Isus potolește furtuna

Isus a zâmbit în timp ce mulțimea se apropia tot mai mult pentru încă o povestire. Zi după zi, El îi învățase pe oamenii adunați pe malul Lacului Galileea. Fermieri, conducători importanți, mame și copii ascultau fiecare cuvânt al Său. Se oprea pentru a-i vindeca pe bolnavii aduși la El cu credință. Apoi începea o altă povestire minunată despre Împărăția lui Dumnezeu. Mulțimile ascultau despre coșuri și lumină, despre fermieri și semințe, despre păsări flămânde și cărări stâncoase. Păreau că nu obosesc să asculte, așa că Isus le mai spunea o povestire… și încă una…

Isus nu Se odihnea foarte des. El le oferea oamenilor obosiți ceea ce aveau nevoie. Știa că aveau nevoie să audă despre Împărăția lui Dumnezeu, plină de dragoste și pace. În viața lor nu era prea mult din acestea. Nu înțelegeau cât de mult îi iubește Dumnezeu, iar conducătorii romani nu îi învățaseră și nu le arătaseră prea mult despre pace.

Isus i-a învățat că dragostea aduce pace. În loc să înceapă un război împotriva conducătorilor romani, El le-a sugerat ceva cu totul diferit:

„Dar Eu vă spun: iubiți-i pe vrăjmașii voștri, binecuvântați-i pe cei ce vă blestemă, faceți-le bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc” (Matei 5:44).

Puțin câte puțin, Isus i-a învățat despre pacea pe care Dumnezeu le-o poate da. Cu pace în inimă, puteau face față oricărei situații. Biblia ne spune:

„Dumnezeul dragostei și al păcii va fi cu voi” (2 Corinteni 13:11).

Pe măsură ce oamenii Îl auzeau pe Isus vorbind iar și iar despre dragoste și pace, inimile lor au început să se deschidă. Au început să spere: Poate că viața noastră poate fi diferită… Poate că Dumnezeu este aproape de noi… Poate că El este cu adevărat un Dumnezeu al păcii!

Sulurile Scripturii promiseseră multe lucruri minunate despre Isus. În Psalmul 29:11, ce spune Biblia că va face Dumnezeu? În timp ce Isus vorbea, această promisiune se împlinea chiar înaintea ochilor lor!

Mergi la o plimbare (în natură, dacă se poate) și găsește un obiect care îți amintește de pace. Poate fi culoarea lui, forma, cum se simte în mână sau la ce este folosit. Pune-l lângă patul tău ca să-ți amintească că Isus îți dă pace.

Mulțumește-I lui Dumnezeu că te învață despre Împărăția Sa și că te ajută să înțelegi.

Soarele de după-amiază începea să apună, iar ziua petrecută lângă lac se apropia de sfârșit. Isus era foarte obosit. Abia dacă avusese timp să Se odihnească sau să mănânce. Știa că mulțimea nu avea de gând să plece, așa că trebuia să plece El.

Unde a decis Isus să meargă? Citește Luca 8:22.

Pe cealaltă parte a lacului era liniște și nu erau mulțimi îmbulzite care să-L aștepte. Orașele de pe malul estic erau mici și liniștite, locul perfect pentru odihnă și rugăciune.

Isus Și-a luat rămas-bun de la oameni, a urcat în barcă împreună cu ucenicii și au plecat repede. Alții s-au urcat în bărcile lor de pescuit și L-au urmat.

Soarele a apus, iar stelele au început să strălucească pe cer. Învățătorul obosit stătea în spatele bărcii mici, care se legăna ușor pe apă. Și-a rezemat capul, a închis ochii și a adormit profund.

Înainte să închidem ochii și să adormim în fiecare seară, putem spune una dintre promisiunile frumoase ale lui Dumnezeu, Psalmul 4:8: „Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuința mea.” Fie că suntem într-un pat confortabil, într-un cort, într-o mașină, într-un hamac sau într-o barcă care se leagănă, putem cere întotdeauna lui Dumnezeu un somn liniștit.

În timp ce Isus dormea liniștit în spatele bărcii, ucenicii se bucurau de timpul lor departe de mulțime. Isus și ucenicii făcuseră lucrarea pe care Dumnezeu le-o dăduse, iar acum se bucurau de odihna liniștită oferită de El.

