilor că Tu ești Dumnezeul cel viu.”

Când a venit vremea recoltei, fermierul a strâns de peste două ori mai mult orez decât ceilalți fermieri care aveau terenuri de aceeași mărime! Vecinii au fost uimiți și au vrut să afle de ce. Fermierul le-a spus că Krishna, proprietarul, este creștin: „El s-a rugat Dumnezeului lui să binecuvânteze recolta, iar acesta este rezultatul.”

Krishna s-a rugat din nou pentru câmp, iar recolta a fost din nou de două ori mai mare decât a celorlalți.

Vecinii l-au întrebat ce face diferit. Aceasta a fost ocazia lui Krishna să le vorbească despre Isus. Le-a explicat că Dumnezeu ne iubește și vrea să ne binecuvânteze atunci când Îl urmăm. Mulți oameni din sat au început să învețe despre Dumnezeul cel viu, inclusiv fermierul care a văzut cum mâna lui Dumnezeu a binecuvântat câmpul lui Krishna. Datorită credinței lui, Dumnezeu a făcut să crească o minune.

Cel mai înalt munte din lume se află în Nepal. Află cum se numește și ce înălțime are și găsește o fotografie.

Nepal are singurul steag din lume care nu este dreptunghiular sau pătrat. Caută și desenează forma lui unică. Roagă-te pentru oamenii din Nepal.

Această povestire este adaptată după „A Changed Life” de Kumar Adhikari, Teen Mission, copyright © 2007 Departamentul de Misiune, Conferința Generală a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. Folosită și adaptată cu permisiune.