Isus înțelege cât de obosiți suntem după perioadele aglomerate și după ce îi ajutăm pe alții. El știe că avem nevoie de momente liniștite, departe de mulți oameni, pentru a avea din nou energie să-i ajutăm pe alții.

El spune: „Veniți la Mine... și Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11:28).

Părinții tăi uneori obosesc foarte tare la sfârșitul unei zile aglomerate. Data viitoare când observi cât de obosiți sunt, oferă-te să-i ajuți cu o treabă (sau fă-o în locul lor), astfel încât să poată avea parte de puțin timp de odihnă liniștită. Roagă-te ca Dumnezeu să-i umple cu energie nouă!

Citește Psalmul 4:8 și roagă-te cu acest verset. Poți să-l spui din nou chiar înainte de culcare.

Deodată a început să sufle un vânt puternic. Ucenicii s-au ținut bine în timp ce o furtună violentă s-a abătut asupra lacului. Nori întunecați au acoperit cerul, ascunzând luna și stelele. Fulgerele luminau cerul. Tunetele răsunau puternic. Valuri uriașe se izbeau de barcă și apa se aduna la picioarele ucenicilor. Apoi, „se umplea corabia cu apă; și erau în primejdie” (Luca 8:23).

Ucenicii știau totul despre navigație și pescuit. Știau totul despre bărci și furtuni. Dar aceasta era o furtună cum nu mai văzuseră! Au încercat tot ce face un pescar bun într-o furtună, dar nimic nu ajuta. Nu puteau controla pânzele. Nu reușeau să scoată apa din barcă!

Ucenicii s-au uitat la valurile uriașe și s-au înspăimântat. Au privit apa de la picioarele lor, apoi fulgerele de pe cer. Frica lor a crescut și mai mult. Erau convinși că vor muri!

Ce au uitat ucenicii? Citește Psalmii 50:15.

Plini de panică și frică, au uitat că Isus era cu ei. Se gândeau doar la ce pot face ei ca să scape din furtuna înfricoșătoare.

Uneori și noi trecem prin situații grele, confuze sau înfricoșătoare, ca niște furtuni. Aceste momente ne pot speria sau ne pot produce neliniște. Poate cineva drag este bolnav, sau familia trece prin schimbări. Poate un prieten nu mai vrea să fie prietenul nostru sau există ceartă în jurul nostru. La fel ca ucenicii, putem încerca să rezolvăm singuri problemele. Dar nu suntem singuri! Dumnezeu promite: „Voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi și-l voi proslăvi” (Psalmii 91:15). Ce promisiune frumoasă pe care să o ținem minte!

Fă un cartonaș dintr-o foaie dreptunghiulară, îndoind marginile scurte spre interior, până se întâlnesc la mijloc. Pe exterior desenează o mare furtunoasă. Scrie pe valuri cuvinte care arată cum se simțeau ucenicii. Vei completa interiorul joi.

Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să-ți amintești să-L chemi atunci când treci prin „furtuni”.

Barca lovită de valuri se legăna dintr-o parte în alta, în timp ce ucenicii se țineau strâns. Furtuna de pe Marea Galileei devenea tot mai puternică! Valurile treceau peste marginea bărcii, iar apa se aduna la picioarele lor, în timp ce tunetele răsunau deasupra.

Uzi și biciuiți de vânt, ucenicii înspăimântați și-au amintit deodată că Isus era în barcă! Au privit în întuneric și L-au strigat.

Un fulger a luminat cerul și L-au văzut. Ucenicii au rămas cu ochii mari de uimire. Unii au tresărit: „Isus dormea” (Matei 8:24). Iată-L acolo, întins, cu ochii închiși, liniștit, dormind în mijlocul furtunii care răgea!

Dumnezeu știa de ce Isus putea dormi în pace, pentru că Biblia spune: „Când te vei culca, vei fi fără teamă, și când vei dormi, somnul îți va fi dulce” (Proverbele 3:24). Isus avea încredere deplină în Dumnezeu. Și Dumnezeu era cu El, chiar și în acea furtună înfricoșătoare.

Prietenul nostru Isus ne arată că și noi putem avea încredere în Dumnezeu, chiar în mijlocul furtunilor noastre și al momentelor de teamă. Dumnezeu nu îndepărtează întotdeauna problemele, dar a promis că va fi cu noi și ne va ajuta să fim curajoși. Psalmul 46:1,2 spune: „Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar zgudui pământul și s-ar clătina munții în inima mărilor.” Putem fi ca Isus. Putem avea încredere în Dumnezeu și putem avea pace.

Povestiți un moment în care Isus v-a oferit pace, chiar dacă treceați printr-o situație dificilă.

Alege una dintre promisiunile lui Dumnezeu din lecție. Scrie-o frumos pe un cartonaș și dă-l cuiva pentru a-l încuraja.

Cere-I lui Dumnezeu să-ți ofere pace și spune-I că aștepți cu încredere răspunsul Lui.

În timp ce furtuna continua să se dezlănțuie, Isus dormea. Ucenicii înspăimântați s-au apropiat de El, ținându-se strâns de corabie. În grabă, L-au trezit, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!” (Matei 8:25).

Isus Și-a deschis ochii. În lumina fulgerelor, ucenicii au văzut fața Lui plină de pace și dragostea plină de gingășie care strălucea din ochii Lui.

În timp ce Isus Se ridica, ucenicii au apucat vâslele pentru a face un ultim efort de a-și menține la suprafață corabia care se scufunda. Furioasa furtună adusese toate celelalte bărci aproape una de alta, iar oamenii înfricoșați din acele bărci încercau și ei să se mențină la suprafață.

Isus stătea liniștit în corabia clătinată, în timp ce valurile se izbeau și fulgerele străpungeau întunericul. El Și-a ridicat mâna și a vorbit fără teamă furtunii înfuriate: „Taci! Fără gură!” (Marcu 4:39).

Deodată, vântul a încetat să mai urle, iar valurile s-au liniștit. Norii s-au risipit, iar stelele au strălucit. Corabia plutea ușor pe marea liniștită, în timp ce ucenicii și toți oamenii din celelalte bărci Îl priveau pe Isus cu uimire. Ce au spus ei? Citește Matei 8:27. Ei văzuseră cu adevărat puterea lui Dumnezeu. Și acum ce întâmplare aveau de spus!

Dumnezeu ar fi putut să-i salveze pe ucenici în furtună, dar El a ales să facă imposibilul și să oprească furtuna pentru a le liniști temerile. Isus poate liniști temerile noastre și ne poate oferi pace atunci când suntem speriați. Putem avea încredere în El că ne va ajuta să fim liniștiți, indiferent de situație, căci Biblia spune: „Pacea lui Hristos... să stăpânească în inimile voastre” (Coloseni 3:15).

Cuvintele lui Dumnezeu, „Taci! Fără gură!” (Marcu 4:39), sunt și pentru voi, părinților. Aveți încredere în El, căci „El [Isus] nu încetează niciodată să ne dea ajutorul de care avem nevoie. . . . Credința vie în Răscumpărătorul va liniști marea vieții și ne va izbăvi de primejdie în felul pe care El știe că este cel mai bun” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 336).

Deschide cartonașul pe care l-ai făcut marți. În interior, desenează o mare liniștită și pe Isus și ucenicii în corabia lor privind ușurați și fericiți. Scrie în mare cuvinte care să descrie cum se simt acum.

Laudă-L pe Dumnezeu pentru puterea Sa mare! Mulțumește-I că știe când să oprească furtunile și când să te păzească în timp ce treci prin ele.

Cu doar câteva momente înainte, ucenicii fuseseră într-o corabie clătinată, în mijlocul unei furtuni năprasnice – uzi, obosiți și neajutorați. Acum stăteau într-o corabie liniștită, pe ape calme, privind la Isus, fără cuvinte. El nu fusese speriat în furtună, nici măcar puțin. Pur și simplu Se ridicase și rostise acele trei cuvinte scurte: „Taci! Fără gură!” (Marcu 4:39). Ce uimitor!

Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi de ce le fusese frică. Apoi i-a întrebat cu tristețe: „Unde vă este credința?” (Luca 8:25). Ucenicii nu au putut răspunde, căci minunea îi lăsase fără cuvinte. Aveau să aibă destul timp, în orele și zilele următoare, să se gândească la întrebarea lui Isus. El le arătase ucenicilor cum să se încreadă în Dumnezeu în mijlocul unei furtuni și cum să aibă pace chiar în timpul furtunii. Le arătase că poate liniști o furtună și că răspunde strigătelor de ajutor. Și, cel mai important, le arătase că le poate liniști temerile și le poate oferi pace atunci când sunt speriați. Noaptea petrecută pe lac fusese o ocazie minunată în care credința lor să crească, iar Isus spera și Se ruga ca acest lucru să se întâmple. El dorea ca ei să găsească pace în timp ce se încred în El. Același lucru îl dorește și pentru tine! Citește Romani 15:13.

• Folosește cartonașul pe care l-ai realizat pentru a spune familiei tale povestirea din această săptămână.
• Discutați afirmația: „Dumnezeu nu liniștește întotdeauna furtuna, uneori liniștește copilul.” Poți să te gândești la exemple din Biblie în care Dumnezeu nu a liniștit „furtuna”, ci a liniștit persoana care suferea în situația dificilă?
• Ca familie, împărtășiți câteva moduri în care Dumnezeu a liniștit furtunile din viețile voastre și câteva moduri în care v-a liniștit pe voi și v-a dat pace în mijlocul furtunilor.
• Căutați sau cântați cântarea „Cu Isus în barca vieții”.

• Ce lucruri noi ați învățat în această săptămână despre pace?
• Ce ați învățat despre Isus?

Citește 2 Tesaloniceni 3:16 ca o rugăciune de încheiere: „Însuși Domnul păcii să vă dea totdeauna pacea în orice fel! Domnul să fie cu voi cu toți!”

Joao, un băiat care trăiește în Brazilia, știe că Dumnezeu răspunde la rugăciune. Într-o seară, o așchie de lemn s-a desprins dintr-o ușă și a pătruns în ochiul mamei sale! Tatăl nu a putut să o scoată, iar medicul nu a putut nici el decât dacă făcea o operație. Tatăl nu avea bani pentru intervenția chirurgicală, așa că părinții lui Joao s-au întors acasă.

Când Joao a aflat ce s-a întâmplat, i-a spus mamei sale: „Vreau să mă rog pentru tine.” El a îngenuncheat lângă patul ei și s-a rugat: „Dragă Isuse, Te rog să vindeci ochiul mamei mele și ajut-o să fie bine! Îți mulțumesc, Isuse. Amin.”

În timpul nopții, mama a visat că un înger a venit și i-a atins ochiul rănit. Când s-a trezit dimineața următoare, ochiul nu o mai durea. Așchia dispăruse, iar ochiul ei arăta bine! „Joao,” a spus ea, „Isus ți-a ascultat rugăciunea. Ochiul meu este bine!” Joao a zâmbit somnoros și și-a îmbrățișat mama.

În Sabatul acela, Joao a povestit cu bucurie grupei sale de Școală de Sabat cum Isus i-a ascultat rugăciunea. Băiatul a spus: „Rugăciunea este cel mai bun lucru!”

Când totul părea imposibil, Joao știa că Dumnezeu are putere – El putea să salveze ochiul mamei sale. El a îngenuncheat lângă patul mamei sale și s-a rugat.

În lecția din această săptămână, și ucenicii au strigat către Dumnezeu în rugăciune. Când se luptau cu disperare cu o furtună pe lac, ei au rostit o rugăciune scurtă, din trei cuvinte: „Doamne, scapă-ne!” (Matei 8:25).

Furtuna cu care s-au confruntat ucenicii și furtuna prin care a trecut mama lui Joao au fost foarte diferite. Dar Isus a răspuns ambelor rugăciuni printr-o minune, iar furtuna a trecut.

Această povestire este adaptată din „Joao din Brazilia” de Charlotte Ishkanian, Children’s Mission, drepturi de autor © 2006 General Conference of Seventh-day Adventists. Folosită și adaptată cu permisiune.